2,050 matches
-
pe altarul arderilor de tot ale neamului românesc. Unul dintre locatari ne-a făcut un semn discret cu degetul spre ușă, să ne avertizeze că milițienii erau la pândă. După câteva minute s-au încredințat că milițienii au plecat, au răsuflat ușurați și, cu mimică întrebătoare, așteptau prezentarea noastră. Suntem un grup de elevi trimiși disciplinar de la Târgșor! La indicația șefului de cameră, un ofițer, criminal de război, Corbu pe nume, am ocupat locurile de jos ale ambelor priciuri, iar câțiva
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
urmărește, te privește continuu, cu aceeași liniște și bucurie tăcută. Din frunte, din gură, curge sânge. Undeva, cineva strigă, plânge, se zvârcolește. Se aud hohote de râs sadic. Un horcăit..., și Coliban se trezește din somn cu privirea răvășită, abia răsuflând înecat. Fiica lui Coliban, minunea înfiată, nu dăruită de Dumnezeu ca un dar meritat, va fi lezată în conștiința ei de cele ce se spun despre tatăl ei adoptiv. O rog să nu se tulbure. Ea nu cred că moștenește
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a înaintării noastre mă făcea să-mi vină să țip. Trupul lui Hartley, mișcându-se pe lângă al meu, se smucea, greoi, de parc-aș fi tras după mine o stivă de lemne. Am ieșit pe drumul de pe țărm, mânjiți și răsuflând gâfâit. Gilbert își parcase Volkswagenul chiar la marginea ierbii. Când ne-a văzut apărând, a pornit motorul și a tras mașina în dreptul nostru. Câteva zile de vacanță la mare îl transformaseră complet pe Gilbert. Arăta mai tânăr, în formă, până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-l iubească pe el. — O să-l iubească Iisus. Nu, vezi tu, pentru Ben eu trebuie să fiu Iisus. — Asta-i vorbărie dementă, draga mea, absolut dementă, încearcă să judeci un pic. Nu te-ai gândit nici un moment că Ben o să răsufle ușurat dacă ai să-l părăsești? Fir-ar să fie, l-ai și părăsit. Nu-i ești chiar atât de necesară. Poate că nu s-ar fi îndurat să-ți facă vânt, dar va fi foarte mulțumit c-ai plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost lipit de stâncă, de parcă adera la piatră, ca un liliac. Pe urmă a stat pur și simplu în picioare pe ală. Și apoi...“ Aici scrisul se termina, pierzându-se în niște mâzgăleli ilizibile. M-am așezat la masă, răsuflând din greu, am citit de câteva ori rândurile așternute, și atunci lucrul ascuns, care tot încercase să atingă suprafața minții mele, izbucni la lumină și am descoperit că-mi pot aminti întreaga scenă. Această amintire avea altă calitate decât cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu pentru că detest ideile național-țărăniste, ci pentru că cei care reprezintă astăzi partidul, nu mă reprezintă pe mine... și nu numai atâta, nu reprezintă cauza național-țărănistă. Sunt foști comuniști, sunt acolo ca să facă afaceri în spatele partidului... Am văzut că treaba este răsuflată, e un fel de zer, mai mic... Vă mulțumesc frumos pentru interviu. N-aveți pentru ce, că n-am avut, ferească Dumnezeu, lucruri nemaipomenite... HUNEDOARA MIHAI BUCUR S-a născut la 23.02.1924 în localitatea Lancrăm, județul Alba. Naționalitatea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
n-o mai poți uita / Viața ta întreagă” (M. Eminescu) Observații: Când, în limba vorbită și în limbajul artistic, pentru întărirea negației, se întrebuințează adverbul cumva (sau construcția care cumva), conjuncția-morfem se reia: „Numai tu să nu cumva să te răsufli cuiva.” (I. Creangă) Perfectul Cunoaște amândouă situațiile, de timp absolut și de timp de relație. Ca timp absolut, situează acțiunea verbală într-un moment anterior momentului comunicării: „Oare să nu fi fost vreo temere ascunsă de Stângă, bărbatul Floarei...?” (D.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coordonatele acțiunii prezintă o dezvoltare superioară: „O, umbră dulce, vino mai aproape/ Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p. 338); • inferioritatea; însușirea acțiunii verbale prezintă un grad inferior de intensitate la agenți diferiți sau în momente diferite: „Răsuflă mai puțin greu.”; coordonatele desfășurării acțiunii verbale au o dezvoltare inferioară: „Pădurea aceasta este mai puțin departe.” Ca și la adjective, gradul de intensitate inferioară se întrebuințează mai cu seamă în construcții eufemistice, în locul gradului de intensitate superioară a termenului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințează mai cu seamă în construcții eufemistice, în locul gradului de intensitate superioară a termenului antonim: „El vorbește mai puțin frumos.” - „El vorbește mai urât.” Gradul de intensitate superioară și inferioară dezvoltă și o variantă progresivă: intensitate superioară (inferioară) progresivă: „El răsuflă din ce în ce mai greu.”, „Se trezește tot mai devreme.”, „Se poartă tot mai puțin civilizat.” • superlativul; prezintă două variante: - superlativul pozitiv; însușirea acțiunii verbale se manifestă într-un grad maxim de intensitate: „Cel mai greu lucrează la matematică.”; coordonatele acțiunii verbale se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ea era ca trunchiul și nu se mișca deloc.” (M. Eminescu) sau poate fi însoțit de adverbul cumva, care nuanțează stilistic negația: „Nu cumva era un om care imita un câine?” (O. Paler), „Numai tu să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste.” (I. Creangă) În stilul conversației, atât adverbul nu, cât și locuțiunile adverbiale deloc și defel pot constitui și singure enunțuri negative: „- Ai treabă? - Deloc.” (I.L. Caragiale) „- Nenea Anghelache n-a venit? - Nu!” (I.L. Caragiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fixată de planul semantic al regentei. În desfășurarea raportului de anterioritate temporală, circumstanțiala descrie un moment temporal care precede temporalitatea „regentei”: „Nu răsărise încă soarele, când intrai în casă și aprinsei lumina.” (C. Hogaș, 131), „N-a apucat nici să răsufle bine, că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus focu.” (L. Rebreanu, 464), iar în desfășurarea raportului de posterioritate, un moment care urmează momentului temporal din regentă: „Trecuse de miezul nopții, când se hotărî să se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate rămâne implicit în planul semantic al termenului prin care se realizează: „Din ce în ce cântarea în valuri ea tot crește Se pare că furtuna ridică al ei glas.” (M. Eminescu) și totodată, că are și o realizare morfologică: „Răsuflând din ce în ce mai liniștit, începu să privească.” M. Eminescu) De fapt, prin această categorie de realizări (prin care se actualizează sensul de 'progresie'), și sub aspect semantic, și prin structură, circumstanțiala de progresie este o alternativă sintactică, pentru caracterizarea directă a acțiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vreau să știu ce s-a întâmplat cu Iozi și pentru asta am venit la d-ta.” (M.Eliade, 241) b. dezvoltat; se realizează prin construcții infinitivale absolute: „Nu ne oprirăm aici, sub umbra unui fag, decât spre a mai răsufla caii.” (C. Hogaș, 133) c. analitic: „Dar pentru a fi frumos orbul trebuie să fie liniștit.” (M. Eminescu, Despre cultură, 113) d. complex: Pentru a rămâne cum a fost toată viața a trebuit să facă multe sacrificii și să suporte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să nu-i lași decât atât cât să răsufle, altfel nu te mai respectă.” (E. Barbu, 14) Când se realizează prin substantive (pronume), relația de dependență este asigurată de prepoziția fără și de locuțiunile prepoziționale în caz de (care impun substantivului cazul acuzativ) și în locul (care impune determinantului cazul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III, 253), „Deși anunțată la aceeași oră, lumea n-a mai venit în număr mare, având aerul că s-a păcălit o dată...” (C. Petrescu, Procust, 303) Uneori deși are valoare de prepoziție, fiind marcă a unui circumstanțial concesiv simplu: „Ea răsuflă adânc, deși încet...” (M. Eminescu, P.L., 84) • pronume (adjective) relative (nehotărâte): orice, oricine, oricare, oricâți: „Temeliile veciei, orice-ați face-s ale noastre.” (T. Arghezi, 74) • adverbe relative: cât, oricum, oricât, oriunde, oricând: „Cât de mult ar îmbătrâni ochii, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
artistică a operei lui Bălcescu se sprijină pe valoarea morală a omului.” (T. Vianu, 203) • raporturi sociale: „Ieri seara un atac infam a fost îndreptat în contra directorului nostru, d. Constantin Mihăilescu, în Piața Teatrului”. (I.L. Caragiale, II, 62), „Amicul meu răsuflă, scoate batista și se șterge de sudoare...” (I.L. Caragiale, II, 228) • „obiectul” unei caracteristici absolutizate prin regent: „E de la sine înțeles că realismul în înțelesul lui profund nu exclude diversitatea formelor și nici înnoirea.” (G.Călinescu, C.O., 269), „ Iar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lumină.” (A. Păunescu, Manifest, 169), „Nimic din zbuciumul de altădată Nu mai frământă azi «bătrânul munte».” (M. Codreanu, 43) Atributiva se introduce în frază prin: • conjuncții: că, ca... să, de, dacă și locuțiuni conjuncționale (de parcă, ca și cum): „N-a apucat să răsufle bine că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus foc.” (L.Rebreanu, 464), „Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile.” (E. Barbu, Groapa, 13), „E o noapte de parcă umblă sfinții pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c-a făcut așa păcat. Judecând deci că și domnitorii au slăbiciunile lor ca și ceilalți oameni, trebuie a osândi pre sfetnicul ce-l împinse la asta. Poate că ai cuvânt d-ta. Las să se mânânce lupii ca să mai răsufle oile. Când au murit boierii aceia , ieșise și un cântec care l știa tatăl meu pe de rost; îl și pescrisese m e u... — Mă rog, caută-l și mi l dă, am strigat. — Ce să faci d-ta cu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
1995ă. 2.3 Copilul invizibil Experiențele, interesele și prioritățile copilului sunt la periferia preocupărilor adulților. Durerea copilului amenință echilibrul nostru. Există o nesiguranță în legătură cu ce trebuie vorbit cu copilul și modul în care se realizează comunicare. De multe ori lucrătorii, răsuflau ușurați când în timpul vizitelor, copilul era la joacă. Există o incertitudine referitoare la măsura în care copilul trebuie angajat în evaluarea maltratării. Mulți dintre copiii maltratați întâlniți au trăit experiențe pe care nici nu am putea să ni le imaginăm
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
mai departe fără tot ce a fost până acum. E destul de mult! Omul, cât este el de bine conceput, are totuși o memorie internă și una externă, de ce nu ca și calculatorul, chiar dacă este unul care poate să sufle, să răsufle și să simtă, dar acea memorie trebuie reîmprospătată și când nu există spațiu, acesta trebuie făcut. Se golesc informații și se adaugă altelel noi. Cred că asta mi s-a întâmplat, numai că nu am fost eu mediatorul acestui proces
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
AnALize. Cred că ar fi interesant să afle publicul cât de puțin suportive sunt instituțiile și firmele românești față de feminism. Dacă AnALize nu primește finanțare din proiecte internaționale, moare. Presupun că mulți misogini și mulți conservatori de ambe sexe ar răsufla ușurați zicând: „Odihnească-se în pace!”. Și totuși, AnAlize este de fapt una dintre cele mai onorant-contemporane reviste culturale românești. Ceea ce s-a întâmplat important în puțina vreme trecută (începând cu 1998) este un spor mare de competență în cercetarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
umane..."943. Ruptura intervine, în aceste condiții, ca o izbăvire, ca un mod de a reintra într-un normal pe care euforia ca dimensiune umană și expansiunea ca dimensiune economică îl schimbaseră. De altfel, în mersul crizei, mulți dintre noi răsuflă ușurați și aprobă revenirea la o stare de lucruri "normală", neinfluențată de efectul de boom economic. Este vorba aici despre prețul factorilor de producție și chiar despre prețurile bunurilor și mărfurilor. Ruptura ne readuce cu picioarele pe pământ și oprește
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
doctorul, directorul sau simplul "om de serviciu", deveneau foarte atenți și puneau ochii pe plasă. După ce i-o puneai în mână sau o lăsai la locul său, într-un colț pe care ți-l arăta cu privirea, puteai să pleci. Răsuflai liniștit zicându-ți în minte ca prostul că "dacă a primit, înseamnă că poate să rezolve și va rezolva ceva". În comuna primitivă și după această epocă, după prima diviziune a muncii sociale, primele mărfuri care au jucat rolul banilor
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ierta dacă nu v-ați făcut datoria. Capitolul 7 Leul și îmblânzitorii de lei Ați identificat o chestiune, ați cerut sfatul, ați tatonat fiecare sursă pentru informații, ați luat în considerare toate opțiunile și v-ați hotărât asupra unei decizii. Răsuflând ușurat, mergeți mai departe, alegând cu atenție următoarea chestiune spinoasă de pe lista de așteptare. Șase luni mai târziu, șeful de cabinet vine și spune: ,,Domnule președinte, avem o problemă". Se dovedește a fi aceeași problemă pe care credeați că ați
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
pe care o introduce fragmentul descriptiv este, în general, legitimată chiar de narațiune. Astfel, personajul din povestire ajunge să se oprească pentru a contempla spectacolul descris cititorului: Ajuns la capătul ogorului, își ridica ochii și privea fără să vadă ceva, răsuflând o clipă. Erau ziduri scurte, o pată cafenie de ardezii vechi [...]246. Al doilea paragraf, schimbarea de "ogor" textual coincide în povestire cu sosirea personajului la capătul ogorului. Prima frază joacă un rol demarcativ care subliniază și limita inserției, dar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]