3,042 matches
-
-și obrazul în părul ei. Adulmecând-o în mersu-i ușor, păși cu grijă peste prag și se îndreptă spre patul generos din dormitor. După ce o așeză cu grijă, de parcă ar fi așternut o ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu tensioneze starea de spirit a fratelui său. Lăcrimase și când mama ei își descărcase îngrijorarea la ușă, când și-au luat rămas bun. - La întoarcere mă iei și pe mine? îl întrebă Eugen pe Emilian într-o clipă de răgaz, când ceilalți își ocupau locurile în salvare. - Ce, sunt prost? Nu vezi cu cine sunt, omule? Tainicele cărări ale iubirii - Ziceai că va fi doar o aventură... - Crezi că de o femeie ca ea se scapă ușor? De fapt, nici
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
admise în final Iustin, arborând un aer ușor ofuscat. ,, Ce nerăbdător te-ai făcut, frate! Uiți că mai ieri nu ți se dădea vreo șansă și dintrodată... Ia, potoleștete! Are nevoie și femeia asta de odihnă, de un minim de răgaz să-și pregătească mama ... să se obișnuiască....” S-a lăsat mângâiat ca un copil alintat și acceptă să se întindă în pat. Abia acum realiză cât de obosit era după o astfel de zi și se desprinse din strânsoarea delicată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ochi, cu aceeași duhoare de tutun și cu același glas fără acustică, zise lui Felix Sima: - Ia-ți geamantanul și vino sus! Urcară amândoi pe scara pârâitoare și se găsiră într-un soi de antreu pe care tânărul nu avu răgaz să-l examineze, rămânând totuși cu sentimentul că mobilele erau toate acoperite cu niște cămăși de materie fumurie. Fata, subțiratică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe poale, dar strânsă tare la mijloc și cu o mare coleretă de dantelă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mână arcuită. - E verișoara Aurelia, comentă Otilia. Lui Felix numele acestea îi erau vag cunoscute, dar nu-și amintea să mai fi văzut vreodată persoanele. Îl supăra de altfel grozav ridicola valiză, pe care o trecuse în mâna stângă, neavând răgazul s-o așeze undeva. Otilia, sfârșind prezentarea, părăsi brațul lui Felix și se rezemă de scaunul lui Pascalopol, întrebînd: - Cum merge? - Prost, domnișoară Otilia! zise acesta, întorcînd un capgaleș spre speteaza scaunului său. Rămas singur, Felix căută o scăpare din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu ne-am putut înțelege. - Bietul Pascalopol! compătimi Otilia, uitând pe "domnul". Murindu-i tatăl și trebuind să îngrijească de mamă și de moșie, Pascalopol renunțase la studii și se întorsese la moșie, unde-l chema datoria. - Însă când am răgaz, citesc și cultiv și eu muzele în felulmeu și mai ales mă bucur văzând pe cei tineri. Din dormitor se auzeau răbufnituri de sertare și fredonări extravagante. - Apropo, domnișoară Otilia, strigă Pascalopol, ce faci cuConservatorul? - Frumoase cămăși ai, răspunse Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o luă direct din servă Genel, el pe ea. Fără a-i mai da răgazul să-și ascundă cariile prietenoase sub pielea subțire a obrajilor. - Habar dacă mai știu... se fâstâci galeșă gudulanca, întrebîndu- se dacă n-ar fi fost mai intelectual să-și fi îmbrăcat tricoul mov. Oricum nevărgat, necangrenat de crustele sărate ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele, ori de câte ori te încumetai să-l atingi c-o instalație de izopropan. Nicicând în istorie un trib mai puțin numeros și antipatic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care, anevoie și după un timp, îl identifică pe taximetristul ce-o călcase pe nervi toată seara trecută. Numai că și acela (cînd îi vorbise, aseară) era cel puțin îmbrăcat. Pe când ăstuia, acum, burta cafenie, cu care o împingea fără răgaz, îi atârna ca o piftie. Nădragii în vine, cu doar un crac scos. Mustața cu care o rașcheta. Secrețiile ce-i duhneau ca un pumn de scorțișoară. Dezmeticindu-se, se decise ca, înălțîndu-se într-un cot, dacă să nu-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai riscant (dar păstrând în echilibru, pe genunchi, cele două difuzoare), deșurubă o plăcuță laterală a pick-up-ului, înnădi două-trei cabluri secționate, inspectă contactele a șapte-opt tranzistoare. - "Bună seara! bubui, de data aceasta, cu claritate de cleștar, vocea lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
1988, când un papițoi gătit în țoală de stofă bleumarin, cu nasturi metalici, se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată și leucoplast), Doru nu schiță o grimasă, nu-l învrednici pe mutilatorul său nici cu un strănut. Dormi, în continuare, neobosit și pasionat, ore întregi. Răsuflarea sa era suavă și parfumată, făcîndu-te să te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Biblia de pe pervazul etajului doi al blocului Romarta fu despicată iarăși în două, pe ceruri, filele ei încetară să fiarbă, snopurile foilor ei rămaseră smirnă, iar la locul unde era deschisă, anume la Eclesiastul, capitolul 12, paragraful 13, era încă răgaz pentru a se putea citi: "Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om." 405 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Unul în care, parcă pentru a mă împăca, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine să ne iluzionăm prea mult asupra istoriei. Spiritul nu crește din nimic. Dacă Olanda n-ar fi fost imperiu - oricât de trecător - cine știe dacă pictura olandeză ar fi luat avântul pe care-l cunoaștem! Condițiile materiale favorabile creează răgazul, din care izvorăște atât spiritul, cât și viciul. Războiul este un fenomen atât de complicat, încît am fi nedrepți de i-am epuiza sensul în crimă. Din punct de vedere uman n-are nici o scuză; de aceea se face el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a istoriei, paralelă și coexistentă cu ultimele înălțimi ale spiritului. Politica - înțelegînd atât valorile ei, cât și pe omul politic - se înrădăcinează în viață mult mai profund decât spiritul. Căci politicul exprimă și servește valorile vitale, pe când spiritualul crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imaginar, în care se află masele de îndată ce conducătorii intră în agonie. Am fost contemporanii agoniei lui Mao, a lui Franco și a lui Tito. Am putut urmări eforturile disperate ale doctorilor de a le prelungi cît se poate de mult răgazul pe acest pămînt, de a întîrzia în mod neomenesc sfîrșitul fatal, ca și cum unor astfel de oameni le-ar fi fost interzis să moară. Toate aceste uneltiri, precum și disimularea adevăratei date a decesului, sortită să întrețină iluzia că liderul e bolnav
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dobîndește înlăuntrul lor la fel de limpede ca și "doi și cu doi fac patru". Prinzînd rădăcini în memoria colectivă, ea se preschimbă în credință în eseul strict al cuvîntului. Cu atît mai puternică cu cît este mai veche și a avut răgazul de a se împleti cu altele, mereu vii în viața mentală conștientă a oamenilor. În realitate, doctrina nu se scufundă niciodată în uitare, unii continuă s-o răspîndească. Continuă să existe o minoritate de discipoli care îi păstrează amintirea și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
511, o influență latentă de care nimeni nu are știință. La evrei, această acțiune neîntreruptă a fost săvîrșită de profeți. "Ei au dat o nouă viață tradiției care secătuia, au reînnoit chemările și poruncile lui Moise și n-au avut răgaz pînă n-a fost pus din nou la loc ceea ce fusese pierdut"512. Strădania lor a biruit împotriviri fără de număr, dar, cu trecerea timpului, succesul a fost deplin și durabil. Pe scurt, orice noutate, ca și orice doctrină, iar cea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care trece o doctrină, de la revelația adusă unui popor pînă la convertire, trecînd prin incubație pentru a ajunge religie, acestea sînt suficient de generale pentru a se putea aplica la orice altă istorie. Dar este necesar să dăm mai mult răgaz pentru apărarea și argumentarea unei ipoteze pe care eu nu încetez să o găsesc fragilă, și care nu are nici o altă utilitate decît pentru psihologia maselor.520 Capitolul IV Conducători mozaici și conducători totemici I Conducătorii își exercită puterea ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
făcut un drenaj, nimeni nu cunoaște dozajul exact care i s-ar potrivi. Mijlocul ideal prin care puteți atinge dozajul perfect este de a acționa progresiv, începând cu doze mici, pe care le veți mări treptat, oferindu-i organismului dumneavoastră răgazul necesar pentru a vă arăta ceea ce simte. Prin urmare, timpul joacă un rol deosebit de important în procesul de drenaj. Să nu credeți că veți scăpa de întreaga cantitate de toxine în doar câteva zile. Procesul este îndelungat; trebuie să fiți
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
însemne mai mult. Printr-o telegramă, Ștefan Andrei îmi transmitea că s-a făcut propunerea ca eu să fiu numit ambasador al României în Finlanda și îmi cerea să răspund dacă accept sau nu. Înainte de a îi răspunde, îmi luam răgazul de a vorbi cu soția mea. Aceasta îmi comunica, la telefon, că fusese anunțată de propunere și lăsa la latitudinea mea ce răspuns voi da. Dacă o propunere cum era cea menționată mi s-ar fi făcut înainte de experiența "Dipoli
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
are ca substitut, în lumea greco-romană, interpretarea medicală a ordinii firii în lumina exigențelor interiorității. Perspectiva asupra sexualității este, în cuvintele lui Foucault, „individualistă”1. Sfera vieții publice intersectează sfera preocupărilor private, dar întotdeauna acestea primesc prioritate. Descoperirea conceptului de răgaz sau de timp liber (gr. schole) este corelativă acestei preocupări pentru sine (epimeleia heautou sau cura sui) care marchează începuturile filozofiei grecești (cu Socrate în calitate de eponim al acesteia)2. „Grija” sau „atenția față de sine” este o temă care va reveni
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un denunț al sclaviei noastre sub puterile întunericului. În fața capiștei idolești, teologul se îndârjește (Fapte 17, 16), nu tace. Discuțiile în Areopag nu-l inhibă, dar nici nu se prelungesc la infinit. Ele sunt oportunitatea unui dialog onest, nu un răgaz pentru o șuetă. Sedusă de postura oficial recunoscută de „regină a științelor”, în Occident teologia medievală a renunțat să mai fie cu adevărat profetică și autocritică, preferând construcția de sisteme metafizice în locul hermeneuticii Scripturii, sau refugiul în sentimentalismul pietist în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a familiei Hookway, susținerea colegilor din Departamentul de Teologie de la King’s College Londra, în special a profesorului Oliver Davies, dar și fără delicatețea Comunității Sf. Ioan Botezătorul din Essex - cu mențiunea specială a pr. Simeon și a monahului Melchisedec - răgazul scrierii acestor texte nu s-ar fi ivit. Rămân, de asemenea, profund îndatorat familiei și tuturor colegilor și prietenilor din țară pentru faptul de a-mi fi cerut, citit sau publicat aceste eseuri, fără să mă cruțe de pertinentele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
celebrare) a Însuși celui care o serbează”. Bucurie, cîntec, lumină, oglindire, asimilare a mișcării cotidiene cu dansul și cu ceea ce francezul numește loisirs, ca o degajare de apăsările existenței de fiecare zi, creează acea atmosferă destinsă, specifică momentelor festive, de răgaz, - spațiu și timp al „Îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sînt decît cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
instituției care consacră profesiunea, respectiv școala, decât în a conceptualiza și denumi profesiunea ca atare. Instituția anume apare în condițiile comunităților antice și este un cuvânt cu o etimologie complexă: în grecește, skhole, însemna, ad literam, „odihnă pentru muncă” ori „răgaz”; la romani, schola sau scola a devenit „școală”, instituție de învățământ care îndeplinește funcțiuni specifice. Aceasta este cea care poate să fie considerată făuritoarea unei profesiuni distincte, proprii. După cum se poate observa, profesiunea didactică, aceea de profesor, căci despre ea
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]