2,118 matches
-
vă bucurați cu bucurie mare”. (I Petru 4, 13). În scrierile Sfinților Părinți ni se arată că, după cum Domnul, trecând prin suferințe și răstignire, a fost slăvit și așezat de‑a dreapta Tatălui, tot așa și creștinul suferă Împreună cu El, se răstignește Împreună cu El, pentru a fi ridicat și a Împărăți Împreună cu El, pentru a se uni cu Hristos și pentru a Împărăți, Împreună cu El În veci. Pentru că „dacă pătimim Împreună cu El, vom fi și slăviți Împreună cu El” (Romani 8, 17). Însă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de greșeală, de ură, de necurăție, de minciună, dar nu de iubire. Și totuși, pe Cruce, Hristos Își Îndură suferința din iubire (Ioan 10, 18). Crucea nu ar fi fost posibilă dacă Hristos nu ar fi con‑ simțit să se răstignească pe ea, din iubire pentru Tatăl ceresc și pentru oameni. „Nu este ucenic mai presus de Învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său” (Matei 10, 24), adaugă Mântuitorul. Dacă vrea să meargă 200 Suferința și creșterea spirituală pe
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cei ce plâng datorită păcatele săvârșite<footnote id="5">Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt XV la Matei; P.G. LVII, 225<footnote> , prin care au supărat pe Dumnezeu și pe aproapele lor, asemenea fiului pierdut, lui Zaheu vameșul sau tâlharului răstignit de-a dreapta Mântuitorului. Aceasta este întristarea despre care Sfântul Apostol Pavel scrie: „Întristarea, cea după Dumnezeu aduce pocăință spre măntuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Cor. 7, 10). Despre această întristare vorbește și Sfântul Apostol
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de Aur, Cuvântul XV la Matei, Migne, P. G., LVII, col. 228<footnote>. Vechiul Testament ne vorbește de mulți drepți care au fost prigoniți pentru că au luptat împotiva păcatelor lumii, proorocii numărându-se printre aceștia. Tot din această cauză a fost răstignit și Mântuitorul Hristos. El a proorocit Ucenicilor Săi că vor fi prigoniți, ca și El: „Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M a urât. Dacă ați fi din lume, lumea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
binelui și răului, Avraam ospătează pe cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sub Stejarul din Mamvri, care conform tradiției este venerat și în prezent. Aceeași tradiție ne spune că lemnul din care a fost făcută Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru provine din arborele cunoșterii binelui și răului. Arborele lui Iesei, reprezentat cu măiestrie pe pereții exteriori ai mănăstirilor bucovinene, este o diagramă a filiației. Zaheu vameșul se urcă într-un arbore (un sicomor), ca să-L vadă pe Iisus
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
zâmbindu‑i blând Fecioarei Maria fiica ei, care‑i stă pe ge‑ nunchi. Aceasta la rândul ei se apleacă ușor neliniștită spre fiul ei Isus care se joacă cu un miel. Scena ne amintește de rolul lui Isus de miel răstignit pentru mântuirea lumii. Leonardo realizează aici un grup complex de figuri care par să se afle în mișcare rămânând totuși strâns legate. Prin această dispunere pi‑ ramidală, a conferit picturii seninătate și armonie. Peisajul cu munții dispărând în spatele perdelei de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
puțin la Cișmeaua-Mortului, unde picură veșnic apă de izvor răcoritoare, apoi cotește brusc pe sub Râpele Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline. La marginea satului, te întâmpină 36 din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi și cu o cununiță de flori veștede agățată de picioare. Suflă o adiere ușoară, și Hristos își tremură jalnic trupul de tinichea ruginită pe lemnul mâncat de carii și înnegrit de vremuri”. Apare
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
primii care să anunțe un eveniment În interesul obștei. Așa de exemplu, romanii nu au iertat câinilor faptul că nu au reușit să anunțe primii despre năvălirea galilor În Roma, acest lucru fiind făcut de gâște, pentru care i-a răstignit, pe rând, În anumite zile În Capitoliu. De altfel, structura neuro-psihică deosebită a câinelui-lup, apropiată atât de mult de ceea ce se numește inteligență, și În primul rând datorită remarcabilelor capacități ale organelor sale de simț, creează posibilitatea folosirii lui În
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
manual îl spiritualismului cinic, Jurnalul seducătorului. Refuză consolările, morala, principiile confortabile. Nu vrea să astâmpere durerea pricinuită de ghimpele pe care și-l simte înfipt în inimă. Dimpotrivă, o ațâță și, cuprins de bucuria deznădăjduită a răstignitului fericit că e răstignit, construiește din luciditate, refuz, comedie, o categorie a demoniacului. Acest chip blând și totodată schimonosit, aceste piruete urmate de un strigăt țâșnit din adâncul sufletului întruchipează însuși spiritul absurdului în luptă cu o realitate care-l depășește. Iar aventura spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în mijlocul minciunii și să moară pentru o minciună." În acest sens numai, Iisus întruchipează întreaga dramă omenească. Este omul-perfect, fiindcă a realizat condiția cea mai absurdă. Nu-i Dumnezeul-om ci omul-dumnezeu. Și, ca el, fiecare dintre noi poate fi răstignit și înșelat - fiecare este răstignit și înșelat într-o anumită măsură. Divinitatea de care vorbim e deci pe de-a-ntregul terestră. Am căutat timp de trei ani, spune Kirilov, atributul divinității mele: independența". Din această clipă, întrezărim sensul premisei kiriloviene
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pentru o minciună." În acest sens numai, Iisus întruchipează întreaga dramă omenească. Este omul-perfect, fiindcă a realizat condiția cea mai absurdă. Nu-i Dumnezeul-om ci omul-dumnezeu. Și, ca el, fiecare dintre noi poate fi răstignit și înșelat - fiecare este răstignit și înșelat într-o anumită măsură. Divinitatea de care vorbim e deci pe de-a-ntregul terestră. Am căutat timp de trei ani, spune Kirilov, atributul divinității mele: independența". Din această clipă, întrezărim sensul premisei kiriloviene: "Dacă Dumnezeu nu există, eu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil, parfumul doagelor scorojite, fără cercuri, șerpii lehămetisiți să-și târâie veșnic pungile cu venin liric, urșii purtători de ciliciu printre știubeiele doldora de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în derivă, toate, absolut toate, auster și integru, le împodobeam în litere, spre o înregistrare definitivă, zăcută blând în dosare ample, cu clape groase de fier sau de alamă, neînduplecate, ostile oricăror capricii, sclifoseli, garagațe... Cui i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
poate fi confundată cu obediența, este cea mai plenară formă de libertate, iar Avraam crede asta fără tăgadă. Ascultarea lui Avraam o anunță pe cea a lui Iisus din grădina Ghetsimani, iar Isaac pe muntele Moria îl prefigurează pe Iisus răstignit pe cruce. Legământul nescris al lui Avraam este înscris în Tablele Legii date lui Moise. În periodizarea istoriei, se acceptă în genere că momentul tranziției de la tradiția orală la consemnarea în scris a acesteia marchează începutul istoriei. Dacă perioada până la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a omului de a-și croi destinul, de a face istorie. Ninivitenii l-au ascultat pe Iona și au fost salvați. Ce s-ar fi întâmplat dacă evreii, la rândul lor, L-ar fi ascultat pe Iisus și, în loc să-L răstignească pe cruce, L-ar fi urmat? Era oare necesar ca Hristos să moară pe cruce pentru a-L împăca pe Dumnezeu cu lumea, sau convertirea iudeilor ar fi fost de ajuns? Care ar fi fost cursul istoriei dacă Hristos ar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Teologia clasică afirmă că motivul principal pentru care Dumnezeu S-a făcut om a fost mântuirea firii umane corupte de păcat. În loc să se pocăiască, așa cum au făcut odinioară locuitorii din Ninive, evreii L-au acuzat de blasfemie și L-au răstignit pe cruce. Răstignirea nu era neapărat necesară, și Iona ilustrează acest lucru; pocăința, în schimb, da. Nicio profeție de asemenea dramatism nu-și caută împlinirea, niciun profet al nenorocirii nu se bucură de confirmarea avertismentelor sale. Pe lângă concepția clasică, există
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a ilustra rostul istoriei în iconomia divină a rascumpărării naturii umane, prin legătura directă între Vechiul Testament și venirea lui Hristos, Cel în care se recapitulează întreaga creație: El a venit în mod vizibil, s-a făcut carne și a fost răstignit pe lemn ca să recapituleze toate lucrurile în El. Irénée de Lyon, Contre Les Heresies, Livre V, 18.3 în "Sources Chrétiennes", nr. 153, tome II, Edition critique d'apres les versions armeniennes et latine, par Adelin Rousseau, Louis Doutreleau, Charles
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
păstreze în această sfâșiere continuă. Ar fi ca și cum cămilele trag de patru sute și mai bine de ani încontinuu de trupul de martir al lui Ioan Vodă cel Cumplit, fără a dori să-l sfâșie, ci doar să-l țină pironit, răstignit în punctele cardinale. Și totuși, ne arată Theodor Codreanu, aceasta nu este o dramă eternă: sunt mulți intelectuali, mai ales scriitori, care au optat și s-au mântuit. Ei au o singură patrie limba română și se exprimă în istoria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ardea lumina ca o jertfă aspră / Desculță-n spuma unui cer murdar... / Și umbra ei de pasăre albastră / Murea în rana soarelui amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu înc-o veșnicie / Mă răstignesc în agonii de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
sud / Și arde aripi, stele, cerul ud / Exil târziu în vremuri secetoase. / Răsare-n urmă luna peste toate / Tăceri umbrind, aripi, singurătate” (TudorSebastian Schipor, Oază în deșert, III, 3, 1995, p. 32); „Noapte de august. / M-am stins de mult / răstignită pe același zid / spate în spate / cu un deținut la Auschwitz. / Am murit / în sunetele ritmate / ale unei orchestre contemporane. / Tăcut, Dumnezeu întorcea paginile unui război. / Și mă vindea / braț cu braț / ochi cu ochi / clipă cu clipă / literă cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
e sat lîngă Mangalia, da, pe graniță, aici stau de 20 de ani, da' mă duc la Drăgășani la copiii mei, trei fete acolo, ei s-au trecut la pocăiți, da' fac rele, zice că de ce faci tu cruce, că răstignești iar pe Hristos! și un băiat, iar băiatul mai mic, Sorin, e cu tătarul din Hagieni, cu care am rămas, l-am botezat, n-am vrut să-l taie, cum e la ei, l-am dus la mine la Drăgășani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
personaj feminin, o „figură“ a feminității biruite de cumsecă denie și imanență, de griji insolubile și afecte indefinite. Nu e vorba de feminitatea goetheană, care „ne înalță în tării“, ci de cea care ne „fixează“ în patosul imediatului, care ne răstignește și se răstignește odată cu noi pe lemnul vieții zilnice. Cealaltă față a feminității. Probabil că Marx n-a citit romanul lui Gon cearov. Și-ar fi dat seama că doctrina lui nu se potrivește omului răsăritean, adică tocmai aceluia care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
figură“ a feminității biruite de cumsecă denie și imanență, de griji insolubile și afecte indefinite. Nu e vorba de feminitatea goetheană, care „ne înalță în tării“, ci de cea care ne „fixează“ în patosul imediatului, care ne răstignește și se răstignește odată cu noi pe lemnul vieții zilnice. Cealaltă față a feminității. Probabil că Marx n-a citit romanul lui Gon cearov. Și-ar fi dat seama că doctrina lui nu se potrivește omului răsăritean, adică tocmai aceluia care a trebuit să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în 1955, la Gherla, în Săptămâna Mare, vrând să vorbească cu bădia Trifan, îl descoperă plângând, „cu șiroaie de lacrimi. Era retras în acest colțișor și plângea continuu, privind cu ochii sufletului și simțind cu inima suferințele Fiului lui Dumnezeu răstignit pe crucea de pe Golgota”. Costache Oprișan, coleg de celulă în Casimca din Jilava cu părintele Calciu, primește de la acesta următoarea caracterizare: „Avea o credință atât de adâncă și o seninătate așa de puternică, încât răspândea lumină în jurul lui ca sfinții
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
sunt singuri. Le Împărtășește soarta și vâscul. Ei și? Am spune sub primul impuls, e un parazit care suge seva arborilor; un tâlhar deci. Dar tot un tâlhar a fost și primul mântuit, pentru că a avut șansa de a fi răstignit odată cu Hristos... Dar vâscul nu e un oarecine. El a avut de-a face și cu zeii, cel puțin cu aceia germanici, el fiind cauza morții Însuși fiului lui Odin, Baldr, care obținuse neutralitatea tuturor elementelor Naturii, dar nu-l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
antitetic. Cât Îi privește pe ceilalți, ei au pătimit În acele vremuri tulburate când de ciumă, când de cruciadă, când de ceartă dogmatică - și spun unii că 40 de mii de călugări disputau interminabil numărul cuielor cu care a fost răstignit tizul meu divin, În Constantinopolul apărat de doar 5 mii de lefegii În fața celor 250 de mii ai lui Mahomed, care le-au răsplătit apoi „colaboraționismul“ cu ceea ce numim sodomie -, ceilalți deci au pătimit și dinspre rafinamentul care compensa ignoranța
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]