3,256 matches
-
să apară fără articolașul meu? Nedumerire dureroasă, cu atât mai grea cu cât nu știam ce voi face în acea clipă. Normal, dacă apărea articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu-se în centrul paginii, cu chenarul discret al încadrării, și, de parcă aș fi fost surprins, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de librărie, nici nu îndrăzneam să mă avânt prea departe. Mă opream la primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aveau ce căuta în gară neînsoțiți... Am început să simt cu adevărat lipsa prietenului meu Ghidale câteva zile mai târziu, când m-am dus să mă tund la domnul Albrechtino, frizerul din centru, de lângă Catedrală. Îmi plăcea, la frizerie, să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la frizerie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la frizerie și, cât timp unul dintre noi era la tuns, celălalt răsfoia ziarele din colecția domnului Albrechtino. Erau ziare nemțești, cu multe fotografii care ne furau ochii, nu înțelegeam ce scrie acolo, dar vederea acelor imagini de orașe sau femei sau mașini străine iarăși ne înfierbânta imaginația. Eram amândoi dornici de necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ne cunoșteam parcă de când lumea, poate ne și născuserăm împreună, copilăriserăm împreună și ne era dat să fim tot împreună de-acum înainte. Într-o seară, văzând la mine o carte despre Diktatul de la Viena, a luat-o și a răsfoit-o concentrată. Apoi a aruncat-o scârbită. — De ce citești tâmpenii de-astea? m-a întrebat morocănoasă. — De ce să nu le citesc? am zâmbit amuzat de pornirea ei. De obicei, nu o interesau cărțile pe care le citeam. „Tocmai bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Matvei, „mare și puternică este Uniunea. Ca un mister, aproape“. Luaserăm câteva beri să ne mai limpezim, eu continuându-mi povestea: „Le răspund, trece vremea și mă pomenesc cu o scrisoare nouă. De unde crezi?“. Matvei s-a concentrat. Părea că răsfoia ghidul turistic al Uniunii Sovietice. Aproape că și făcea gestul de a întoarce paginile, umezindu-și din când în când degetele cu un scuipat. „Murmansk“, a șoptit în cele din urmă, neîncrezător, totuși. „Sau poate Vladivostok...“ „Nu, Matvei. De la Chișinău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o masă vecină, o fetișcană frumoasă, cu plete lungi negre, bust drept, trapezoidal, cu o bluză de pânză topită albă, sub care i se vede sutienul cu bretele lungi, susținând sânii pietroși, cu sfârcurile spărgând cupele și țâșnind prin urzeală, răsfoiește o colecție din Scânteia. Remarc, peste umărul ei, articole decupate. Mă apropii în treacăt și văd din ce an sunt ziarele: 1960. Văzusem astfel de colecții cu articole decupate din presa țărănistă și legionară. Iată că și comuniștii au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
este cabina pentru bărbați. Biblioteca este în reparații. Apa nu curge. Bideul W.C.-ului este umplut ochi cu fecale. E cald, putoare și ușile cabinelor stau larg deschise. La mesele vecine, persoane respectabile se chinuie să descifreze texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o colcăială și materială, și morală. Ascunși după vorbe falnice, ne târâm după mici amăgiri, după crâmpeie de așa-zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ritual. Am ajuns la o molcomă dependență de ea. Două-trei zile dacă nu trec pe acolo, intru în mohoreală, în neștire, într-o pâclă de plictis profund. De cele mai multe ori nu citesc ceva anume. Mă las pradă jocului cu fișierul. Răsfoiesc casete cu fișe, la întâmplare, dându-mi sufletul, mintea, imaginația la voia hazardului. Perindarea fișelor, jocul numelor, anilor, cifrelor, până și a cotelor și indicațiilor pur tehnice, de Bibliotecă, îmi deschide mii și mii de ferestre pe care pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de citate, din perdele trase doar peste câte un colț de realitate. Cu aceleași eterne scuze: mai trăiesc cei vii (?!), nu se poate spune chiar totul, mai încolo, când va veni timpul. Mulți ani, a venit la Bibliotecă Z.Z. Răsfoia vrafuri de ziare de prin anii ’70. Copia de zor fel și fel de documente oficiale, relatări din presa internațională, reportaje etc. La o țigare ne întâlneam pe holul din fața W.C.-ului. Mirosea a urină, aveam senzația că fumăm, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
internațională, reportaje etc. La o țigare ne întâlneam pe holul din fața W.C.-ului. Mirosea a urină, aveam senzația că fumăm, ca elevii de odinioară, în closet. Ne apropiam în virtutea acelei banale comuniuni pe care ți-o dă o preocupare comună. Răsfoiam și eu ziare, copiam și eu fel și fel de texte. Așa, treptat-treptat, am aflat că se documenta să-și scrie memoriile. Lua fiecare relatare oficială din presă și căuta să o prezinte în lumina ei adevărată. „Din câte îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu fel și fel de texte. Așa, treptat-treptat, am aflat că se documenta să-și scrie memoriile. Lua fiecare relatare oficială din presă și căuta să o prezinte în lumina ei adevărată. „Din câte îmi amintesc“, spunea. „Abia acum, când răsfoiesc ziarele, îmi dau seama cât de multe am uitat. Parcă nici nu le-aș fi trăit.“ Există, nu o descopăr eu, această vrajă a memoriei uitate. Fascinantă în mreaja pe care ți-o întinde, dar periculoasă prin credința că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de muncă de care le amintești mereu prin nesuferitul buletin de cerere. Te privesc și te tratează ca pe un nenorocit care nu știe să facă altceva mai bun în viață decât să ceară cărți sau ziare și să le răsfoiască, uneori să le și citească și, mai ales, culme a decăderii, să le mai și fișeze. Ești, în fața lor, ceva între cerșetor-aurolac și cerșetorul-călugăr cu cartonul la gât adunând bani pentru Schitul Ciumăfaia. Mi-s dragi acești pierde-vară rătăciți printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu mine. Mă cunoștea bine, coleg talentat, de viitor. De ce am căzut în abatere? Oare nu era vinovată și organizația de partid că nu m-a ajutat mai din timp? Propunea să mi se dea vot de blam cu avertisment. Răsfoiesc acum la Bibliotecă ziare și reviste din acei ani de demult, de început al fricii. Eram copil pe atunci. Nu-mi păsa sau eram învățat a crede, așa cum am crezut mulți ani mai apoi. Înțeleg cum erau lucrurile cu titoiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
distrus, mistuit de nu știu ce ciudată pornire. Scriind, publicând, nu sporești textul, ci doar îl crâmpoțești, îi furi câteva pagini, îl umpli de găuri prin care cei ce-ți citesc cărțile cred că privesc de-acum în tine. Te citesc, îți răsfoiesc textul. Te înțeleg. Cea mai tâmpă credință, cea mai nouă satisfacție scriitoricească dintre altele, câte vor fi fiind și dacă vor fi fiind: aceea a ascunsului tău în pagina de carte. A închiderii tale în ficțiunea unui altuia. A mărturisirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
odată din umeri, întorcându-i spatele. — Nu-i nimic, ce să fie, mi-a răspuns el. Nu mai apuc să văd dacă râde sau era încruntat. Voi stinge lumina. Terminaseră tortul, când mă voi așeza iarăși lângă ea. Ea va răsfoi o revistă. Când mă voi așeza o va închide. O voi privi nedumerit, neluând în seamă zâmbetul cu care mă va chema să vin mai aproape de ea. — Iartă-mă, îi voi spune. M-am cam pierdut adineauri. — De ce să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oameni mai bine decît la muzică și știa că Își pierduse profesoara În mod iremediabil. O săptămînă mai tîrziu, la poarta școlii de muzică de pe strada Diputación, Sophie s-a pomenit cu don Ricardo Aldaya, care o aștepta fumînd și răsfoind un ziar. Au Încrucișat o privire și, fără a rosti o vorbă, el a condus-o Într-o clădire aflată la două străzi mai Încolo. Era un imobil nou, Încă fără chiriași. Au urcat pînă la apartamentul principal. Don Ricardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
baia directorului general. În ziua aceea, cînd m-am Întors la librărie după ce vizitasem fosta vilă a familiei Aldaya, am găsit un colet cu ștampile de la Paris. Conținea o carte intitulată Îngerul de negură, romanul unui anume Boris Laurent. Am răsfoit-o grăbit, simțind acel parfum vrăjit, promițător, al cărților noi, și m-am oprit cu privirea asupra Începutului unei fraze la Întîmplare. Am știut de Îndată cine o scrisese și n-am fost surprins cînd, Întorcîndu-mă la prima pagină, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu suspiciune. Aa, Satanovski, ziceau... Să mai aștepte.” Inginerul, mișcându-și bărbia, povesti cum Încercase să-și găsească un alt nume, dar nici unul nu i s-a părut a fi nimerit. Apelase și la cartea de telefon, pe care o răsfoise din scoarță-n scoarță. Întotdeauna ceva nu se potrivea. Satanovski, tot căutându-și altă identitate, se dusese și În cimitir. Umbla de la un mormânt la altul, de la o cruce la alta, silabisind numele celor decedați. Găsi acolo tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păcălit! Hermione: Nu e corect... Acele ceasornicelor tale Au mers mult prea repede! Timpul: De ce sunteți triști? Eu am trecut, e-adevărat Dar clasa I ați terminat Și Abecedarul ați învățat! (Intră Abecedarul, însoțit de toate literele) Abecedarul: Am fost răsfoit... Certat, dar și iubit Și cu Cartea înțeleaptă Pe toți v-am împrietenit! (Apare în acenă Cartea, foarte veselă). Cartea: Am să vă spun povestea mea Care nu-i tristă și nici grea! A fost odată un brăduț Într-o
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-i plăcerea de-a visa? În fața unui monitor Devii un simplu muritor! Un copil: Mie-mi place pe scaun să m-așez Pe internet să navighez! Un copil: Iar mie-mi place în fotoliu să citesc Filă cu filă să răsfoiesc Parfumul de vanilie al cărții îl iubesc! Timpul: Opriți-vă! Nu mai vreau să vă aud certându-vă! Timpul trece, iar cearta voastră nu aduce nimic bun. Clasa I ați terminat Iar un copil adevărat Probabil că a învățat Prieten
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
convine, iar alta mai frumoasă sau mai semnificativă nu găsește. Mai strigă o dată și se Întoarce În cameră. Răvășește cu mâna cele câteva cearșafuri de pe masă, scoate de sub ele un caiet subțire cu coperți albastre de material plastic și-l răsfoiește atent. Ar fi interesant să știm din ce motiv se apropie din nou de chiuvetă și se privește În oglindă În timp ce cu mâinile Își Înfige poalele cămășii pe sub cureaua pantalonilor. Este prima dată, de când s-a trezit, că Își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
privești ceasul. Mai sunt două ore până când, pe la intersecția din centrul satului va trece autobuzul de dimineață. Te Învârtești o vreme prin cameră, privești pozele Învechite de pe pereți, aprinzi lumina și le examinezi mai de aproape. Bătrânul continuă să horcăie. Răsfoiești câteva cărți de știință popularizată pe care el le va fi cumpărat cam pe vremea În care, undeva În țara asta, dar desigur nu În acest sat (deocamdată asta e clar pentru tine), tu abia te nășteai. Într-una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
furioasă și apoi Închise. — Nu cred că Înțelegeți. Am un cont la firma dv. și... Clic. Am rămas acolo, udă, fierbând de mânie. Nici o mașină, ai? Nasol, spuse el, croncănind compătimitor, fără să-și ridice privirea din carte. Reușisem să răsfoiesc Amantul doamnei Chatterley când aveam doisprezece ani, după ce spicuisem cât de mult putusem despre sex, dintr-o combinație de Forever, Wifey și Ce se Întâmplă cu corpul meu: o carte pentru fete, dar nu mai țineam minte nimic din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
importanți ai doctorului să aibă un loc unde să se simtă În largul lor“, mi-a explicat asistentul. „Puteți să luați loc În sala obișnuită.“ M-am așezat În sala de așteptare foarte banală și foarte comună a doctorului Powell, răsfoind un număr vechi de doi ani din Redbook și rugându-mă În tăcere ca domnul supraponderal de lângă mine să nu-și mai morfolească guma. Am privit cu jind ușa pe care scria VIP și am fantazat În legătură cu paradisul dentar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]