2,042 matches
-
mai rămas din șampanie. Am lins totul cu o grabă rușinoasă. Mă simt de parcă ar fi început deja petrecerea, zise Bez. —E, nu ne stă în cale decât un fleac de piesă care trebuie jucată, remarcai eu. —A, da Bez rânji. — Întotdeauna se găsește câte ceva, nu? *** Când am ajuns, petrecerea era deja în toi. Până la urmă, s-a dovedit că, de fapt, casa lui Matthew era casa părinților lui. Se pară că aceștia își petreceau weekendul la Wiltshire și era spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-l aduci întreg înapoi, da? E nevoie de el pentru piesă. Și nu-i lăsa semne pe față. Sally îmi trase o palmă peste fund. Dar tu? zise el. Îl lași pe Hugo cu semne? Mă străduiesc, zisei eu, rânjind. E un tip foooarte drăguț, spuse Sally, pe un ton mai serios. Îl știu de multă vreme. Tu ai făcut o alegere buonă. Sally se chinui din răsputeri să pronunțe vocalele din ultimul cuvânt. Totuși, pentru că era binevoitor, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la petreceri. Tocmai atunci se întoarse și Lurch, cu o altă sticlă de șampanie și cu un pahar pentru mine. Bună treabă! îl lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
i-au fost cu atât mai impresionante. Cu siguranță că ai ghicit, Hassan fiule, că tunul acela n-a fost întrebuințat niciodată. Abu Khamr n-avea nici ghiulele, nici praf de pușcă, nici tunari, iar vizitatorii lui au început să rânjească. Din fericire pentru el, șeful poliției, muhtasib, alertat de îmbulzeală, a pus să fie ridicat obiectul de către câțiva oameni și tras spre Alhambra spre a fi arătat sultanului. Nimeni nu l-a mai văzut vreodată. Însă multă vreme încă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o comoară, frate. —Ai muncit? — Poți să-i zici și așa. O, am tras mult azi-noapte. Am făcut mai mulți bani decât o să vezi tu toată viața. —Cum? Salam vorbea în șoaptă, chiar dacă Ahmed striga vesel în gura mare. Ahmed rânji, arătându-și dinții. —La un magazin încărcat cu cele mai prețioase comori ale lumii. Au avut o ofertă specială azi-noapte: luați cât vreți, gratis! —Ai fost la muzeu! —Am fost. Avea zâmbetul mândru al unui tânăr om de afaceri. Salam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! GARDIANUL: Veți regreta cumplit! ARTUR (Rânjind.): N-o să mai am timp. GARDIANUL: Ba da, o s-aveți. Nu prea mult, dar o s-aveți. Nu uitați că un cap poate fi tăiat dintr-o singură lovitură, ori din două lovituri... Ori chiar din trei, în zilele proaste. ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pelerinaj, se vor face două băncuțe, se vor construi drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile, vom spăla, vom vopsi, vom rânji, va fi curat ca-ntr-o lumânare... GARDIANUL (Efuziune.): Artur! Să ne ierți! CĂLĂUL: Din prima clipă am știut că lucrurile, că lumea... nu se va sfârși aici... Din ochiul lui, da, din ochiul lui ar merita să zboare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cântă. Se oprește și iar cântă. Această bucată muzicală este personajul principal al piesei. Ea va trebui astfel aleasă încât să producă frică și iluminare, crispare și speranță, înghițituri în sec și cutremurarea pielii. În timp ce PARASCHIV cântă, MACABEUS se trezește. Rânjește. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Zău? Lasă c-am să te fac să mai mănânci greață din aia... (Începe să urce treptele.) Mai bine curăță niște cartofi. PARASCHIV (Începe să dea semne de frică.): Nu te du! MACABEUS: Ți-e frică pentru mine? Zău? (Rânjind.) Te temi pentru mămica ta? PARASCHIV: Nu te du, Maco... Zău.... Mai stai... MACABEUS: Ia te uită! (Urcă.) Nu, că azi am chef să omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
uită! (Urcă.) Nu, că azi am chef să omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile. PARASCHIV: Dă-l dracului, stai aici și te caută de purici. (Îl ține de bocanci.) MACABEUS (Rânjind.): Trebuie să-l rad. Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu cioturile mâinilor.): Nu mai vreau! Lasă-mă! PARASCHIV: Cum să te las? Unde să te las? De ce să te las? MACABEUS: Nu mai vreau! Nu mai vreau! Pleacă! PARASCHIV: Unde să plec? De ce să plec? Eu rămân cu tine... (Rânjind.) Rămânem împreună... MACABEUS (Urlând, răcnind, scuipând.): Pleacă, pleacă... Vreau singur... PARASCHIV: Singur, zău, singur, na... (Îl ridică, șncearcă să-l repună în poziție verticală.) Stai așa! Stai că n-am terminat... Încă nu m-ai prins... (MACABEUS se lasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cam tâmpițel. MACABEUS (Așezându-se, în spatele lui PARASCHIV.): Eu am obosit. PARASCHIV (Speriat.): Nu te așeza! MACABEUS (Speriat la rândul lui.): Ce? Se repede? PARASCHIV: Nu... Adică... nu știu... MACABEUS: Întreabă-l ce vrea... PARASCHIV (Către INAMIC.): Ce vrei? INAMICUL (Rânjește, chicotește și-i întinde lui PARASCHIV varza.) MACABEUS (Nerăbdător, trăgându-l de mânecă pe PARASCHIV, din spate.): Ce face, ce zice? Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să ne dea varza. MACABEUS: Cum?! PARASCHIV: Ne-a întins varza. Vrea să ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nebun, că sunt maniac, v-au spus totul despre mine, nu? V-au spus că am o fată nebună care se plimbă toată ziua prin sala de așteptare a gării, nu? Toate astea vi le-au spus ei iar dumneavoastră rânjiți, vă prefaceți că nu știți nimic, încercați să vă purtați cu mine cât mai blând, credeți că astfel mă puteți menaja... Vi s-a spus că sunt bolnav, că sunt un ratat, că am pretenția de a fi cunoscut, odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la purtător, că m-am și Întrebat: oare când se duce să facă nani și-l deșurubează, Îl Împăturește și-l pune sub pernă, ca să-l aibă la Îndemână pentru orice eventualitate? Și cum naiba dădea ăsta ordine autoritare subordonaților? Rânjind? Surâzător, surâzător amicul Zoran, dar fără prea mult timp de pierdut. M-a luat direct, trecând peste etapa convențională a introducerii politicoase și amabile: - Mister Adam, ați aflat, desigur, că m-am numărat printre puținii susținători ai prezenței dumneavoastră vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În când, muta manivela dintr-o mână În cealaltă. Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și ale feluritelor jocuri. Știam că mulți dintre ei, odată cu trecerea timpului, vor trăda sentimentul acesta pur al generației, vor lovi, vor mușca, se vor dezice. Se vor ploconi, vor îngenunchea la primul pumn de bani azvârlit în fața lor, vor rânji după cum le-o va cere prima boare de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și cele care ne-au precedat, aceleași păcate, aceleași vanitoase ifose, aceleași intoleranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în partea dreaptă. Mă gândeam dacă nu am probleme cu circulația. Nu s-a întâmplat nimic. Am intrat. Am votat în cabină cu șoimul în cârcă. Ajunși la urnă, copilul s-a aplecat cum trebuie, rămânând cu buletinele în mână, rânjind patriotic. Trei inși filmau de zor. O femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului și a rămas cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
odată, mi se păru teribil de amuzantă. Cred că sunt doar încântat că am făcut o grăsană să zâmbească. Asta o făcu pe Judy să chicotească și mai tare, iar Ben i se alătură. — Ești ciudat rău, tată, îmi zise, rânjindu-mi peste masă. E ca un fel de călătorie a lui Pygmalion, sau așa ceva. Ce naiba speri să obții? Am ca scop să comunic cu cineva mai puțin privilegiat decât dragul de tine, iubitul meu fiu. Provocarea mea, am continuat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să păstrez un aer normal. Mi-am dres din nou vocea. Neața, am zis eu primul, clătinând din cap către fată. —Salut. —Nu-i Stacey în dimineața asta, observ, am continuat eu, sigur fiind că sunt roșu ca focul și rânjesc ca un maimuțoi. Nu, nu-i de dimineață. O, Hristoase, fursecurile fuseseră scanate și casa îmi arăta totalul. Mai aveam doar câteva secunde, cât plăteam și-mi luam restul până să rămân fără pretexte să vorbesc cu fata. — E-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întors pe loc, redobândindu-și într-o clipă suplețea persoanei sale manageriale. Făcu spre mine o mișcare deopotrivă grațioasă și idioată - o parodiere a unui mim care alunecă pe picioare aparent invizibile pe asfaltul dintre noi. Ajunse la mine, încă rânjind, și-mi întinse o mână înmănușată. —Ah! O așteptați pe Stacey, domnule? Îmi venea să-l lovesc, dar am fost reținut de bunul-simț și de nevoia instinctivă de a păstra deschise toate canalele către Stacey, așa că i-am zâmbit vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe lângă casă, iar Stacey și cu mine ținem mult la tine, nu, iubito? Stacey și-a ridicat privirea la mine, iar zâmbetul acela strâmb al ei pe care-l adoram atât de mult se lăți. — Sigur că da, mami, a rânjit. Io și mama ținem la tine, Charlie. Vino și stai, dacă vrei. Plăcerea pură a momentului aceluia era aproape prea mare pentru a fi suportată și m-am clătinat pe picioare cuprins de un val de amețeală. Cu un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după atâta vorbit cu mine despre cum să-i zic. Era la televizor East Enders, normal, și nu-mi venea să cred că mama nu se uită, da’ nu se uita. Se uita la Charlie și după ce-ncetase să mai rânjească și-și revenise, ochii i se fixaseră și i se măriseră și era foarte liniștită. N-am putut să mă uit la el o vreme - cumva nu îndrăzneam, da’ după aia m-am întors spre el și-am fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu trebuie să mă uit. Abia după aia umblu la trusă. Trec maximum două minute treizeci până aud cîine! Și ceva interesant, am cronometrat chiar, după exact două minute și cincisprezece secunde simt pe frunte aripile fluturelui. ― Care fluture? ― Albastru! rânji Scarlat. ― Îhî. Când nu vine, mă întristez și nu mai pot face nimic. ― Hm! Ionescu clătină din cap: Sper să vină azi... Scarlat se ridică scuipând subțire. ― Acum sânt sigur. Sîntem nebuni de legat! Dascălu îi examină contrariat pe rând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
condiția să nu vă apropiați de telefon și să nu comunicați cu exteriorul. Miga, roșu la față, cu bărbia umedă, exclamă pițigăiat: ― E un abuz! Puteați cel puțin să ne consultați în prealabil. ― Treaba asta am omis-o într-adevăr, rânji Scarlat trecîndu-și degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți. Ioniță Dragu îi întinse brațul. Abia putea vorbi. ― Liniștește-te, Șerbănică. ― Oricum, bolborosi Miga încercînd să salveze un steag
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
garanția supremă a fericirii în căsnicie". Inginerul izbucnise în rîs: "Ești chiar atât de sigură că vreau să mă însor?" "Firește! Am toate calitățile pe care le poate pretinde un bărbat cu bun-simț." "Norocul meu că n-am avut bun-simț", rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]