2,262 matches
-
care ne oblojim sufletele noastre. Le ascult și inima mea intră intr-o benefică rezonanță. Mai avem cîteva ore pînă ce preoții ne vor anunța că "Hristos a înviat!". Profesorul vinovat Profesorul Gugeanu nu și-a anunțat vizita și aștepta răbdător ca să se ivească un scurt răgaz în care să putem sta de vorbă. Știa foarte bine că riscă să aștepte puțin, dar și-a asumat acest inconvenient. Intră jovial, în ciuda unei ore de așteptare. Ce plăcere să vă văd, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
credincios și înțelept“, „Slugile veghetoare“, „Portarul“, „Cele zece fecioare“). Credința, spune undeva Nicolae Steinhardt, n-are nimic de-a face cu „înalta spiritualitate“. Ea poate fi degustare extatică a fulgurantei Prezențe divine, dar poate fi și înțelepciunea de a aștepta răbdător, disponibil, pregătit, momentul manifestării ei. În parabolele amintite „stăpânul“ e întotdeauna plecat. Și își somează supușii să-l aștepte, să vegheze până în clipa întoarcerii sale. Iar așteptarea cuviincioasă, orientată, plină de speranță, e una din fețele credinței. Așteptarea ca anticipare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
grație feminină? și, de vreme ce s-a găsit femeia care să ne coboare, nu vom găsi și una care să ne ridice? De ce n-am încerca să cultivăm, măcar un sezon, virtuțile feminită ții? O voce mai scăzută, o umoare mai răbdătoare, o minimală preocupare pentru flirt și seducție. Am avea multe de învățat de la partenerele noastre: cum se valorifică un compromis, cum se profită dulce de pe urma unui conflict consumat, cum se fentează galeș încăpățânarea adversarului, cum se tace, cum se vorbește
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dezlănțuit, lacom, voluptuos. Dreptul de a vorbi e, firește, unanim recunoscut. Dar ce diversitate, ce policromii, ce nuanțe! Cine ar îndrăzni să sistematizeze acest zburdalnic zgomot de fond al vieții noastre zilnice? Iată, totuși, câteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercă ri viitoare: 1. Vorbitorul amuzant. Vrea să te distreze cu orice preț, deși n-are nimic de spus. E plin de glumițe, istorioare în doi peri, calambururi și grimase mucalite. E băiat deștept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exercițiul neîndu plecat și acru al judecății sale. 4. Iertarea. Iertarea e, îndeobște, modul de „a judeca“ al Instanței Supreme, dar e masiv recomandabilă și omului care vrea să o imite. A ierta înseamnă a valorifica virtutea compasiunii, a înțelegerii răbdătoare, a încrederii în resursele de reabilitare ale fiecăruia, oricât de jos ar fi alunecat. A ierta e a pune bunătatea inimii mai presus de normativitatea mecanică, oarbă, a rațiunii „juridice“. Iertarea poate fi amânată, dacă vinovatul amână să o ceară
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
încă vreo țară după care zelu-i și avuția-i risipită să ducă dorul, după ce a trebuit să-și sacrifice aici două treimi din averea cuvenită rangului și educației sale. Maiestatea Sa a binevoit să-i spună: Aș fi un pic răbdător, căci situația din Valahia e tulbure din pricina Porții, iar Înălțimea sa dorește să facă prin uzanța dată ca drepturile dumitale să fie recunoscute în aceste țări, aș accepta [în locul dumitale] o funcție cu prestigiu și deosebite avantaje, de care însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
același timp, s-a atenuat : în grupul adulților, supraviețuiește doar pe durata petrecerii de Crăciun de la cabaret, iar în noaptea dintre ani, în Time Square. Dar să examinăm mai degrabă rolul copiilor. În Evul Mediu, copiii nu stau și așteaptă răbdători ca jucăriile să le vină pe horn. În general deghizați și strînși în cete pe care franceza veche le numește, din acest motiv, guisarts, ei merg din casă în casă pentru a cînta și a face urări, primind în schimb
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sau fără voia neprietenilor, Întregirea. E asemenea copacului căruia i s’a proptit de trunchi un gard, chiar făcut din lemnul lui. Pe sub gard Își Întinde rădăcinile, iar pe deasupra crengile, chiar de-au fost ciuntite de cel de după gard, așteptând răbdător ca gardul să cadă. Și așa se Întâmplă, că acela e mort, iar copacul viu. Dar acum, avem poate o dovadă a tendinței entropice, degradante, a evoluției lumii, când perenității și identității i se cere sacrificiul În favoarea efemerului și cosmopolitismului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
muncind. Dar numai pentru fleacuri. Iar viitorul meu colocatar, cam infatuat de felul lui, ba chiar și felin, a găsit o scuză: El spune că sunt două feluri de a face cercetare, ambele presupunând a Înțelege „limba“ Naturii: să aștepți răbdător ca Natura să catadicsească să se confeseze cu ceva, cum ar fi descoperirea unei specii noi - pentru știință, nu pentru Natură -, respectiv să pui Întrebări Naturii, consemnând răspunsul. Asta Înseamnă experiment, a pune o „fărâmitură“ din Natură În fața unor situații
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
anume, că orice nemulțumire a mea era afișată în mod firesc și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându-și poate dreptul la propriile rădăcini. Cu tata era însă altceva, extrem de răbdător, mi s-a părut că are ceva din rafinamentul unui psihanalist, care știa de fiecare dată să acceseze acele pârghii lăuntrice și să ajungă la cerințele tale, poate mai ușor la inima ta. Mama nu avea răbdarea necesară, deși ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de comunicare” cu noi, era evident că „vectorul” constant în stabilirea unui dialog sensibil și tangibil cerințelor și așteptărilor noastre, rămânea, prin excelență tata. Era un om bine echilibrat emoțional, extrem de răbdător, conciliant, diplomat, dar mai cu seamă știa să asculte, punea întrebări pertinente, iar răspunsurile sale erau adesea lecții de viață. Tata obișnuia să-mi spună adesea, așa ca o formulă de alint, Marina, alimentându-mi o stare de bună dispoziție
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
întunecos. Prin ferestrele mărunte mult soare nu răzbătea în încăperi. În curte, alături, se humuia un bordei pentru troacă, pentru așezatul lemnelor sau chirpiciului; în alt loc se zidea un cuptor pentru vară; lângă casă, cușca câinelui, paznic slăbănog și răbdător 37[...]. La vremea aceea Ipoteștii aveau 18-20 de case; era deci un cătun cu nu prea mulți oameni, ocupați cu munca la câmp, unii dintre ei chiar la conu' Ghiorghieș. Împrejmuirile curților s-au făcut pe la începutul secolului trecut; până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
iată, de pildă, ce aflăm despre Maria Obrenovici, adusă la "Eternitatea" de la Dresda, în 1876: fiul ei, Milan, va ajunge rege al Serbiei, ea va avea doi fii deloc... legitimi cu Al. Ioan Cuza, până la urmă, înfiați de generoasa și răbdătoarea Elena Cuza, iar viața și-o va încheia la curtea împăratului Wilhelm I, ca doamnă de onoare a împărătesei Augusta. Ce destin! La fel de spectaculoase și pitoresc-revelatorii sunt informațiile din perimetrul istoriei literare: fiul lui Ion Creangă, neizbutitul Constantin, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
culturale, nu prea mai tentează, desigur, tocmai din pricină că obligă la concizie și idee răspicat formulată. Ceea ce nu-i chiar simplu. Mai comod e să-negrești postate de hârtie: până la urmă, tot s-o nimeri să comunici câte ceva evident, dacă găsești cititorul răbdător să caute acul în carul cu fân. Doar ici-colo, câte un condeier de modă veche (?) mai cutează proba de concentrare și exactitate proprie notei, în acord cu ritmurile veacului, dar și tradițiile gazetăriei românești. Cu plăcută surprindere remarcăm prezența în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe asistenta medicală a soțului mai întâi la spital apoi acasă în convalescență. Până la urmă a fost oprită ca asistent medical superior în cadrul căminului. N-a rămas numai atât. Se desființează postul de farmacistă în cămin. Cu o pricepere nebănuită, răbdătoare, cu o dragoste reînăscută față de serviciu și de bolnavi, încredințându-i-se postul, s-a descurcat atât de frumos încât în prezența ei serviciul de deservire medicală merge foarte bine. De asistați are foarte multă grijă, la toți le cunoaște
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
un păr brumat, bogat, ca o diademă voievodală de argint. Ochii îi erau căprui. Niște ochi mari. Adânci. Limpezi ca unda fântânilor de la munte. Când te privea aveai senzația că te și cântărea în gând. Te asculta și te judeca răbdătoare. Cu o anumită severitate. Dar, totodată, și cu înțelegere, cu o ascunsă bunătate, generate de o experiență de viață tristă, învolburată. Rămăsese văduvă la 27 de ani. Soțul ei, Vasile Lazăr lumea îi spunea în sat Vasile a Mărioarei -, bunicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
degrabă greco-bizantin. Limba română, da, este de obârșie romană. Atât! Latinii însă aveau ceea ce vă lipsește dumneavoastră: forță internă, organizare, voință, disciplină, inițiativă proprie, perseverență, pragmatism, curaj, mai mult realism. Românii sunt apreciați la noi ca fiind prea îngăduitori, moi, răbdători, ușor de corupt, nepractici, ușuratici; bogățiile pământului acționează negativ asupra oamenilor, le paralizează voința și temperamentul... Asta susțin unii politologi... Eu cred interveni Katherine Wandycz, reprezentanta Poloniei că situația României contemporane, ca și a țării mele, se datorează nu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
două luni. Și nu voiam să ședem acolo, în Suedia, pe capul fetei noastre, ca niște paraziți, chiar dacă ea avea o leafă bună și câștiga pe lună cât noi într-un an, amândoi pensionari. Stătea și ne privea. Blând. Prietenos. Răbdător. Și nici nu se clintea în vreo parte. Aștepta numaidecât un răspuns. Ni-l cerea din ochi. Voia să i-l dăm. Să nu plecăm, să nu-l lăsăm așa, fără o explicație cât de cât. Încercăm am îngăimat eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să asculte, să înțeleagă, să prețuiască această lume mută, care i se părea cerească, făcută să dăinuiască după cei ce plecaseră "dincolo". O lume care se afla, trăia, deasupra mizeriilor zilnice, ale prejudecăților și nedreptăților, peste obișnuitul și urâtul vieții. Răbdător, meticulos, pasionat, bădia s-a apucat de treabă. A stat în sfat intim cu profesorii ce i-a avut în gimnaziu și liceu, inclusiv cu bătrânul Vasile Ciurea. I-a ascultat pe bătrânii târgului. A intrat în biblioteci și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
colaboratori principali" îl aflăm pe Eugen Dimitriu și Erich Beck, ceea ce, pentru bădia însemna o mare cinste, de-a fi pus alături păstrând bineînțeles proporțiile cuvenite cu cel mai reputat bibliograf german al Bucovinei din toate timpurile. Truda sa migăloasă, răbdătoare, dificilă, îndelungată, aparent banală, s-a circumscris acelor strădanii anonime, care-au generat și stimulat, cu cel puțin un deceniu înainte de 1989, dezvoltarea și afirmarea unei largi mișcări culturale, în general, istoriografice, în special, pentru cercetarea și elucidarea unor noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și de unde ziceți că sunteți de loc? Laur și Andrei Îmi aruncă priviri stinse, sunt supți și galbeni ca ceara, iar eu caut la rându-mi un semn și-un răspuns pe fețele lor, În timp ce vameșul ne măsoară pe câteștrei răbdător și circumspect. Suntem și noi, rup Într-un târziu, dintr-un loc de verdeață... — Aha. Am și io neamuri pe-acolo. Sunteți ca și morți, șopti pe un ton blajin și aproape Încurajator. Da’ vă reveniți voi cât de repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gluma. Ne citeam unul în sufletul celuilalt dezamăgirea... dar, ne era greu s-o spunem. Să mai așteptăm... să mai așteptăm, poate.. murmură Bistriceanu, privindu-ne cu un zâmbet de copil care te primea în inima lui pururi deschisă și răbdătoare... El și scriitorul Vasile Filip, au fost cu ideea acestei întâlniri de suflet. „ - Patru !.. Doar, patru... ca și în Grădină sub „Tei”..”, îmi trecu prin minte.. Și, ca să mi se pară că suntem mai mulți, ca o mașinărie stricată, repetam
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să știi să rostești exact cuvintele ce identifică obiectele acelea, ca să nu te trezești cu o piatră în cap. De obicei, oamenii aceștia sunt prea ocupați ca să mai aibă timp să dea atenție solicitărilor tale. Aia, dimpotrivă, e incredibil de răbdătoare și de disponibilă; mă tratează de parcă aș fi un copil și mă învață toate expresiile din limba ei. Sunt mulțumit de progresele mele, motiv de mare mândrie pentru ea. Să vrei să înveți o altă limbă - spune ea - înseamnă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zi și de noapte. Aș vrea, mai ales, să-mi pot continua călătoria interioară. Voi muri Aia afirmă că fiece om cu judecată reușește să fie mulțumit de existența sa, suportând lucrurile neplăcute cu resemnare. Eu nu știu să fiu răbdător atunci când mă gândesc că voi muri și că viermii îmi vor roade carnea. Copilărie Ninge. Sunt fericit. Nu-mi mai trebuie nimic. Mă reîncarc de o energie celestă. Nu știu dacă mai contează biografia proprie. Mă întorc la Sulmona, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Regina, la încoronarea ei, jură să-și protejeze și să-și apere supușii, nu se amintește nici o excepție cu privire la Irlanda. Cum este posibil ca, atunci cînd există fie și un singur shilling în trezorerie sau o bijuterie în Coroană, supușii, răbdători, să fie lăsați să moară de foame?". În orășelul Ballydehob, morții erau atît de numeroși încît nu putea fi confecționata decît jumătate din necesarul de sicrie, restul fiind înmormîntați în paie. În anul 1847, Irlanda a fost răvășita de o
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]