2,405 matches
-
de la tribuna O.N.U. pentru a deveni convingător că victoria comunismului pe Întreg globul nu-i decât la un pas distanță de locul unde peiora... A venit Mi de lucrurile: Învinsese... imperialismul, cu tot „putregaiul” ce-l caracteriza. enomenul Râpă Galbenă - , Ion Iliescu preia conducerea țării”, spune ziarul „Ieșeanul”. Ce a Însemnat Ion Iliesc ăspuns cititorilor. N-a fost nevoie de eforturi personale. Răspunsul la Întrebare, pentru mine și cititori ni-l da, nu se poate mai bine, Valeriu Stancu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
răspîndise modă grevelor la universitate, studenții luînd atitudine Împotriva diverșilor profesori „pătați”. Alină se află și ea la statuia lui Kogălniceanu. Cei interesați că Braia să dispară Înainte să spună prea multe, l-au amenințat pe Tăcu că Îi vor râpi fiica În contrapartită cu evacuarea urgenă din Iași a lui Doru Braia. În seara aceea, Își amintește el, după ce a luat cuvîntul În fața studenților pentru a le spune că și acum, postrevoluționar, teroarea ameninățrilor nu luase sfîrșit, a pus că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dintr-alea! Mi s-a Întors stomacul pe dos... — Nu-mi amintesc, spuse Duncan. Taică-său Își clătina capul, cu o măsură În urmă, datorită auzului său slab. Nu, zise el, nu poți da crezare cînd totul se duce de rîpă. Dacă te iei după tărăboi, ai zice că lumea Întreagă e făcută bucăți. Te apucă groaza să vezi atîtea case Încă În picioare. Te aduce Înapoi cu gîndul la bombardament... Ei, i se spune Micul Bombardament. Aceste ultime cuvinte i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
meu, de a reduce din preț și de a accepta, În final, o ofertă, Încercînd și un schimb simultan. Agenții imobiliari și avocații mă sună toată ziua, iar mie mi-e atît de frică să nu se ducă totul de rîpă sau să nu fiu jupuită de bani, Încît intru În panică dacă nu am mobilul În mînă În fiece secundă. Iar astăzi sîntem În plină pregătire a campaniei de primăvară. Numai ce Îmi Închei prezentarea, că mobilul Începe să vibreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
construit dumneavoastră acum și pe care vreți să-l puneți ca democrația românească să stea pe cele două picioare și să fie un sistem bipolar, bine așezat... dacă dați chix în momentul de față, domnule Stoica, se duce Dumnezeului de râpă toată democrația românească. Pentru că ar fi a doua oară când s-ar întâmpla un asemenea dezastru. De aceea responsabilitatea este enormă, de aceea orice întrebare legată de buna funcționare viitoare a acestei Alianțe, chiar dacă pare, la un moment dat, dură
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
PRAN NATH ( centrat, în partea de sus a paginii) Într-o după-amiază, la trei ani de la începutul secolului, un colb roșiatic, de fapt, fostă rocă muntoasă, plutește ușor în aer. Se lasă asupra unui călăreț, care înaintează cu greu prin râpele ce brăzdează dealurile de la poalele muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a deosebi ceea ce-ți place de ceea ce nu-ți place. Și marea lui problemă ar fi însuși faptul că nu prea are mare lucru de pus în balanță, ca s-o poată înclina în favoarea sa. Așa că preferă să cutreiere râpele, spații pustii în uniformă kaki, visând la copacii săi, și așteptând ceva, orice, să-i umple viața. Acel ceva se află la numai o milă depărtare de el, în linie dreaptă, deși, cu drumurile astea prăfuite și accidentate, distanța s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pârâu roșiatic curgând nestăvilit. Se freacă la ochi, se îndreaptă de spate, încearcând să-și revină, când vede cu bucurie ceva ce vine spre el: este ceva ce cunoaște. Trunchiul retezat al unui cedru de Himalaia navighează înspre el prin râpa inundată, cu ramurile-i vibrând șovăitor, ca începutul unei fraze. Copacul pare atât de încărcat de înțelepciune și dibăcie, că ar putea la fel de bine să cânte și imnul național, așa că Forrester lasă să-i scape un strigăt incoerent și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate să prindă porcul pe maidan, dar numai bărbatul îl poate ucide în jhow. — Fascinant! toarce Jean Loup. În interior, De Souza și femeile încearcă să-l înveselească pe prințul Firoz. Acesta este convins că totul s-a dus de râpă. Curaj, bătrâne! Ce-ai zice de puțină veselie obținută cu prafuri? Trage de câteva ori nemulțumit, ceea ce-l face mai hotărât ca oricând, da, hotărât, ca până și în situația în care blestematul său frate ar reuși să facă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sculpturile elaborate. Moderație în totul, față de excesul de veselie. Se ascundea de Andrew, așa cum și el se ascundea de ea și, în timp ce ei se aflau în această stază, incapabili de a se elibera unul de altul, misiunea se ducea de râpă. Credincioșii se întorceau la vechile metehne sau erau absorbiți de biserici mai dinamice din suburbii, precum cea baptistă sau cea a pastorului luteran American, care se stabilise pe Grant Road. Apoi începu războiul și veni vestea că Duncan și Kenneth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ste-pizda Donaldson. — Între timp eu mă voi duce să văd ce mai face ștorfulița ta furnizoare de droguri care ții prietenă Ocky. Sincer, ce anturaj mai ai și tu. Reține, nu-i prima dată când o pizdă răsărită duce de râpă un bărbat cumsecade. Tresai grijă unde-ți bagi scula. Todeauna tresă fii pregătit de orice. Todeauna egzistun șmen, Îi fac eu cu ochiul, ducându-mă spre dormitor. Când intru, e trează, Îmbrăcată și șade pe pat. — Măi, măi, micuță domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acestuia erau în siguranță. Evident, Constable se pregătise să evadeze din camera de interogatoriu din Cavou, dar nu fusese înregistrată nicio trentativă din partea lui Weir de a-l elibera. Prin urmare, se părea că planurile lui Weir se duc de râpă. Numai că Rhyme nu putea accepta această concluzie logică. Folosindu-se de această presupusă tentativă asupra Christinei Grady, reușise să le distragă atenția de la Centrul de Detenție și Rhyme înclina spre concluzia lui Bell cum că va avea loc cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
venit primăvara Ce bine! A venit primăvara! Nopțile vegherii s-au dus împreună cu zilele Babei. Pe umedul pământ se întind cărări uscate de vântul primăverii care adie printre crengile cochete ale copacilor. Puțina zăpadă care a rămas se ascunde în râpi adânci. Se mai zăresc pâraie umflate. Câmpul verde este presărat cu flori. O rază-ncălzitoare împresoară un fluture ce se pierde-n văzduh. Soarele dulce al primăverii îmi încălzește sufletul uimit. Bine-ai venit, primăvară! Clasa a II-a A venit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
materiale de război, lung, scârțâind și pufăind, părea un monstru din altă lume, pornit să înfrunte tinerețea firii. Locomotiva se târa încet, așteptîndu-se parcă să-i iasă în cale vreun dușman, se strecura ca o șopârlă uriașă pe sub coastele și râpele nepăsătoare, ferindu-se de amenințări închipuite la fiecare cotitură. Într-un vagon rezervat pentru ofițeri, Apostol Bologa stătea pe coridor, la o fereastră lăsată în jos, sorbind nesăturat priveliștea munților, care-i aminteau valea Someșului și-l făceau să uite
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl ostenea, își ștergea mereu gâtul cu batista udă și sudorile îi picurau neîncetat din păr pe gât, fierbinți, și se prelingeau pe sub guler, pe spate... În sfârșit pădurea se rări și gardul de sârmă dispăru tocmai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid. Bologa stătu acolo să răsufle o clipă și să se răcorească. La poalele râpei găsi altă cărare. Ușurat și odihnit porni în vale și coborî poate cinci minute. Apoi cărarea ocoli o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe sub guler, pe spate... În sfârșit pădurea se rări și gardul de sârmă dispăru tocmai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid. Bologa stătu acolo să răsufle o clipă și să se răcorească. La poalele râpei găsi altă cărare. Ușurat și odihnit porni în vale și coborî poate cinci minute. Apoi cărarea ocoli o stâncă și se îngustă ca un coridor între peretele râpei și tulpinile brazilor. De-abia acuma începea Bologa să simtă aievea oboseala
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stătu acolo să răsufle o clipă și să se răcorească. La poalele râpei găsi altă cărare. Ușurat și odihnit porni în vale și coborî poate cinci minute. Apoi cărarea ocoli o stâncă și se îngustă ca un coridor între peretele râpei și tulpinile brazilor. De-abia acuma începea Bologa să simtă aievea oboseala. Îl dureau picioarele, și genunchii parcă-i erau străini. Se dezvățase de marșuri și azi a umblat atât de mult. Părul îi era ud și de sub casca înfierbîntată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te îndrăgostești, iar ea mă oprește, dar ce ai făcut atât de groaznic, de ce ești convinsă că meriți o pedeapsă atât de cruntă, iar eu știu că ea greșește, știu că Udi a fost devastat, totul s-a dus de râpă, din cauza mea Noga l-a pierdut, din cauza mea nu vom mai avea alți copii. Tu nu ești responsabilă pentru reacția lui, se înfurie Anat, ce dacă te îndrăgostești puțin, îți este permis, nu avem decât o singură viață, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știut că la un moment dat va fi un bărbat înalt și frumos, iar eu îmi spuneam în timp ce pașii lui se apropiau de mine, ai grijă de el, este tot ceea ce ai acum, pentru că totul în jurul meu se ducea de râpă. Mama închiriase pentru noi un apartament în orașul din apropiere, vizavi de școală, dar eu aș fi preferat să mă întorc la fosta noastră casă, la tata care mă privea de parcă aș fi fost o fantomă, figura lui de victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se întâmplă, fără furie, fără sentimente de vinovăție, să crezi că toate încercările ni se dau pentru a ne întări, iar eu strig, nu este uman ceea ce spui, cum să nu te înfurii când întreaga ta viață se duce de râpă, iar ea zice, tibetanii spun că acela care te rănește este cel mai bun profesor al tău, apoi o privește pe fetiță ca și când vorbele acestea i-ar fi fost adresate ei, nu mie, și adaugă pe un ton plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ochii inchizitori ai lui Hava, ea se așază lângă mine, sunt deja în luna a șaptea, izbucnește ea în lacrimi, nici nu îmi vine să cred că mi se întâmplă tocmai mie, toată viața mea se va duce de râpă. Știi cine este tatăl, întreb eu, iar ea bocește, sigur că da, suntem împreună de un an deja, dar este căsătorit și are copii, este mult mai în vîrstă decât mine, lucrez în biroul lui de arhitectură. Când am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în timp ce pășește, îi urmăresc încordată mișcările, sunt săptămâni întregi de când nu mai ieșise din casă, numai de nu s-ar răzgândi, numai de nu ar cădea, căci toată petrecerea noastră improvizată cu ocazia sărbătoririi însănătoșirii sale s-ar duce de râpă sub ochii noștri. Unde sunt sandalele mele, întreabă el, iar eu încep să le caut prin toată casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
capul chel, iar gura i se deschide, urletele stridente care se aflaseră până atunci încuiate înăuntrul trupului ei micuț sunt eliberate acum unul câte unul, ca sunetele unui șofar, în timp ce el ne aruncă priviri diabolice, din cauza noastră se dusese de râpă cea mai mare realizare a sa, murmură cuvinte liniștitoare în urechea ei, dar este mult prea târziu, nu va mai adormi, nici mama ei, care apare în salon, dezordonată, ce s-a întâmplat, întreabă ea, este pentru prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Dar situația operativă se află sub control, nu-i așa?”. La care șeful securității bucureștene a râs (n-am priceput de ce) și mi-a răspuns cam așa: „Măi Gicuță, este nevoie de o singură scânteie și se duce totul de râpă!”. Afirmație făcută nu de oricine și încă în vara lui 1989. Quod erat... Capitolul XXII CAZUL MIRCEA RĂCEANU „I acted against the system of dictatorship, not against the interests of my country” - Mircea Răceanu Scurt...istoric - În anul 1969, domul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
găinile, pe mine, biet pui, mă ia-n gheare... Zic și eu. De fapt, Îmi pune-n cap o cuvertură cărămizie, mă apucă de colțuri și mă duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]