5,384 matches
-
pricep ce spui dumneata, zise domnișoara de la pian,între două fumuri de țigară, spui că dumnealui e nepot și domnișoara e fiică. Ce fel de căsătorie e asta? Stănică, prins asupra contradicției, căută să se strecoare: - Beți cafeaua, că se răcește, întîi, și să-l lăsăm pe vărulmeu Felix, că e rușinos. E aici un caz de rudenie pe care nu pot să vi-l explic. Domnișoara de la pian răsfoi notele Otiliei, dîndu-le și cu piciorul, spre necazul lui Felix: - Ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încurajă: - Nu e nimic. Mizerii de-ale vârstei noastre. Ca să nu lemai bagi în seamă, plimbă-te, distrează-te, întovărășește-te cu oameni tineri, stai ziua, când e frumos, în aer liber, în Cișmigiu, la Șosea, cu condiția să nu răcești. Moș Costache ascultă recomandațiile cu religiozitate, puțin nemulțumit că nu i se dăduse și doctorii. Otilia, pusă la curent, se hotărî să distreze pe bătrân, și așa se întîmplă că, prin amabilitatea nedezmințită a lui Pascalopol, moș Costache și Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tău, ai vorbit. Acum, că ți se pare că a venit din nou rândul tău, trebuie să asculți și să taci... Nu mă îndoiesc deloc că domnul Floyd, acesta de față, este un foarte mare artist, altfel nu mi-aș răci în nici un fel gura de pomană cu el. - Doamnă, din partea mea, voi face toate cîte-mi stau în putință pentru a nu vă răci, câtuși de puțin, gura de pomană. Răciți-v-o, ca și până acum, vă rog, cu folos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îndoiesc deloc că domnul Floyd, acesta de față, este un foarte mare artist, altfel nu mi-aș răci în nici un fel gura de pomană cu el. - Doamnă, din partea mea, voi face toate cîte-mi stau în putință pentru a nu vă răci, câtuși de puțin, gura de pomană. Răciți-v-o, ca și până acum, vă rog, cu folos. - Domnule!... Redescoperit, Robin ar trebui să ocupe locul ce i se cuvine, acela de a fi fost primul dintre cei doi-trei bărbați reușiți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
față, este un foarte mare artist, altfel nu mi-aș răci în nici un fel gura de pomană cu el. - Doamnă, din partea mea, voi face toate cîte-mi stau în putință pentru a nu vă răci, câtuși de puțin, gura de pomană. Răciți-v-o, ca și până acum, vă rog, cu folos. - Domnule!... Redescoperit, Robin ar trebui să ocupe locul ce i se cuvine, acela de a fi fost primul dintre cei doi-trei bărbați reușiți ai speciei sale. Era și mult prea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o mai ușor cu efortul, c-am făcut icter..." - N-o mințeam. Nu puteai pentru ca s-o minți, se prindea. Te lua binișor, pe de-o parte. Îți șoptea: "Costache, chiar de ești nefericit, n-aș vrea să fii și răcit lângă mine. Spune-mi și mie dacă nu simți dureri în piept, dacă ți-ai luat medicamentele sau dacă ai avut scaun..." Eu, toată perioada, n-am avut noroc. Mă simțeam perfect. Într-o singură sâmbătă mi se clătinase un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
închina o dată, ieșind de-a-ndaratelea. Când băteau clopotele pentru slujba cea mare, de seară, babele ieșeau în prispa bisericii. Sufletul lor, ca hârtia. Coborau copleșite scările, una lângă alta, privind cerul dulce de primăvară. Trăgeau în piept miresmele proaspete și strănutau. - Răcii! zicea baba Tinca. - Trage-n biserică, adăuga și baba Chirița. - Ce-ați zis? întreba Lixandra, care era cam surdă. - Ce să zicem? Trage-n biserică! - Așa e. - Da p-a lui Țuluc o văzurăți? se învenina Aglaia. - O văzurăm. - Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care se lungea pe unde apuca: - Fugi, puișorule, că se răcește așternutul! Se strecura zulitorul lxngă femeie, subțire ca trestia. Simțea tuta că nu mai este ăl bătrân. - Fugi d-acilea, muceo... O dată o răsturna ucenicul, că era vârlav, și-i mușca țâțele. Mielușică se făcea văduva. Paraschiv dărâma patul cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și de amiază, să fi fost douăsprezece. Muierile făcuseră scurtă la gât privind spre Filantropia. Baba Marghioala 173 ostenise. Se lăsase pe vine, ciucită toată, cu mâinile în poale. Nu mai spunea nimic. Își strânsese broboada în jurul gâtului să nu răcească și-și trăsese poalele fustelor largi în jurul gleznelor, să n-o ia vântul pe dedesubt. Aglaia povestea de ale ei. Era după lăsata-secului și nu mai isprăvea. Fusese cu o seară înainte la cumetri, de bătuseră alvița, mai băuse un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
învețe cum se scoate junghiul cu foarfecă! Uite, pui pariu că nici ventuze nu știi să pui! Chiriașul tăcea. - Ei, de ce nu vorbești, grăiește, știi sau nu știi? - Nu știu. - Păi să te învăț eu! Da pentru asta trebuie să răcești zdravăn o dată! Trecuse timp destul, trebuia să plece. Și-a adus aminte de cărți. - Dă-mi romanele pe care mi le-ai promis! Studentul căutase prin raftul lui și dibuise câteva cărți. I le întinsese: - Poftim, și dacă te plictisesc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu sughițuri, căinîndu-se: - Cui m-ai lăsat, Gogule? Cui m-ai lăsat? Bătrâna se supără: - Lasă boceala, că știu eu cui te-a lăsat! Vino-ncoace! I-a închis ochii. Pleoapele reci erau grele și aspre. Tot corpul i se răcise. Florica se zăpăcise de tot. A dat fuga în magazie, să aprindă surcele, și-a vărsat căldarea. - Ptiu! blestema în timp ce așeza lemnele. Acu ți-ai găsit să mori, Gogule? A scos gazul și i-a dat foc cu chibritul. S-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unde se afla. Didina ședea la geam și asculta. S-a ridicat, scuturîndu-și lenea. A auzit lăutarii mai aproape. Atunci a văzut ibovnica o umbră lungă mișcîndu-se în curte. A țipat, astupîndu-și gura cu pumnul: - Nu știu cine-i afară! S-a răcit pielea pe el. Muierea tremura. Pungașul și-a tras nădragii și cămașa. A scos șișul. Ușa s-a dat de perete și în prag îl văzură pe Bozoncea. Luna îi lumina umerii puternici și juca pe preșuri. Îl ținea c-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai trebui să fii amanta mea. Simt o adorare în inima mea pentru tine care poate ar deveni amor... dacă... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de-a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare că te-aș săruta... dacă nu m-aș
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Simt o adorare în inima mea pentru tine care poate ar deveni amor... dacă... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de-a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare că te-aș săruta... dacă nu m-aș teme că mi-ai da sărutarea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că tu ai trebui să fii a mea. Simt o adorare în inima mea pentru tine, care poate ar deveni amor... Dacă... dacă nu m-ai iubi tu pe mine. Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare-că te-aș săruta... dacă nu m-aș teme
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a mea. Simt o adorare în inima mea pentru tine, care poate ar deveni amor... Dacă... dacă nu m-ai iubi tu pe mine. Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare-că te-aș săruta... dacă nu m-aș teme că mi-ai da sărutarea înapoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trebui să fii amanta [a] mea. Simt o adorare în inima mea pentru tine, care poate ar deveni amor... dacă... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare-că te-aș săruta... dacă nu m-aș teme
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Simt o adorare în inima mea pentru tine, care poate ar deveni amor... dacă... ei bine, dacă nu m-ai iubi tu pe mine. Eu singur nu știu cum să-ți descriu simțirea ciudată care-mi răcește inima, adică nu mi-o răcește atâta cât mi-o face somnolentă. Nu am dorințe și tu m-ai învățat de a le avea... Îți pare ciudat asta... dar și mie. Pare-că te-aș săruta... dacă nu m-aș teme că mi-ai da sărutarea înapoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ieșisem din oraș, și tu ai căzut aicea fără simțiri. - Va să zică am visat? zise el râzând nebunește, știam eu c-am visat! Nu se putea altfel... nu se poate. Vocea sa era frântă, plîngeroasă și amorțită de durere. - Hai acasă - răcești! - Tu n-ai auzit acea muzică divină, acel înger murind, acel bătrân disperat, n-ai văzut nimic? - Dar, pentru Dumnezeu, ce vrei tu cu bătrânul tău și cu îngerul tău murind? Ce vrei să fi văzut eu aici în câmp
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
e geniul martirei națiunei românești, geniu palid și plâns, a cărui singură speranță: Dumnezeu, a cărui singură tărie: cerul. Dar bruma rece a nopții se așezase asemenea unor urdori de argint sur pe genele mele lungi și negre, ochii îmi răciră în cap * și se treziră. Luna apusese de mult, cerul era mohorât... si în orient, departe, răsărea o auroră murdară și somnoroasă [care] abia roșea cerul cel vînăt-sur. Îmi scuturai corpul cel plin de frig... îmi ridicai căciula de pe ochi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sunau tâmpit sub pași... un aer bolnav îi îngreuia pieptul... Ajunse în o suterană mare... De jur împrejur erau boltiri în muri în care erau statue de piatră... chipuri de cavaleri îmbrăcați în fier... ce se uitau cu ochii lor răci de piatră la el... O manta era spînzurată-ntr-un cui... într-un colț era o bute așezată pe tălpi, de mult putrezite, și o cupă de argint alături cu ea... El scoase cepul de la bute... Nu curgea nimic... Desigur că camașa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rezistență... floarea mea cea tânără... parcă mi-e milă să te smulg... Ah! sunt nebună... Ce-aș da eu ca această simțire să ție vecinic în noi; în curând va fi vestejit, în curând sufletul și inima lui se vor răci și îmi vine să plâng... îmi vine să fug, să las pe astă virgină cu chip de Adonis să înflorească în umbra cugetărilor lui melancolice... și să moară cum o floare moare, cu toată primitiva ei frumusețe... astfel cum a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era prea frică să-l las cu bona, așa că-l luam cu mine în clasă ca să stea toată ziua cu mine. Amândoi copiii cei mari mai veneau cu mine la școală din când în când, când erau mici și erau răciți sau ceva de genul ăsta. Se jucau în liniște în clasă sau participau la activități. Elevii mei îi cunoșteau, nu ne deranjau deloc. Erau copii ai școlii 19, toată lumea știa asta. Cu cel mai mic, nu îndrăznesc, e pur și
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și că aceste limite sunt foarte apropiate; că omul care suferă din pricină că pe așternutul lui de petale de roză o petală s-a îndoit suferă exact la fel cum suferea și el acum, când dormea pe pământul gol și umed, răcindu-și o parte a trupului și încălzindu-și-o pe cealaltă; că atunci când el, Pierre, se încălța odinioară cu pantofii strâmți de bal, suferea exact la fel ca acum, când umbla cu totul desculț (încălțămintea i se rupsese de mult
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
fel ca acum, când umbla cu totul desculț (încălțămintea i se rupsese de mult) și când picioarele îi erau numai răni. Pentru mai multe detalii Piéron, H., La Sensation, PUF, Paris, 1967. De ce alimentele nu mai au gust atunci când suntem răciți? Gustul și senzațiile gastronomice În celebra comedie L’Aile ou la Cuisse? (Aripioară sau copan?) a lui Claude Zidi, cu Louis de Funès și Coluche, de Funès conduce un ghid astronomic și este în culmea disperării atunci când își dă seama
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]