25,611 matches
-
încearcă să ducă la îndeplinire un ordin de un sadism iscălit în tandem de Brecht și Jarry: măturarea frunzelor în condiții de vântoasă. Manevra are ceva - că tot vorbeam de Camus - sisific. Baleiem conștiincios, iar când ne întoarcem pentru contempla rea isprăvii, patul de frunze e tot acolo, ca și cum nu s-ar fi atins nimeni de el. Repetăm figura de douătrei ori și de fiecare dată vântul se comportă ca un pișicher inclement: scutură copacii și reface covorul. După o vreme
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
început - când ne-am pus să ieșim des și să mergem pe la restaurante. Ne comandam lucruri diferite, însă ea avea obiceiul să nu mănânce decât jumătate din farfurie, așteptând să termin și eu parte din a mea ca să schimbăm talge rele. La început părea ceva tandru, combinat cu curio zitate pentru ce mănâncă celălalt. Cu fata asta ÎSaskia Cunninklings, am zis, da?) era însă sistematic, și mi-am dat seama că pentru ea e un mod de viață... Ceva ce ține
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
les veux perpétuer... Mallarmé Afrodita!... Trebuie să ai părinți iresponsabili ca să te boteze Afrodita. Inevitabil, diminutivul fiind „Dita“, simbolica mitologică nu scăpa nimănui, iar porecla bietei fete era Dita-Găurita. Ne plimbam de mână în parc, unul din cele la intra rea cărora scrie Crâng cu majusculă, parc înfipt în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, spre seară se-aud împerecheri în stuf. Tot acolo, clanul lui Păpădie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aveam și eu până să te fac.“ Zicând asta, Imola a făcut o grimasă care a urâțit-o pe loc, strângându-i buzele într-o linie albă. A tăcut, și-a mai aprins o țigară cu ochii pe jumătate închiși, rea. — Ani de zile mi-am strivit sânii după aia și i-am dușmănit. îmi dădeam pumni în piept. Mama mea... cățeaua. — Nici acum n-ai crevase, am încurajat-o, ușurat că măcar aici nu trebuia să mint. Așa cum zăcea pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acum, îi spun prompt. Ce se întâmplă aici? mârâie arătarea cu costum, care ieșise rapid după noi. Cine-i ăsta? — Nu știu, exclamă ea, derutată. își permite, așa, niște... nișteee... — Disimulează, îi spun dizgrațiosului fără buze. Va fi o mamă rea. Ești culmea, îi aruncă sfrijitul, care are și un omușor disproporționat. Speram că o să avem în sfârșit o discuție serioasă și te găsesc cu altul. — Nu știi în ce te bagi, îl informez. E plină de datorii. Aici vaporoasa își
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să râdă? Pentru că lăbărțarea Îsau, alternativ, crăcirea) și râsul ei erau disociate. Când râdea voluptuos nu pricepea că ar fi semn de crăcire. Când se crăcea nu mai hohotea. Or, asta duce ineluctabil la dislocare afectivă. Seriozitatea în lăbărțare e reaua vestire a reproșului: EA: De ce nu vii odată cu mine? EU: Pentru că, deși suntem la circ, prefer să nu fi citit programul dinainte. Apoi, trebuie acolo și ceva exhibiționism neautentic. S-o faci la oglindă, de pildă - dar ea nu voia
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a ronțăit tacticos și cotorul, după care, preț de vreun sfert de ceas, s-a holbat în gol cu codița verde între buze. Când citea, Melissa lăsa să-i cadă sandalele și își freca picioarele goale. Avea nasul mare, buze rele și călcâiele fisurate, globuri cu cartografii din falii fine, obscene, indicând demonstrativ că umbla mult descul ță, ca o bacantă etruscă. în ziua aia s-a nimerit lângă mine, la masa din dreapta, iar eu adusesem dinadins o carte din alea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Alixăndrie în 10 000 de distihuri, hăhă. M-a măsurat dând o pagină, deși nu o terminase pe precedenta, și mi-a întors profilul, băgându și nasul mare în carte. A dat altă pagină și am remarcat cu satis facție rea că își umezește buricul degetului. Ador femeile cu imperfecțiuni. Am cumpărat cartea asta chiar acolo în Ganja, în Caucaz, unde începe Daghestanul, am urmat vor bind visător, fără s-o privesc. Am fost prin văile alea unde și în Antichitate
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe italiancă. — Volterra. — O, chiar ești o etruscă! Vii din miezul țării lor. — Ah, încetează, a făcut Melissa. — Ce-i? am țipat excedat. — Ești un rigid. Nu mai bodogăni atâta. Deși era noapte, îi vedeam buzele strânse într-o linie rea, dezamăgită. M-am întors spre bacantă, care examina reclamele luminoase de pe celălalt trotuar. — Bun, dacă vreți eu vă las și singure, mi-a ieșit răbufnit. — Oooofff, au făcut simultan amândouă, întorcându-se spre mine de parcă aș fi spus cea mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cum sunt alea la tren, jos, la roți. Aici Păpădie a tăcut câteva clipe, holbându-se în gol. — Mi-era frică să nu ne prindă șeful de scară, sau verii cocoșatei. Avea mulți veri, toți mustăcioși, iar eu îi bănuiam răi. Și brusc, când începusem și eu să mă unduiesc în același ritm cu ea, iar ea fredona ceva, gânditoare, deodată am auzit în spatele meu cum cineva pocnește din degete. Pufăit angoasat din țigară. — M-am uitat peste umăr și am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și-și puse mâinile pe ceafă, cum văzuse în filme că trebuie să facă, iar lovitura de bocanc pe care o primi în ureche, care-i zdruncină cre ierii și-i împrăștie mânia de sine, îi aduse la loc indigna rea față de perfidia bătrânului ce-l ținuse de vorbă atâta vreme și nu-i anticipase scrupulele vinovate. Iar când îi puseră cătușele și auzi peste ele croncănitul satisfăcut al bătrânului, care se congratula cu unul din mascați, lui Nur Iulian îi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
privințele: și profesional, și afectiv, și financiar. La Bruxelles mă părăsise o ziaristă belgiană, o scoopette măiastră în jocuri erotice în care trebuia obligatoriu, după mintea ei, să te ungi cu ou, desfăcându-te ostentativ... altminteri ea fiind rece și rea și invidioasă. Disperat să fug din Belgia după scoop-uri interesante, sperând s-o fac pe ea și mai invidioasă, am cău tat să merg pe front în Bosnia, sau în Cecenia, oriunde. Am reușit să conving televiziunea flamandă că putem
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mătase, și avea porțelanuri prin vitrine. Era mai doamnă ca mă-ta? Tică devine meditativ. Nu se există comparație acilea, Baroane. Mama e numai una, mânca-i-aș eu cuvintele de pe buze, nu e alta ca mama pe lumea asta rea. Îmi vine să plâng, mă, când o văd pe mama în ochi. Uite, și acu` o văd, parcă stă în stufărișul ăla și îmi face cu mâna. Zice: hai, Ticuleț că așa-mi zicea, Ticuleț -, hai la mine, că mi-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Dumnezeu nu dăduse vreun semn, prilej pentru muieri să spună că nu e păcat să tragi cu pușca dacă ți-a murit femeia și trebuie să crești singur un copil. Zamfir, copilul lui moș Zgârci, se dovedise a fi soi rău. Semeni cu tac-tu, Zamfire, striga câte unul atunci când îl vedea umblând hai-hui pe uliță. Ceea ce era, totuși, o exagerare, fiindcă moș Zgârci fusese mulți ani pădurar și, dacă eliminăm băutura și țigările, trebuie să spunem că își văzuse de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Era vorba despre un așa-zis best-seller. Un ziarist de la o foaie obscură vroia să dea în vileag un mare omplot mondial în urma căruia omenirea ar fi putut fi șifonată rău. Așa cum era de așteptat, niște politicieni corupți puneau băieții răi pe urmele sale, iar o cântăreață de muzică country îi cădea în brațe exact în clipa în care nu știa dacă să lase baltă toată ancheta sau să se cațere pe Statuia Libertății și să anunțe public că vine Sfârșitul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ultimele trei decenii, simplu majordom pentru cei care nu pot trece mai departe de stratul superficial al vieții și un consigliere de taină pentru femeia aceasta. Dar nu mai mult decât atât, trebuie să accentuăm acest aspect, chiar dacă unele guri rele sugeraseră, și nu o dată, că ar fi fost posibil... ca de-a lungul timpului... având în vedere că... știți cum se întâmplă... Niciun zvon nu fusese confirmat, însă, spre dezamăgirea clevetitorilor, iar gurile acelea rele își acceptaseră propria neputință și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
acest aspect, chiar dacă unele guri rele sugeraseră, și nu o dată, că ar fi fost posibil... ca de-a lungul timpului... având în vedere că... știți cum se întâmplă... Niciun zvon nu fusese confirmat, însă, spre dezamăgirea clevetitorilor, iar gurile acelea rele își acceptaseră propria neputință și fuseseră reduse, încetul cu încetul, la tăcere. Ne aflăm într-o cameră înaltă, luminată de un candelabru cu șase brațe, răsucite artistic, iar fiecare bec își aduce tributul de lumină, astfel încât stăpâna casei nu este
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu adevărat), țigările se înlănțuiau într-un dans pe care nu se sfia să-l numească macabru, fiind de fiecare dată amuzată de idee, însă ajunsese de multă vreme la concluzia că nu neapărat tutunul putea fi considerat cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau dezastre. Lăsă privirea să treacă ușor de la un tablou la altul, o mângâiere vizuală care îi provocă fiori plăcuți pe spate, permițându-i apoi să poposească într-un
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mea. Cum să nu o admiri, mai ales după ce se tunde la zero și reușește să scape din închisoarea aia teribilă? Sacrificiul ei m-a făcut să plâng, nu mi-e jenă să spun, iar când au clonat-o băieții răi am aplaudat ca un copil, unul din acela fericit fiindcă primește cel mai mare cornet cu înghețată. Doare al dracului de tare atunci când acel ceva se forțează să iasă. E greu de scris cum e cu durerea asta a mea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încercăm) rolul de zei în fața copiilor noștri, reînviind magia, creând acel ilo tempore al copilăriei ce constituie unul din fundamentele vieții psihice. Părintele este astfel încărcat cu o sarcină cosmotică, el organizând primul univers al copilului; va fi un zeu rău sau bun dacă va folosi palma sau vorba și recompensa în trasarea limitelor acestui univers. În același timp, ne atrage la copilărie și raporturile ei cu posibilul; eram atunci la începutul tuturor posibilităților de-a fi. A avea în față
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a propriilor copii. Există o filieră de puternice legături afective realizată pe linia mamelor. Paradoxul mamelor: sunt în același timp sursă a binelui și a răului. Ele nasc și cresc copiii care vor duce lumea mai departe, însă și cei răi au o mamă care le-a proiectat existența și le-a îngrijit-o. Iubirea necondiționată pe care mama o arată copilului are două capete. Forma tare a orientării conștiinței o dovedim față de copiii noștri: nu vedem în ei decât ceea ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Heidegger, respectiv adeziunea acestuia la nazism, e mai degrabă teama fiecăruia de decizii similare către ceea ce este considerat a fi răul. Răstignindu-l cât mai cu sârg parcă dispare pericolul adeziunii la rău. Însă poate că și insistența asupra exemplelor rele constituie o reiterare a răului. Una din părțile slabe ale secularizării o constituie preluarea rolului Divinității de către înlocuitori ai acesteia. Astfel, oamenii așteaptă să fie ajutați de stat, considerându-l vinovat pentru multe din necazurile ce-i încearcă. Resemnarea în fața
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fiind izvorul unor nedreptăți față de alți copii. E ca și cum iubirea pentru propriul copil ar fi un tărâm situat undeva departe, unde rațiunea nu are ce căuta. Oare câte tărâmuri de acest fel mai există? Revin la gândul că orice om rău (considerat de societate astfel) are o mamă (tații renegând mai ușor). Ceea ce mă conduce la ideea că iubirea de mamă poate fi, cel puțin uneori, și o sursă a răului. Dacă la perioada în care femeia este marcată de starea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
semenilor săi, în timp ce creștinul caută adevărul în afara omenirii, poate chiar trecând dincolo de ea). Știința este umanistă; din păcate dovedește continuu că poate fi și antiumanistă. Ea arată omului două fețe: una bună, fiind un mijlocitor al bunăstări sale, și alta rea (partea Diavolului, în termenii lui Denis de Rougemont). Numai că fețele științei sunt de fapt fețele umanității. Chiar dacă, dintr-o dorință de idealizare a umanului, fețele deosebit de rele sunt considerate inumane; inumanul fiind termenul prin care modernitatea indică partea Diavolului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
două fețe: una bună, fiind un mijlocitor al bunăstări sale, și alta rea (partea Diavolului, în termenii lui Denis de Rougemont). Numai că fețele științei sunt de fapt fețele umanității. Chiar dacă, dintr-o dorință de idealizare a umanului, fețele deosebit de rele sunt considerate inumane; inumanul fiind termenul prin care modernitatea indică partea Diavolului). Tindem să considerăm din ce în ce mai multe nevoi ca fiind vitale. Ceea ce înseamnă că una din dimensiunile vieții noastre este în continuă extindere: dorința (partea apetentă). Este o creștere a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]