2,766 matches
-
să părăsesc Chișinăul, deși fusesem unul din întemeietori celebrului, în URSS, teatrul "Luceafărul". La Moscova realizasem spectacolul Tot ce avem mai sfânt după o piesă de Ion Druță, care devenise evenimentul teatral cel mai important din capitala rusească. În acest răstimp ministrul culturii din URSS Ecaterina Furțeva a venit în întâmpinarea cererii unor iluștri, dar disperați actori de la Teatrul MHAT de a-l numi în funcția de director artistic pe Oleg Efremov întemeietorul faimosului "Sovremennik". Situația la teatrul academic, înființat de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Stagiritul îi subordonează filozofiei științele particulare. Dilthey vorbește în continuare despre "școlile filozofilor", unde "discuția asupra principiilor" era dublată de o cercetare pozitivă, care a asigurat coeziunea științelor particulare. Continuitatea acestor investigații a făcut ca aici "să se constituie în răstimpul câtorva generații un mare număr de științe ale naturii și ale spiritului", iar întrucât cu toții aveau aceleași finalități universalitatea cuprinderii și cunoașterea universal valabilă -, filozofia se impune ca "știință a totalității" (s.n.)149. Dar unitatea pe care filozofia o asigura
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
circumstanțelor variabile", credem că Dilthey ar fi putut subscrie peste ani la ideile filozofului francez și mai cu seamă la concluzia lui, potrivit căreia în acest fel reușim să evităm atât "relativismul istorist, care restrânge o gândire filozofică la scurtul răstimp al apariției și acțiunii ei nemijlocite", cât și "iluzia unei filozofii absolute, care plutește peste toate timpurile" (Recesivitatea..., II, p. 376). 143 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 7. 144 Ibid., p. 8. 145 Aici s-ar putea obiecta că în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pătule* și coșare*, iau carele ce se află la lucru și le duc departe. Se zice că alele se fac din oameni care au duh necurat și care în tim pul furtunii se culcă adormind un somn greu. în acest răstimp, sufletul celui adormit, făcîn du-se ală, se duce de întîmpină pe cealaltă ală, care este sufletul altei ființe din altă localitate, și apoi se bat amîn două. Locul unde se bat alele și localitatea alei celei învinse sînt supuse
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
apartenenței formale sau efective la Imperiul turc a diferitelor teritorii arabe, iar după pierderea controlului maritim de către statul otoman asupra fluxurilor comerciale între Mediterana și Oceanul Indian (de la sfârșitul secolului al XVI-lea), începe era decăderii puterii otomane. În tot acest răstimp, preocuparea europenilor pentru cunoașterea lumii arabe a fost minimă, având în vedere că acest spațiu rămâne izolat și “blocat” de hegemonia turcă pentru multe secole, astfel că scrierile referitoare la regiunile arabe sunt puține. În toată această perioadă, au fost
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
primirea cărții de amintiri din teatru a lui Ion Focșa Ghinionul a fost norocul meu, pînă la scrierea acestor rînduri. De ce? Nu contează. Important e că mi s-a luat o piatră de pe inimă! Volumul a fost pentru mine, în răstimpul lecturii, captivant de la prima, pînă la ultima sa pagină. El are tot ce-i trebuie unui op de-o asemenea relaxată... ambiție: selectare justă a evenimentelor, echilibru al judecății, șansa unor întîlniri de excepție, sinceritate... dezarmantă, sarcasm ponderat și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
apărută probabil chiar în anul revoluției (Dreptatea poporului judece pe frații Caragiale) își mărturisesc solemn civismul. Deși anii care urmează sunt cei ai divanurilor ad-hoc, ai înscăunării lui Cuza, ai înfăptuirii unor reforme indispensabile, ca aceea a secularizării averilor mănăstirești, răstimpul e plin totuși de acțiunile obscure ale forțelor reacționare care se vor strânge în 1864 în „monstruoasa coaliție“ și îl vor sili pe Cuza să abdice, în urma faimosului complot din 11 februarie. Aducerea domnului străin, atât de dorită de clasele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
da astfel, peste un an și jumătate, o constituție în același spirit, unde se interzicea schimbarea formei de guvernământ, se menținea confuzia puterilor în stat și un regim al proprietății destul de precar. În această perspectivă, anul 1990 a fost un răstimp crucial. Refuzul de a se iniția un proces al comunismului, metamorfoza Securității în Serviciul Român de Informații, refacerea structurilor de putere pe linia unei pseudo-social-democrații declarate, bănuită mereu de criptocomunism, crearea unei categorii de cointeresați în stabilitatea sistemului, tactica diversiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mărturii ale istoricilor dispuși să ia atitudine în faza inițială a noului regim. Alte mărturii consonante se pot găsi în cartea lui Andrei Pippidi, Rezerva de speranță (1995), din care nu lipsește niciuna dintre marile teme ale clipei. E un răstimp în care mulți și-au putut verifica apetitul succesului și al puterii. Ne închipuim anevoie o epocă mai favorabilă testării limitelor proprii, testare ce trebuie socotită deopotrivă șansă și servitute. Revoluțiile sunt prin natura lor misterioase, convulsive, sincopate, uneori și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
E așa de scurtă aducerea-noastră-aminte? Din adâncul memoriei fără nume străbate ideea că nici o ispravă nu scapă de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în hăul uitării. Totul, și atât de curând! S-a putut vedea, în răstimpul din Decembrie până acum, că noua cadență a duratei indică o frenezie fără egal, o precipitare evenimențială și că în noul curs al istoriei rămâne prea puțin loc pentru decantări și reflecție. Memoria colectivă nu pare a fi dispusă la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe care i-am avut nu mă scăpa niciodată din ochi, nici măcar o clipă, îmi urmărea fiecare gest, fiecare mișcare, într-atât de mult încât mă cuprindeau uneori remușcările că nu îi acordam, cu excepția plimbărilor, decât vreo privire grăbită, în răstimpuri (îl vedeam atât de puțin, rămăsesem atât de mult în urmă față de el cu privirile, cu afecțiunea, cu semnele afecțiunii). Întâlnind privirea unui animal, tulburat de tot ce plutește în apele ei, tumultuos și nevăzut, mă trezesc uneori întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
metri de școală, sub o grămadă de crengi, s-au găsit oase, piei de oaie, coji de ou. Nu au fost chemați jandarmii, nu a fost organizată o vânătoare cu hăitași; s-a vorbit despre această descoperire în liniște, în răstimpul dintre cină și culcare. În satul acela, seara, oamenii nu se uitau la televizor, ci își spuneau povești. De această dată, povești despre urs. Foiletonul era ursul, viața și operele sale. Existența lui, care s-a manifestat de două ori
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și-a pus încă din timpurile cele mai primitive întrebarea cea mai importantă care poate exista, cea referitoare la rostul vieții: de unde vine și încotro se îndreaptă? Ce trebuie să facă omul pentru a umple cît mai bine posibil acest răstimp atît de scurt al vieții, care este totuși tot ceea ce posedă esențial ființa animată și care nu trebuie irosit? Din momentul abordării miturilor, profunzimile vieții ies la iveală, dar problema esențială este respinsă în numele unui scepticism care își justifică existența
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
concurența în competiția globală este o regulă de bază a jocului economic, pliată pe trăsături ale naturii umane. Unii susțin chiar că ne aflăm demult în plin război economic. Cîștigă cel mai tare, supraviețuiește cel mai apt (Herbert Spencer). În răstimpuri, se mai acordă ajutoare, se mai anulează sau reeșalonează datorii, se acordă noi credite, nu atît ca semn al munificenței pontifilor economismului, cît pentru a preveni o explozie și o dezordine globală. Să rămînem însă cu speranța că liberalizarea piețelor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de care a avut parte toată viața, precum și nevoia de a lua mereu medicamente, l-au împins către studiul medicinii și că el căpătase obișnuința de a practica această artă. După terminarea studiilor, practică un timp retorica. Dar, în acest răstimp, se pare că a purtat multe discuții cu sora sa mai mare, Macrina. Aceasta l-a înduplecat să pășească spre ținta adevăratei filosofii și înțelepciuni, încât, lăsând la o parte mândria lumească și ajungând să disprețuiască slava învățăturilor deșarte, a
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
de mijloace materiale și avu posibilitatea de a plăti pentru fiul ei profesori particulari. Situația aceasta nu dură mult deoarece legea se abrogă în 11 ianuarie 364, iar creștinii avură posibilitatea să-și trimită copiii la profesorii preferați. În acest răstimp, Ioan audiază și cursurile retorului Libaniu și cele ale filosofului Andragațiu, luând parte alături de mama sa, deși nebotezat, la încercările bisericii din Antiohia. Era timpul când creștinismul nu luase peste tot locul păgânismului și când se exploata orice greșeală a
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
detectivist coșul de gunoi, garderoba, având grijă totuși să-i lase copilului Martei, Eugenio, (martor mut și sursă de bruiaj emotiv) mâncare pentru a doua zi. Neverosimilul realului fusese insuportabil pentru protagonist, astfel încât cedează nervos, cade în fabulație, superstiție, vis, răstimp în care gândirea sa lezată se poate recupera. Rezultatul acestei stratageme de recuperare egolatră, este pragmatismul analitic (chiar dacă marcat de traume afective și emotive), în virtutea căruia naratorul compulsează surse sonore (robotul telefonului din casa Martei) sau grafice, și-n plus
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Antichități române de Dionis din Halicarnas și Titanomahia de Hesiod. Numeroase variante datează din perioada 1814-1817, premergătoare compunerii Canturilor, în care gânditorul-poet a trecut de la erudiție la frumusețe, de la studiile exclusiv de filologie și traducere la poezie.426 Al doilea răstimp în care activitatea de tălmăcitor s-a intensificat cuprinde câteva luni din 1823-1825, precedând parțial compunerea Micilor opere morale; atunci a rescris Satiră lui Simonide din Amorgos la adresa femeilor și Imitații din greacă pornind de la poezii de Arhiloh, Alexios din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Quasimodo și cea a lui Leopardi fusese stabilită în anii debutului messinez al sicilianului, la Florența, de publicația 'La Voce'. Deși își încetase apariția în 1916, scriitorii ei fixaseră o legătură de neșters între multe versuri scrise în acel răstimp, ce tindeau spre puritate, și cele din veacul precedent. Revista media difuzarea operei și ideilor leopardiene, accentuând atenția autorului romantic pentru forma versului și efortul lui de a conferi rafinament expresiei; aceste două elemente și-au găsit ecoul și în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
e soluția absolută, iar la Eminescu nu e decât un incident tranzitoriu care nu rezolvă tristețea existenței". Zoe Dumitrescu Bușulenga nuanțează semnificația iubirii la cei doi romantici: "mă întreb totuși dacă nu cumva și la poetul român a existat un răstimp al marii încrederi în iubire ca soluție redemptrice, răstimp atât de îndelungat încât iubirea și aspirația către ea să nu mai poată fi socotite un incident tranzitoriu" (Dumitrescu Bușulenga: 1986, 175). Dacă vom accepta clasificarea operată de Rosa Del Conte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un incident tranzitoriu care nu rezolvă tristețea existenței". Zoe Dumitrescu Bușulenga nuanțează semnificația iubirii la cei doi romantici: "mă întreb totuși dacă nu cumva și la poetul român a existat un răstimp al marii încrederi în iubire ca soluție redemptrice, răstimp atât de îndelungat încât iubirea și aspirația către ea să nu mai poată fi socotite un incident tranzitoriu" (Dumitrescu Bușulenga: 1986, 175). Dacă vom accepta clasificarea operată de Rosa Del Conte pentru reprezentarea temei iubirii la Eminescu, vom fi de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
epic minor" fiind absent din limbajul critic american. John Cheever constituie exemplul pe care orice critic trebuie să-l pună în capul listei de argumente atunci cînd încearcă să sprijine o asemenea ipoteză. Deși nu a ocolit romanul, publicînd, în răstimpuri, cîteva (între ele, mai cunoscute sînt: The Wapshot Chronicle/Cronica familiei Wapshot, din 1957, continuat, în 1965, cu The Wapshot Scandal/Scandalul din familia Wapshot -, Bullet Park/ Teroare în Bullet Park, din 1969, și Falconer/Închisoarea din Falconer, din 1977
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de vizibilă în romanul lui Murakami) e, în postmodernitate, aș constata, prin urmare, un concept mult mai viabil decît sîntem pregătiți să acceptăm la prima vedere. Ultimativ, materialul trăit al istoriei se descompune, încet, în materialul textual al literaturii. În răstimpuri seculare, cîte un Ushikawa încearcă să descopere "tunelul secret", "gaura neagră", ori "portalul" prin care ele comunică. Bibliografie Haruki Murakami 1Q84, volumul III. Traducere din limba japoneză și note de Iuliana Oprina și Florin Oprina. Colecția "Biblioteca Polirom", Iași: Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al lui Călinescu. Coleg cu Piru și cu Ivașcu, publica alături de aceștia în revista lui Călinescu, "Jurnalul literar". Acest profesor mi-a insuflat admirația pentru Călinescu. E.M.: Și în memoria lui Eugeniu Coșeriu, Călinescu a lăsat urme adânci. În scurtul răstimp de nici doi ani petrecut în Universitatea din Iași, tânărul student basarabean, cel care avea să devină unul dintre marii lingviști ai secolului al XX-lea, a avut timp să scrie și să publice, la îndemnul lui Călinescu, câteva articole
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pentru cine îi cunoaște energia intelectuală la fel de vie, de percutantă ca oricând sau măcar condeiul publicistic, sagace și sclipitor ca întotdeauna, de la debutul editorial cu Iluminismul transilvan (Editura Universității, Iași, 1974) al Elvirei Sorohan s-au scurs exact patru decenii. Răstimp în care criticul și istoricul literar și-a pus semnătura numai pe cărți substanțiale din perspectiva încărcăturii ideatice și strălucitoare din aceea a discursului (para)critic: Cantemir în cartea hieroglifelor (Editura Minerva, București, 1978), Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]