2,625 matches
-
pentru viitor. În mod voit, am îndepărtat „colbul” depus pe această scrisoare timp de 45 de ani din dorința de a fi de ajutor în unele cazuri limită pentru cei care s-ar afla în situații dificile. Printre unele pagini rătăcite am dat și de o altă încercare de la sfârșitul lui decembrie cu titlul „O declarație repetată în susținerea adevărului”, ce se referă la întâmplări din 1940-1941. După cedarea forțată a Basarabiei, Bucovinei și a ținutului Herța din 28 iunie 1940
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe jumătate beat - și total pe dinafară. Uri se așeză lângă el și, după o îmbrățișare scurtă, stând pe scaun, îi vorbi la ureche. În timp ce ei vorbeau, Maggie studia clubul. Aproape de intrare, zări un bărbat abia venit, care părea la fel de rătăcit ca ea. Purta niște ochelari fără rame, care îl transformau într-un „adult“ între acești copii petrecăreți. Își dădea seama din expresia feței lui Eyal că Uri ajunsese la partea cu moartea ambilor părinți. Eyal scutura din cap și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în cadrul ușii. —A, da. Am uitat. Lucrează doar la laptop. E singurul tip de calculator pe care îl folosește. Îmi pare rău. La naiba. În locul ăsta, curat ca un mausoleu, asta fusese unica ei speranță. Nu existau foi de hârtie rătăcite, nici teancuri de cărți prin care să caute. Era o fundătură. Se mai uită o singură dată la birou. Gândește, Maggie, gândește. Doar un telefon, un fax, un carnețel gol, o poză cu, presupuse ea, Eyal și sora lui când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întreba cum ar putea să-și tragă ușor mâna din cea a domnului Robichaux și să iasă pușcă din sală, când Santa strigă: — Ian privește, Irene, pun pariu cu tine că Debbie o să aib-un copilaș! Un ce? făcu doamna Reilly, rătăcită și izbucni într-un plâns isteric care nu se potoli decât atunci când domnul Robichaux, speriat, îi luă capul cu păr castaniu și i-l puse, cu grijă, pe umărul său. Dragă cititorule, Natura a creat uneori câte un nebun; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Era aproape ora opt. Cu ațipitul și asaltul împotriva mănușii, după-amiaza și seara se scurseseră destul de repede. Ignatius căută prin cameră, aruncând pe jos colile cu însemnări, călcându-le în picioare, scoțându-le de sub pat. Reuși să găsească câteva monede rătăcite și se duse să le numere la masă, unde mai găsi vreo două. În total avea șaizeci de cenți, un total care limita posibilitățile lui de scăpare. Totuși își putea permite un port sigur pentru restul serii: Prytania. După ce cinematograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar putea să-mi ia vreo două zile. — OK. Fă-o. Marty Roberts se duse la telefon și formă numărul biroului administratorului. Când McCormick răspunse, Roberts zise: — Am niște vești proaste, Kevin. Din păcate, toate țesuturile au fost pierdute sau rătăcite. Îmi pare rău să aud asta, zise McCormick și închise. — Marty, spuse Raza, intrând în birou. E vreo problemă cu tipul ăsta, Weller? Nu, răspunse Marty. Nu mai este. Și ți-am mai spus - nu-mi mai zice Marty. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de o adolescență permanentă, oamenii își doresc, în mod natural, să fie însoțiți în viață de câini la fel de tineri. „Ca și Peter Pan, noi nu vrem să ne maturizăm niciodată“, spune ea. „Genetica face posibil acest lucru! „ Capitolul 75 Încă rătăcit, conducând acum pe un teren foarte deluros, Stan Milgram se uită la indicatorul rutier care apărea din întunericul din față. Munții Palomar, 60 de kilometri. Unde naiba era asta? Nu realizase niciodată că statul California era atât de mare. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acea hotărâre, a cumpărat patru polonice de migdale și le-a Îngrămădit În mijlocul mesei, astfel Încât toată lumea să poată ajunge cu ușurință la ele. Între timp, Armanoush era asaltată de o mulțime de gânduri. Îl urmărea pe chelnerul deșirat, cu figură rătăcită, luând comenzile tuturor și era oarecum surprinsă să vadă atât de mulți oameni bând. Și-a amintit comentariul ei general din seara trecută despre musulmani și alcool. Era cazul să le pomenească de pasiunea turcilor pentru alcool amicilor ei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un lux, refuzat unei minorități care trebuia să se maturizeze cât de repede putea? Sau fiindcă literații din Istanbul fuseseră Înstrăinați de tradițiile orale pe care bunicile le treceau cu credință mai departe nepoților lor? Cartea se numea Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. Era vorba despre un porumbel rătăcit În Înaltul cerului În timp ce zbura cu familia și prietenii pe deasupra unei țări a fericirii. Porumbelul se oprea În numeroase sate, târguri și orașe căutându-i pe cei dragi și la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scria În seara asta era ultimul și cel mai solicitant dintre toate. Când va termina, va coborî, va lega Întregul text cu o fundă, va ascunde broșa de aur Înăuntrul nodului și-i va Înmâna pachetul soției sale. Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii Îi era dedicat ei. — Citește-o, te rog, intenționa să spună. Dacă nu e destul de bună, vreau s-o arzi. Până la ultima filă. Promit că nici măcar n-o să te-ntreb de ce. Dar dacă crezi că e bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scriitori celebri, alții În devenire. Veneau să mănânce, să bea, să citească, să contemple și să discute cu aprindere operele unora sau altora, și cu și mai multă aprindere pe ale lor. După ce a zburat mult, tare mult, Micul Porumbel Rătăcit s-a simțit obosit și Însetat și s-a așezat pe o creangă acoperită de zăpadă ce aparținea unui rodiu care sta să Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înflorească. A luat niște zăpadă În ciocul lui mic și, potolindu-și astfel setea, a Început să plângă după părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce aume Îl Împiedica să se concentreze. A oftat exasperat, spre propria-i surpriză. În ultima oră și mai bine mintea lui fusese un loc cu acces liber pentru toate gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
neliniști, trebuia să scape de toropeala aia. Era ultimul capitol, ultima povestire. Trebuia să fie bună. A strâns din buze și s-a Întors la scris. — Păi, vorbești chiar despre mine. Eu sunt porumbelul ăla! a ciripit surprins Micul Porumbel Rătăcit. — A, da? a Întrebat rodiul, Însă nu a părut câtuși de puțin surprins. Atunci ascultă povestea ta... Nu vrei să afli care-ți va fi soarta? — Doar dacă e una fericită, a spus Micul Porumbel Rătăcit. Nu vreau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ciripit surprins Micul Porumbel Rătăcit. — A, da? a Întrebat rodiul, Însă nu a părut câtuși de puțin surprins. Atunci ascultă povestea ta... Nu vrei să afli care-ți va fi soarta? — Doar dacă e una fericită, a spus Micul Porumbel Rătăcit. Nu vreau s-o aflu dacă e tristă. Dintr-odată aerul nemișcat a fost străpuns de un zgomot de sticlă spartă. Hovhannes Stamboulian a tresărit În scaun, s-a oprit din scris și s-a Întors instinctiv spre fereastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scrisului era imens și Încorsetant, Însă de asemenea extrem de ademenitor. Cuvintele săreau Încoace și-ncolo pe hârtia pergamentoasă, implorându-l să Încheie această ultimă poveste și să le călăuzească spre destinul lor Îndelung așteptat. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Prumbel Rătăcit. Însă te avertizez de pe acum că dacă aud vreun lucru trist Îmi desfac aripile și Îmi iau zborul. Hovhannes Stamboulian știa ce avea să spună rodiul și cum Începea ultima poveste, Însă Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de asemenea extrem de ademenitor. Cuvintele săreau Încoace și-ncolo pe hârtia pergamentoasă, implorându-l să Încheie această ultimă poveste și să le călăuzească spre destinul lor Îndelung așteptat. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Prumbel Rătăcit. Însă te avertizez de pe acum că dacă aud vreun lucru trist Îmi desfac aripile și Îmi iau zborul. Hovhannes Stamboulian știa ce avea să spună rodiul și cum Începea ultima poveste, Însă Înainte să apuce să o pună pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu primește nici un răspuns, a oftat. Pe când ieșea afară, În patio, și trecea pe lângă masa lungă din lemn de cireș la care luau micul dejun când vremea era blândă, i-a trecut prin minte o nouă scenă din Micul Părumbel Rătăcit. — Atunci ascultă-ți povestea, a spus rodiul legănându-și crengile și scuturând câteva petice de zăpadă. A fost odată ca niciodată, pe când creaturile Domnului erau nenumărate precum boabele de grâu, iar a vorbi prea mult era un păcat. — De ce? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
povestea, a spus rodiul legănându-și crengile și scuturând câteva petice de zăpadă. A fost odată ca niciodată, pe când creaturile Domnului erau nenumărate precum boabele de grâu, iar a vorbi prea mult era un păcat. — De ce? a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. De ce era un păcat să vorbești prea mult? Ușa bucătăriei era Închisă. Ceea ce era destul de ciudat la ora aceea din zi; Armaoush avea obiceiul să lucreze acolo Împreună cu Marie, fata În casă pe care o aveau de cinci ani, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chiar și atunci când, nemaiavând ce să mănânce, el și frații lui s-au apucat să pască iarbă asemeni oilor, În deșertul sirian; chiar și atunci când au fost salvați de un grup de misionari americani care se dedicaseră strângerii orfanilor armeni rătăciți ici și colo pe drumul exilului; chiar și atunci când au fost aduși Înapoi la Colegiul American din Sivas care funcționa ca sanctuar, și de acolo trimiși În America; chiar și atunci când, mulți ani mai târziu, a reușit În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care-aș vrea să mi-l fac e un smochin minunat. Însă, spre deosebire de alți copaci, ăsta e cu capul În jos. Smochinul meu e cu rădăcinile În aer. Își Înfige rădăcinile În cer, nu În pământ. E strămutat, dar nu rătăcit. Au rămas cu toții tăcuți câteva clipe privind lumina pâlpâitoare a lumânării de pe masă. — Numai că smochinul... Mătușa Zeliha a aprins ultima țigară din pachet și fără să vrea a suflat fumul În direcția Asyei. — Smochinul e un semn rău prevestitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nestăpânit. Lumea fusese un loc mohorât de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc mai puțin Înfiorător. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Porumbel Rătăcit. Însă te avertizez de pe acum că dacă aud vreun lucru trist Îmi desfac aripile și Îmi iau zborul. După ce Hovhannes Stamboulian a fost luat de soldați, familia lui nu a avut zile Întregi curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de când Începuse să o scrie și acum trebuia să o termine fără Întârziere, de parcă de ea ar fi depins ca aceasta să devină un loc mai puțin Înfiorător. — Bine atunci, a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. Spune-mi povestea Micului Porumbel Rătăcit. Însă te avertizez de pe acum că dacă aud vreun lucru trist Îmi desfac aripile și Îmi iau zborul. După ce Hovhannes Stamboulian a fost luat de soldați, familia lui nu a avut zile Întregi curajul să intre În camera În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Curând Armanoush a decis că tuturor le-ar fi mai bine În Sivas, unde aveau să stea o vreme Împreună cu părinții ei. Abia după hotărârea asta au intrat În camera lui Hovhannes Stamboulian și au găsit manuscrisul lui, Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii, care aștepta să fie terminat. Acolo, printre pagini, au descoperit și broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sunt În pericol. Există un anumit tip de rubin pe care cunoscătorii Îl numesc „Sânge de Porumbel“ - un rubin prețios, de culoarea sângelui, cu o tentă de albastru ascunsă Înăuntru. Acest rubin era singura amitire care supraviețuise din Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. În ajunul celei de-a treia zile, Shermin Kazanci a reușit să găsească o scurtă clipă de singurătate ca să se strecoare În camera ei. Privea stăruitor rubinul Sânge de Porumbel așteptând o consolare pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de marmură ale Atenei, ca imensitatea oceanelor, ca intensitatea flăcării... de aceea este Legendă pentru mine acum, inegalabilă în iubirea aceea de primăvară și cu toate acestea absentă... * Mitologie modernă, episod inedit: Romeo pe post de Ulysse internațional al iubirii, rătăcit și mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]