2,886 matches
-
Apoi vocea de la radio a anunțat - și i-am auzit tremurul - că în capitală erau distrugeri și legătura cu ea se întrerupsese. S-au auzit strigăte din mai multe părți. Câțiva și-au făcut semnul crucii. Începea să se simtă răcoarea, iar mama încă nu se întoarsese acasă. Apartamentele noastre erau tăcute, cu ferestrele negre, ca și cum noi am fi dormit înăuntru. S-a ridicat o pală de vânt și undeva o ușă de la balcon s-a trântit cu zgomot. Deodată, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
țintă, înspre mine era îndreptat întreg fanatismul său, în jurul meu se concentrau toate conflictele sale interioare, toată pasiunea lui infinită, dar acum, când îi văd privirile pline de dorință ațintite asupra ei, simt cum întreaga mea ființă este insultată, cum răcoarea singurătății îmi zdruncină trupul, ca și când exact în clipa aceea aș fi fost alungată din propria mea casă, fără a mi se da răgaz nici pentru a mă îmbrăca. Iat-o că se apropie, iar el o roagă să îi scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este a ta, eu pot doar să te ajut să vezi întreg tabloul, apoi mă ridic obosită, este deja nouă, ședința se va încheia imediat, privesc din nou în ochii acestei dimineți, al răsăritului care nu a fost, lumina albăstruie, răcoarea, părul Zoharei fluturându-i ușor pe umeri în timp ce alerga pe strada goală, și o întreb, cum te cheamă, iar ea șoptește, Yael, eu mă uit la ea cu aceeași privire concentrată cu care fusesem eu privită de dimineață, ascultă, Yael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tot mă gândeam că ar fi mai bine să mor decât să mă văd în halul în care eram, am decis că pot muri și fără prea mult păr pe cap, ca un călugăr budist. Cel puțin mi-e mai răcoare, zise ea, mângâindu-și părul ce nu depășea lungimea de patru-cinci centimetri și aruncându-mi un zâmbet fermecător. — Dar nu-ți stă rău deloc, i-am spus, luptându-mă mai departe cu omleta. Ia să-ți văd și profilul! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și am văzut Absolventul. Nu m-am omorât după film, dar cum nu aveam ce face, am stat și l-am mai văzut o dată. Am ieșit din cinematograf pe la patru dimineața și am pornit-o pe străzile cartierului Shinjuku în răcoarea dimineții, gândindu-mă la diverse lucruri. Când am obosit, am intrat într-o cofetărie, am comandat o cafea și am citit, în așteptarea primului tren. N-a trecut mult timp și localul s-a umplut de alții ca mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Watanabe? — De acord, spuse Naoko. — Bravo! Hai să ne facem plimbarea de noapte, spuse Reiko, luându-mă de mână. Și aseară eram foarte aproape de locul cu pricina. În seara aceasta mergem până la capăt. — Bine, cum doriți, spuse Naoko, chicotind. Era răcoare afară. Reiko purta o jachetă bleu peste cămașă și umbla cu mâinile în buzunarele de la blugi. A ridicat privirile spre cer și a adulmecat aerul, asemenea unui câine. — Miroase a ploaie, spuse ea. Am încercat și eu să adulmec briza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cumpărături din oraș. — Aș vrea să-ți continui povestea de ieri, am spus. — Bine, zise Reiko. Dar dacă o să ne întoarcem târziu, Naoko o să intre la bănuieli. Pe răspunderea mea. — În ordine, dar aș vrea totuși un acoperiș. E cam răcoare afară, spuse Reiko. Înainte de a ajunge la terenul de tenis, a luat-o la stânga. Am coborât pe o scară îngustă și am ajuns la câteva magazii, aliniate una lângă alta. Reiko a deschis ușa celei mai apropiate, a intrat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sunat la șase și jumătate dimineața ca să-mi spună vestea cea tristă. Soneria m-a anunțat că mă caută cineva la telefon, așa că mi-am aruncat o jachetă peste pijama și am coborât în hol. Afară ploua liniștit și era răcoare. — Tata a murit acum câteva minute, a spus Midori cu o voce liniștită. Am întrebat-o dacă o pot ajuta cu ceva. Nu, mulțumesc. Chiar nu ai ce face. Sunt obișnuită cu înmormântările. Am vrut doar să te anunț. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lăsându-mă stăpânit de gânduri negre. Duminică dimineața m-am așezat, ca de obicei, la birou ca să-i scriu lui Naoko în timp ce-mi beam cafeaua și-l ascultam pe Miles Davis. Afară ploua mărunt, iar în cameră era răcoare ca într-un acvariu. Mirosul de naftalină persista încă în puloverul cel gros pe care mi-l scosesem din cutia cu lucrurile de iarnă. Pe geamul de sus a poposit o muscă mare și a r\mas acolo, nemișcată. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se scorojise și culoarea pălise din cauza umezelii; de pe verandă se vedea, În capătul străzii, marea de un albastru interns. De-a lungul străzii creșteau dafini, care erau destul de Înalți cît să-și arunce umbra asupra verandei, iar la umbră era răcoare. Într-o colivie de răchită agățată În colțul verandei era o mierlă care acum nu cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
părĂsită“, se gîndi. „E exact genu’ de prostie care te bagă-n Încurcătură. Cum să mai dau vina pe alții, cînd chiar eu fac asemenea prostii?“ Pe terenul viran băieții continuau să joace baseball și de-acum se făcuse chiar răcoare. TÎnărul Își desfăcu tocul de piele de pe umăr și-și așeză pistolul mare lîngă picior. Apoi adormi. CÎnd se trezi era deja Întuneric, iar felinarul de pe colț strălucea printre frunzele de dafin. Se ridică, se duse pînĂ-n fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
galben și canalul se-ntindea pînĂ la cea mai Îndepărtată insulă. VÎntul bătea Întruna și nu erau nici muște, nici țînțari. Sub acoperiș era o podea de ciment și vîntul bătea mereu printre stîlpii care susțineau acoperișul. Toată ziua era răcoare și noaptea era frumos și răcoros. — Îți amintești cînd a venit vasul Ăla mare, vasul arab, cum i s-a Împotmolit carena la reflux? — Da, mi-aduc aminte de vas - și echipajul a tras la mal cu bărcile, iar gîștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
marilor copaci. Locurile golașe se-ntindeau pînĂ pe o culme și puțin după, dar apoi Începea pădurea. Mergeau pe pămÎntul maroniu, și-l simțeau răcoros sub tălpi. Nu erau tufișuri, iar crengile copacilor Începeau abia de la optișpe metri Înălțime. Era răcoare la umbră, și sus, printre vîrfurile copacilor, Nick auzea foșnetul unui vînt tot mai puternic. Nici o rază de soare nu trecea de coroanele copacilor, iar Nick știa că așa o să fie pînĂ la amiază. Soră-sa Îl luă de mînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de dincolo de mlaștină. Cerul era limpede, iar norii albi veneau din spatele dealurilor și se mișcau purtați de vîntul proaspăt; umbrele lor se mișcau deasupra mlaștinii și a dealurilor. VÎntul bătea printre copaci și, cum stăteau la umbră, li se făcuse răcoare. Apa era rece și proaspătĂ și ciocolata nu era chiar amară, dar era tare și crocantă. — E la fel de bună ca apa de la izvorul Ăla unde eram cînd i-am văzut prima oară. E și mai bună după ciocolată. — Putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apoi căzÎnd lat. — Mi-e bine, Îi spuse fetei. O să trecem prin niște locuri frumoase imediat. — Unde zici c-o să fim la noapte? — Vedem noi. Cum ajungeam la golf, vîntul Ăsta o să se schimbe cu briza mării și o să fie răcoare. — Ar fi minunat. N-aș fi suportat să petrecem prima noapte În hotelul Ăla. — Am avut mare noroc să putem pleca. Nu credeam c-o să meargă așa de repede. — MĂ-ntreb cum s-o simți Tom. — Singur, răspunse el. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
becul. O sărută În Întuneric, frecîndu-și buzele de ale ei, simțindu-le pline fărĂ să le deschidă, simțind-o cum tremură În timp ce o ținea În brațe. O strînse tare și ea-și lăsĂ capul pe spate, ascultă marea și simți răcoarea vîntului care intra pe fereastră. Îi simți părul mătĂsos desfăcut pe brațul său și trupurile lor erau puternice și Încordate, și-și lăsĂ mîna pe sînii ei, simțind cum i se-ntăresc sfîrcurile, Înmugurite rapid sub degetele sale. — O, Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar trebui să treci așa, orbește, prin locurile prin care treci, Însă În călĂtoriile lungi n-ai de ales. „Monotonia asta e obositoare“, se gîndi. „Asta și lipsa decorului. Ar fi locuri frumoase, dacă le-ai face cu piciorul, pe răcoare, dar așa, să conduci, sînt doar monotone. N-am condus atîta cît să mă obișnuiesc. Dar ar trebui să-mi revin mai ușor. Nu mi-e somn. Doar ochii Îmi sînt obosiți și plictisiți. Eu nu-s plictisit. E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
face Întuneric. E bine pe-aici. Unele chestii sînt chiar frumușele. — Bine, așa facem. Și dimineață pornim mai departe. Atunci n-apucăm să mîncăm decît o singură dată. Da’ nu-i nimic, ne-ntoarcem altă dată, cînd o să fie mai răcoare, și atunci o să putem să mîncăm de-adevăratelea. Dragul meu, asta-i prima, să-i zicem așa, dezamăgire pe care am avut-o pînĂ acum. Așa că hai să n-o lăsĂm să ne strice cheful. O să facem niște băi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tu să nu-i poți săruta decît pe rînd, spuse mai tîrziu. I-au făcut așa de departe unul de celălalt. Își puse mîna peste celălalt, abia strîngîndu-l Între degete, și apoi Își lăsĂ buzele să hoinărească peste toată acea răcoare minunată, pînĂ ce se Întîlniră cu ale ei. Se Întîlniră și se frecară foarte ușor, dintr-o parte În cealaltă, fărĂ să piardă nimic din suprafață, după care o sărută. — O, dragul meu, spuse ea. Te rog, dragostea mea. Dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
boltea legământul. L XLIV După școală simt un imbold necurat să mă duc până în centru. N-aș vrea să ratez și mineriada asta, mai ales că acum minerii sunt de partea intelectualilor. Se pare că poetul imnelor, Luceafărul huilei, Cosma Răcoare, se certase cu președintele și venise să-l dea jos. Se lăudase că el schimbă miniștrii și președinții ca pe ciorapi. În locul locatarului de la Cotroceni se zvonea că ar vrea s-o instaleze pe muza sa, cântăreța Marilena Nitzu, unica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi eroice, sinucigașe. Văzând la televizor ce se întâmplă, mulți bucureșteni se adunaseră la Leu. Ei răspândiră și zvonul că șeful, Cosma Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii de izbeliște. Un moment minerii se clătinară sub impactul veștii, apoi se năpustiră cu mai multă îndârjire asupra redutei prezidențiale. Luat pe sus de entuziasmul disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Paparugă, rugă E-an ieși dă ne udă Cu găleata, lată Peste toată gloata Bumburel d-argint Vărsat pă pământ Ploaie, Doamne, ploaie Locuri să să moaie.” Rusalda toarnă apa peste Izaura care se bucură. — Ah! Ce bine e! Ce răcoare! Prințesa este descumpănită că nu știa cântecul. Izaura îl cântă împreună cu ea până îl învață și-l învață repede fiindcă îi place. Țigăncile toarnă și peste ea apă ca s-o răcărească. — Hi! hi! hi! Îmi place! Hi! Hi! Hi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
este vorba. Seara au mers mai devreme la culcare. Teofana l-a condus camera unde trebuia să doarmă Alexnadru, dându-i toate detaliile, arătându-i pijamaua, cearșaful cu care să se acopere dacă îi este cald, pătura dacă e mai răcoare. Profitând de intimitate, Alexandru o admiră pe Teofana atât de provocatoare în rochița ei de casă cu decolteu larg ce-i lăsa umerii, spatele și brațele goale. O văzuse și mai goală la mare, dar nu-i atrăseseră atenția ca
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o sete, își mai șprițuie în pahar apă din sticla de sifon pe care o soarbe cu poftă. Au intrat și părinții Teofanei care se treziseră. — Am dormit așa de bine, le spune ei. — Și noi. A fost liniște și răcoare. — Te-ai odihnit, domnule Alexandru?îl întreabă Eusebiu Stamate. — Foarte bine. Acum trebuie să plec. — Mai întâi să bem câte o cafeluță. Am făcut pentru toți, aranjează Teofana ceștile pe masă, în care toarnă cafeaua. Toți o sorb cu poftă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
violet-roșietic; și, pe deasupra, cu boticul împodobit cu doi colțișori minunați, de crotal, care îi crestaseră buzița superioară, până-n carne! Frumos, copilu'...! Tare...! Marfă...! guiță, în schimb, Big Sile, satisfăcut și reîntremat. Scumpetea din coș, trebe' că și-a băgat în răcori, până și Ursitoarele! Parcă-i un purcel...! Ce purcel? Parcă-i El Chupacabra! De pe unde mama dracilor ați cules voi, tembelilor, așa o comoară de..., de pruncușor? De la Coco, achiesează Fratele, ofuscat. Nu mai drăcui! Și mai multe nu vrei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]