2,217 matches
-
tale sunt calde. Ia-mi capul între mâini și privește-mă în ochi, obraz lângă obraz, să stăm aproape, să ne privim, să ne umplem ochii unul de celălalt, să ne potolim setea care ne mistuie! Căci ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. „Când la sfârșitul zilei auzeam că numele-mi fusese salutat pe Capitoliu cu aplauze, noaptea aceea pentru mine încă nu era o noapte fericită...“ „Când însă cel pe care îl iubeam mai mult dormea acuma lângă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
răspuns un vis frumos pe care l-am avut astă noapte: Se făcea că eram într-o zi de vară străvezie și luminoasă, pe marginea unui lac de munte înconjurat de pădure de brad. Mă azvârleam în apa limpede și răcoroasă și înotam pe dedesubt, ținându-mi răsuflarea, dar cu ochii deschiși, până treceam de 252 insulele de alge ce acopereau lacul la mal. Apoi ieșeam la suprafața apei și mă bucuram de lumina dulce a dimineții. și-mi era atât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de spini, la arsuri și la juliturile de la coate și genunchi. Cu scuipat se curățau și stropii de noroi de pe ciorapi, și tivul paltonului ori jegul de pe piele. Când eram copil îmi ziceam: scuipatu-i bun la toate. Vara îl simți răcoros pe piele, iarna - cald. Mai târziu am citit despre muștrul disciplinar practicat în SS și Wehrmacht. Din muștru făceau obligatoriu parte și cizmele cu luciu. și în timp ce tata își scuipa pe pantofi, mă gândeam: asta de la naziști a învățat-o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
La Marburg am locuit pe malul râului Lahn, în casa de oaspeți a universității. Priveam râul curgând și-mi repetam, rostindu-l prelung, la-ul din Lahn, până ce numele râului Lala a ajuns ca un cântec și l-am simțit răcoros precum apa în cerul gurii. Prundișul din râu nu era așezat adânc, parcul însă era de-un verde adânc, iar casa atât de albă încât scânteia. Totul era de-o înfricoșătoare splendoare pentru una ca mine cu nervii zdruncinați, care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-a spus, Ce-am vrut să ne păstrăm, s-a dus." (E. A. Poe) " Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma Precum când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ceea ce Dumnezeu plecase să ducă omenirii, au fost tocmai înaintașii noștri Cârțâroșenii, adunând ei din unda râului, fiecare ce a gândit că e mai de preț și că i s-ar potrivi mai bine. Copiii ce se zbenguiau în murmurul răcoros al apei Bâlii, au luat sprinteneală, zvăpăială, sănătate și inteligență, fetele au luat frumusețe, cumințenie, curățenie, dragoste și cântări de dor, flăcăii s-au repezit să ia putere, istețime și agerime la jocurile lor din sărbători, adică ceea ce știau că
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pentru care rămîneam surd în fața ape lu ri lor insistente ale mamei mele era deci alta. Niciodată nu a bănuit ea că ceea ce mă ținea departe de casă era tocmai ceea ce ne despărțea : scara blocului. De cum intram în atmosfera aceea răcoroasă în care ușile erau aliniate cuminți una după alta, drumul pînă sus, la etajul patru, ultimul, unde locuiam, devenea o ade vărată aventură, și asta datorită cîtorva etaje rele pe care trebuia să le străbat. Parterul nu-mi dădea bătăi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-se bucuros cu urarea de „Bine ai venit, nașule!”. Eram, după spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după câte mi-am dat seama, dumnealui se cinstise în sănătatea vizitatorilor. Puțin euforic, m-a condus spre un umbrar răcoros unde se aflau o masă și taburete pentru gazdă și oaspeți. Fina, dăscăliță și ea, pensionară, a predat matematica pe care acum o folosește doar la număratul păsărilor, ouălor, firelor de răsad și al paharelor cu care soțul își potolește
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
amintirile lui Dumitru Dascălu. Moștenitorul, dispărut și el, a modificat ograda și și-a construit o casă după gustul și trebuințele lui. Totul este schimbat, nimic nu a mai rămas din ceea ce a fost în copilăria și adolescența lui. Odaia răcoroasă, dar cam întunecoasă, care i s-a pus la dispoziție nu-i este pe plac. Ca în vremea când era gimnazist și liceean, preferă să se retragă în colțul cel mai îndepărtat și liniștit al livezii, unde vegetația sălbatică alcătuiește
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
întunecoasă, care i s-a pus la dispoziție nu-i este pe plac. Ca în vremea când era gimnazist și liceean, preferă să se retragă în colțul cel mai îndepărtat și liniștit al livezii, unde vegetația sălbatică alcătuiește un huceag răcoros și îmbietor. Acolo își desfășoară Dumitru Dascălu trudnica sa muncă de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
însoțitor și martor, îi urmăream cu interes expresia chipului, mișcările, privirile iscoditoare și dornice de a reconstitui trecutul. Cu pași nesiguri, preocupat de mânuirea camerei video, tânărul copleșit de emoții a pășit pe prispă, a „pătruns” în tinda largă și răcoroasă vara ce despărțea, sau mai bine zis unea cele două odăi. Cea din stânga, „casa cea mare”, și cea din dreapta, cu plita, cuptorul, două paturi și o masă între ele, așezată în dreptul geamului dinspre miazăzi, ambele încăpeir cu pâmânt pe jos
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
amicul meu își trăia singurătatea și își scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai, de taifasurile noastre susținute în înconjurul de verde sănătos al curții tale, de clipele de tihnă sufletească, de cântecul păsărelelor ce sălășluiau în crângul des și răcoros, de dialogurile spiritualizate antrenante, mi-e dor de tine, prietene drag, de sufletul tău cald și vibrant, de chipul tău care emana lumina interioară și înțelepciunea vârstei și a culturii acumulate de-a lungul vieții de dascăl, de intelectual dedicat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
multele sale cărți sunt cântate împrejurimile satului natal, Slobozia, cu elementele sale emblematice: Holmul (dealul care străjuiește localitatea) și Ibăneasa (pârâul care o străbate), este omagiat bătrânul tei impunător și falnic, viguros încă, ce îi domină ograda. Umbra cuprinzătoare și răcoroasă a teiului era locul predilect al poetului, unde își consuma inspirația în poezii și proze de aleasă sensibilitate și, tot acolo, șuetele noastre beneficiau de un cadru natural îmbietor, de neuitat. Florile de tei, culese la timpul optim de maturizare
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
între pleoape, îți mărturisește că îi lipsești, Mult! Dispariția poetului Mihai Munteanu înseamnă o mare pierdere pentru cultura și creația literară botoșăneană. Poveri Mai sunt încă zile frumoase de miez de toamnă, cu lumina soarelui gălbuie și blândă, cu nopți răcoroase și zile calde, cu miros de mere, crizanteme și gutui, cu frunzele copacilor colorate într-o gamă mozaicată și tristă, care se aștern cuminți pe pământ. Profitând de vremea încă prielnică, vârstnicul Dumitru Dascălu iese în fiecare zi din locuința
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un ocean care ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la dans, ea se ridică încet, grațioasă, ușor îmbujorată, prefăcânduse că nui vede privirea cu care el o cerceta din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
m-am îndrăgostit și voi fi soția „acestui Valentin” atât de „galanton” și atât de „curtenitor”. Tot astăzi, cerul râde cu mine în seninătatea lui, nespus de albastru și însorit, iar aerul e proaspăt și chiar luminos la fel de incitant și răcoros ca un vin alb scos dintr-o frapieră cu gheață. Port o rochiță ciclame din cele mai scumpe materiale, cu o panglică sub bust scoțându-mi sânii în relief, nimic indecent și o pereche de pantofiori albi cu tocul cui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca mulți alții care trecuseră înaintea lor, îi făcea să fie mândri, iar imaginile sinistre care li se perindaseră până atunci prin față cum că ar fi putut sfârși într-o închisoare sau chiar împușcați fuseseră înlocuite cu alinarea vântului răcoros. Cerul era acoperit de stele, iar luna părea galbenă ca o fecioară care așteaptă cuminte și smerită ivirea zorilor. Drept în fața lor zăriră două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de când sună clopoțelul la Colegiul Național“ Cuza Vodă” și anul acesta sărbătorim 95 de ani de la înființarea acestuia. Cerul e încă albastru, un albastru intens, de sfârșit de vară, cu nori albicioși, transparenți și subțiri. Este o dimineață limpede și răcoroasă. Sălile de clasă sunt goale. Unde sunt elevii? Au uitat că e 15 septembrie? Aud ciripit vesel și zglobiu .Păsările verii. Mai tare și mai tare... Hei, dar nu sunt păsări, sunt elevii! Iată-i, au umplut curtea școlii care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
stinghia mesei și cu privirea pe colile scrise. Deodată, aud cîțiva pași apropiindu-se de ușă, apoi, două bătăi. "Intră, e deschis", am strigat, gîndind că e Paul, vecinul meu. Ușa s-a deschis, a pătruns în încăpere un aer răcoros, apoi s-a auzit ușa închisă încet, cu grijă. Cine să fie?!", mi-am zis, știind că Paul intra întotdeauna strigîndu-mi cîte un "salut, bătrîne!" M-am ridicat de pe scaun și m-am întors, rămînînd perplex. În fața mea, rezemată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ia uită-te la crenguța asta ce bine se menține! exclamă bătrînul, arătîndu-mi o crenguță cu trei flori aproape deschise, pe care el le încearcă, să-mi arate că nu se rup. Astea au stat lîngă fereastră, la loc mai răcoros, n-au fost luate prin surprindere de viscol. Ai vreo prietenă? mă întreabă brusc moș Toader. Am, răspund timid. Bătrînul scoate din buzunar un cuțitaș, îl deschide și taie crenguța cu cele trei flori de magnolie. Să-i duci asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răsturnat un pahar cu miere în poșetă; am plâns... Dar a trecut. Casa asta cu rezonanțe exasperante, cu salahori ce continuă lucrul, m’a odihnit totuși... Diminețile sunt friguroase până la 10. De la 10 - 1½ plaje, de cele mai multe ori minunată; serile, răcoroase extrem, mi amintesc că miercuri e 1 octombrie, că vara s’a dus... S’a dus! Iată un cuvânt greu, greu de spus, cu rezonanțe dureroase. Și tu te-ai dus! Astăzi m’am chinuit; aș fi vrut să nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te iubesc și că, deși anihilată de obo seală, de o sete de nestins, de o toropeală buimacă, găsesc în mine resurse de energie și de credință. Trăiesc un soi de fericire nemaicunoscută: să mă întind în patul cu cearceafuri răcoroase, să aprind veioza, să întorc spatele lumii și să mă afund cu nostalgie și încântare în somnul care mă reface. În fiecare dimineață mă trezesc tresărind, în bătăile inimii mele neliniștite. În fiecare dimineață îmi spun: Doamne, ce mai trebuie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cine știe ce hotel uriaș din New York, care nu-mi spune nimic, în loc să mă mărit la mine acasă, în mijlocul familiei și al prietenilor mei, ei bine, se înșală amarnic. Terminăm de mâncat și refuzăm cafeaua, apoi ieșim din restaurant. E o zi răcoroasă, cu aer înțepător și nori mânați de vânt, pe cerul albastru. Pornim spre Plaza, iar Robyn îmi zâmbește larg. — Te înțeleg perfect, dacă te simți cam încordată. Organizarea unei nunți la New York poate să fie un lucru destul de stresant. Multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
după ele și dispar pentru totdeauna. Dis-de-dimineață, a doua zi, plecăm către o cascadă undeva pe un deal, acompaniați de un ghid care știe drumul mai bine decât Cindy. După cam patru ore prin soarele ucigător, ajungem într-o pădure răcoroasă, urcăm un perete abrupt și ne pierdem brusc în strălucirea și huruitul unei perdele de apă înalte de vreo douăzeci de metri. Ne aruncăm în apa înghețată și rămânem magnetizați de sclipirile soarelui printre copaci înalți, forța amenințătoare a cascadei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]