7,950 matches
-
picături ar face un ocean Iar razele de soare îți vor spune Același basm, în fiecare an... Și dragostea ce-ți port, în veci nu moare Iar tu să nu vorbești, ci doar să taci Poți să vorbești doar atunci când răsare ... Citește mai mult UN CÂMP CU MACIautor, Bertoni D AlbertDacă vei ști vreodată, când răsareSemețul soare, peste-un câmp cu maciCă dragostea ce-ți port, în veci nu moareAtunci să nu vorbești, atunci să taciPrivește-i razale, la cum luminăși
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
cum să le aduneDin picături ar face un oceanIar razele de soare îți vor spuneAcelași basm, în fiecare an...Și dragostea ce-ți port, în veci nu moareIar tu să nu vorbești, ci doar să taciPoți să vorbești doar atunci când răsare... XVIII. CARTEA SECRETELOR, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. CARTEA SECRETELOR autor, Bertoni D Albert Îți mai aduci aminte cartea Din care îți citeam eu uneori ? Am dat de ea întâmplător, pe-o
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
2167 din 06 decembrie 2016. CÂND... versuri, Bertoni D Albert Când norii înceta-vor să mai plângă Fierbinți lacrimi amare și de dor Inima pare să se frângă Cu trupul străbătut de un fior... Când soarele va înceta să mai răsară Luându-ne speranța de-a iubi Vom face totul numai într-o doară Și - ncetișor, cu toții vom muri... Când bolta stelelor nu va mai lumina pământul Împărtășind al lunii blând amor Spre tine mi se-ndreaptă iute gândul Ești tot
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată așa ceva. Apoi știuse. Acesta era indubitabil semnul că putea să se întoarcă. Îi ceruse
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > 1 MARTIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 1 MARTIE E prima zi de primăvară, Stau brebeneii să răsară, Pe baltă au sosit cocori, Iar câmpu-i plin de bumbușori. Deși e vremea în schimbare Și ziua e un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383170_a_384499]
-
dar câțiva mi-au aruncat priviri piezișe și domnul Arsu a înțeles. - Deci, tu ești deșteptul cu invenția! Ar trebui să te pun numai pe tine să-l scoți din pământ. Dar îl vom lăsa acolo, să vedeți ce o să răsară. Să vă dați seama ce obțineți când lucrați de mântuială. Apoi, m-a chemat deoparte și m-a „dăscălit”: Dragul meu, inteligența fără muncă nu face nici doi bani! Nu spun că nu vei reuși în viață, dar nu vei
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
adus aminte de efemer. Toate stelele îmi poartă dorințele în razele lor Și fluturii mă învăța să dansez cu florile și zarea. Apele adânci tac în mine de veacuri întregi, Iar zăpezile mă acoperă cu viscolul durerilor. Tu mi-ai răsărit că un vis peste vise Și pentru iubire a trebuit să devin om. I HÂD TO BECOME MÂN I travelled through deserts for loneliness And on mountain peaks I tasted joy. The eagle taught me nobility While stones slowly rebuilt
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
piedestal - Zeiță a Minunii - trăind acum povești nemuritoare și-arzând într-un tango al pasiunii! M-aș întreba, când tu,te crezi frumoasă putând fi admirată de oricine, dacă devii o vanitoasă și amăgești iubirea pusă-n tine ?! Un gând răsare-n minte și mă tem... Necunoscută azi,mâine știută, poți fi iubire mare,sau blestem când e moment al vieții,de derută Rămâne a elucida misterul : Enigmă,vis,ori numai o plăcere ce consfințește o clipă efemerul... Dar viața,poate
UN CHIP de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383188_a_384517]
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De când există lumea, de la început lumea a fost rânduită în sclav și stăpân. Numele a fost ales întâmplător ca și omul, un nume trecător. Apoi a urmat creștinismul omul învață pacea și iubitul, lumina a răsărit peste nor dar ploaia ne-a sugrumat în amor. Omul, minunea minunilor, zborul păpădiilor înmulțirea ridicată la rang de iubire amăgire... Am rămas primitivi ca în urmă de ani răutatea ne face șacali: acum, așa ca motivație să plâng de
DE MILA GÂNDULUI OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383185_a_384514]
-
fie semănate noile semințe! De calitate, tratate cu soluții eficiente împotriva corupției, declarațiilor inepte, promisiunilor fără acoperire... Despre partidulețele bastarde, născute prin parlamentul imoral, pline de traseiști, nici n-ar trebui să mai discutăm în acest an. Cu siguranță, vor răsări altele noi. Ca ciupercile! Inclusiv cele de unică folosință! De tip familial! Atenție! Cele prea colorate, se știe, sunt otrăvitoare Guvernul de 366 de zile (!), după victoria glorioasă a adoptării bugetului, a dat-o cotită. A mai făcut analize, psihanalize
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
ascunzi în iarna viselor. Probabil că o să mă scurg spre izvorul tăcerii să nu mă mai tulbure cerbii de dor, colindând pădurea cu sania retragerilor în crângul inimii. Ma îngrop într-o uitare de sine. Să nu mă întrebi de unde răsare zâmbetul! (30 nov-1 dec 2015) Referință Bibliografică: Nelămurire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NELĂMURIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383197_a_384526]
-
naționale, la jumatatea veacului al XVIII-lea (1754 și urm.); ele se compun dintr-o școală primară, un colegiu latin și două seminarii, cele dintâi școli de preoție pe care le aveau românii. După ele se îndreptară toate celelalte, care răsăriră mai mult în veacul al XIX-lea pe acest pământ ardelean.“ Nicolae Iorga, Istoria românilor în chipuri și icoane De la instruirea empirica, la știință educației Pe masura ce societatea devenea mai complexă și comunitățile se măreau, școala începea să capete tot mai
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ZI DE PAȘTI Fermecătoare și cuminți, Cioplite-n filigran de ceară, Se-alintă-n soarele cu dinți Plăpânde flori de primăvară. Copiii, în hăinuțe noi, Ies pe la porți în ulicioară; Pe luncă-n mărunțele ploi Răsar lăstari de sălcioară. Simți îngerii trecând în zbor Ca o lumină de făclie Și îi auzi cântând în cor, În iz de mir și de tămâie. Referință Bibliografică: ZI DE PAȘTI / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2296
ZI DE PAŞTI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383235_a_384564]
-
de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, Chiar și codrii-și plâng marama într-o iute jale. Toate trec... mă trec și
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mi-e verde crud de iarbă, Mi-e alb de ghiocel, Mi-e tril de păsărele, Mi-e fraged mugurel. Mi-e freamăt de pădure, Mi-e susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e îmbujorat apus, Mi-e galben de comori, Mi-e suflet nesupus. Mi-e ceas
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
XXXI. TRANDAFIRUL SIRENEI-7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015. 0-Misterioasele sirene Trache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă, ce-o mai strânge! Cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, ... Citește mai mult 0-Misterioasele sireneTrache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă, ce-o mai strânge! Cine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la stânga sa pentru a se duce Într-una mai mare, la dreapta. Dante se apropie de aceasta din urmă pentru a o ilumina mai bine, atras de un amănunt pe care Îl surprinsese prin pădurea de turnuri și cupole ce răsăreau din cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială, cu toate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
greci din Bizanț. Sau evrei. Sau sclavi capturați În Anatolia. Nici ea nu știe, ori nu vrea să spună. — Ei bine, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati, fixându-l cu o privire șireată, ca și când ar fi voit să Îl stârnească. Nu răsare și În domnia ta dorința de te apropia de aula noastră de Învățătură? Dante era sigur că, dincolo de aparenta lor detașare, cu toții așteptau răspunsul lui cu sufletul la gură. — Aula voastră pare o curte a iubirii, mai curând decât o adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o cârciumioară. Se așeză pe o bancă afară, sub copertina care ferea intrarea, În timp ce cârciumarul scotea din ulciorul de lângă drum o măsură de vin alb. Lichidul căldicel Îi coborî pe gât fără să Îi domolească arsura. Luciul aurului artificial Îi răsărea În fața ochilor printre aburii care se ridicau din stradă, otrăviți de miasmele gunoaielor omenești și animale. Era oare cu adevărat posibil să fie fabricat, cu o puritate atât de mare Încât să Înșele până și ochiul unui meșter ca Flavio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost mozaicarul victima adevărului? — Oare nu suntem cu toții, Într-un fel sau altul? Nu ești și dumneata, messer Durante? Dante Își amintea ceea ce citise În raportul despre Al Treilea Cer: toți veniseră de la Roma. Dar, Înainte Încă, toți fuseseră În Răsărit. Ca și Baldo, cruciatul. Și Antilia... Avea impresia că Cecco acoperea sub mantia demnității astrologice ceva mai tulbure. Și că Antilia s-ar fi putut să fie ceva mai mult decât o dansatoare. Un fior Îi străbătu pielea când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și cunoască viitorul și cu un Centru care umple lumea cu organizații și societăți secrete bune doar să ia ochii și să ascundă scopurile și mișcările unicilor inițiați veritabili, ale unicilor deținători ai unui adevăr crucial - niște aberații, niște tâmpenii răsărite din minți Înfierbântate, scăpate de sub controlul rațiunii. Dar cu atât mai periculoase. Mi-e greu să admit că istoria lumii, așa cum o cunoaștem, nu este altceva decât o mistificare a adevărului și că În spatele ei trebuie neapărat căutate, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu ceilalți, pe de o parte, și a omului cu posesiunea, pe de altă parte; animalele - În egală măsură ființe ale Domnului, ca și Adam - se nasc la fel ca el și mor topindu-se În neantul enigmatic din care răsar fără să lase urme și moșteniri... ha, ha... frica primordială de a pierde În favoarea altcuiva bucata de animal ucis - justificată, pentru că halca sângerândă era vitală, alternativa fiind foamea și moartea... când frica vitală de a nu avea s-a extins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adormit, deschizându-mi-se poarta spre vise. De visat, visez mereu, dar de această dată a fost ceva mirific. Eram undeva la mijlocul unui ocean imens, stăteam pe o barcă care plutea în derivă, era aproape aproape dimineață și acolo soarele răsărea, lumina parcă străpungea întunericul cu fiecare secundă trecută. Am văzut în apă ceva strălucitor, părea a fi de aur. M-am uitat mai atent și mi-am dat seama că era un peștișor auriu. El era singur ca și mine
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]