141,440 matches
-
mai poate face un pas ca într-un mic sat din grecia numai morții știu cu adevărat încotro se îndreaptă lumea puterea trece în mîinile altora sub copacii aurii nu se va ști cum circulă timpul în operă la sfîrșitul războiului lucrurile bine aranjate dispar cu oamenii locurilor eu aș vrea să mănînc un pește din mediterana. sfîrșit au oprit ploaia peste cenușa de la ieșirea din cinematografe au amestecat norii mai bine decît o pot face oamenii ordinii cei cu pelerina
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
din jur ca o imagine din cărțile viitorului . recunoaștere avem suficiente motive să urmăm calea păsărilor cuvîntul dublu orizontul amestecat cu tăcerile de aici neguțătorii care îți ating mîinile în penumbra camerelor luxoase lumina zilei o trimiteți voi din prada războiului se mai poate trăi cît din enciclopedii cît cuvintele sunt mai ușoare decît corpul cît bărcile de salvare intră în apele internaționale cît afli actul de moștenire într-o poezie scrisă cu foarte mulți ani în urmă nu voi aduce
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
încercat de câteva ori să o reconstituie. Nu se poate reconstitui o stare de grație. La douăzeci de ani, Geo Dumitrescu nu ține seama de cenzură, de așteptările criticilor literari, de răspunderea pe care o are ca lider al "generației războiului". El face, în deplină libertate, o critică a poeziei, pentru că aceasta este în esență poezia lui, o critică a poeziei: "Acum pictez un tablou mare:/ vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
unde sunt inovațiile noastre, tehnica nouă,/ metodele îndrăznețe, înaintate?.../ Dar vastele noastre resurse interne,/ resurse uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
săltaseră în plutonul fruntaș al prozei franceze (și ce pluton, cu Gide, Malraux, Montherlant și mai târziu Sartre și Camus). Louis Fernand Céline, despre el e vorba, țâșnește pe firmamentul literar în ultimul deceniu înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Comportamentul său sucit, adesea provocator, a fost acceptat ca o altă manie a breslei. Lucrurile au luat o turnură mult mai gravă în anii ocupației germane: ceea ce fusese depozitat în el, resentiment, ură, o lavă incendiară, s-a revărsat
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
romanele elementare, de o forță vulcanică precum Foamea, până la scrierile unei vârste matusalemice când laudă nebunia lui Hitler și binecuvântează cruzimea nazistă contra propriului popor? Ambii au rămas prizonierii minciunii, refuzând să-și exprime regretul sau căința. încă înainte de declanșarea războiului, prelungindu-și șederea la Paris, Henry Miller primește o epistolă arogantă de la Knut Hamsun. Romancierul american îl admiră însă fără rezerve pe norvegian pentru construcțiile narative vulcanice, bunăoară Foamea, Pan, Sub stele de toamnă și îi iartă infatuarea ostentativă, toana
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
un concurs lansat de ziarul Flacăra și eșuat din lipsă de participanți; ideea de a celebra reconstrucția prin sonete trebuie să fi țîșnit din mintea unui progresist conservator. Versurile lui Cazimir exaltă "armatele proletare" pornite să lecuiască rănile lăsate de război: Prin truda lor, din zori și pînă-n seară, în sunet de metalică fanfară, Zidiri semețe suie către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din beton și fier. Cealaltă piesă în versuri
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
fine, cel xenofob și rasist), sunt depistate și analizate în articolele de "doctrină și emoționalitate legionară" din câteva reviste de extremă dreaptă din perioada interbelică (Axa, Buna Vestire, Cuvântul, Porunca Vremii, Sfarmă-piatră, Vestitorii) și de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, apoi în "mașinăria falică" a Scânteii comuniste din anii 1944-1950, în ziarele postcomuniste Adevărul, Azi și Dimineața (așa cum se prezentau ele în "falsul an de grație" 1990), în "cloaca maximă" de la România Mare, ca și în incendiara zeflemea cu
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
artistic (abordat indirect, ca și în Anchetatorul apatic, unde anchetatorul se comportă totuși ca un scriitor) și industrial. Primul îl are ca protagonist pe Pavel Șușnea, cel de-al doilea pe Petrișor Staicu. Trecut într-un mod traumatic prin ultimul război mondial, Petrișor Staicu, un Mitică provincial, este, în noua lume "socialistă", smuls conjunctural de jos, din postura de funcționar umil, anxios, inapt de decizie, așadar cu totul nepotrivit epocii și situației ivite, și pus să răspundă de organizarea unui ambițios
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
dedică cu abnegație sporită semenilor, interesat să ridice prin voluntariat un spital rural. Pedagogia epocii e profund asimilată! Romanul, ca toate celelalte, păstrează perspectiva înțelegerii complexe și echivoce, o atitudine deopotrivă de distanțare ironică și de apropiere lucidă și patetică. Războiul amintirilor, 1981, este un roman social în patru părți, substanțial și adânc, o cronică fragmentară de familie, insolit și captivant concepută. În centrul ei se află un copil, imediat după "eliberarea" sovietică, ajuns un tânăr care, în anii �50, nu
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
judecată se află înțelegerea. Ea rămâne tema majoră și aici, ca în toate celelalte romane ale lui V. Duda. O șansă a înțelegerii este memoria, la care naratorul-autor se crede condamnat. De aceea el își vede viața ca pe un război al amintirilor. Tânărul are iluzia că devine în schimb un Don Juan al timpurilor noi, cucerind câteva femei de toate categoriile, între care unele bine situate social. Descoperă însă că instinctul erotic rămâne mai prejos decât cel politic, în pofida faptului
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Sau iluminarea Zidarului într-un răgaz de odihnă Cînd i se arată Surîsul lui Isus La vederea aburului Din pîine Și graba unei albine De a-i ocoli dogoarea. * Sfîntul Francisc împărțindu-și somnul Cu vrăbiile, Cu toporașii osteniți De războiul lor cu bruma, Cineva a semănat Vînt în auzul ceresc De nu i-a ascultat Rugăciunile Implorînd milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
cel Care scrie... închipuindu-și dinainte Cum va arăta prima atingere, Urmele ei ducînd Spre iubire Un crîng în care lesne Se va rătăci. * Cei frumoși mînuind Privirile celorlalți Scripeți și armuri Zornăind în adîncul Pupilelor Ca o pregătire de război. Un popor neajutorat: Femei ce nu mai sînt tinere, Copii vătămați, Și bătrînii, Jalnica lor armată Cu nuiele de alun Și Graal-ul ascuns între cutele frunții, în răsuflarea somnului, în seva nucului Toamna va rostogoli Atîtea merinde Pentru praznicul celor
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
a anilor 1938-1940, 1943, 1944, 1946, 1950-1955, notele cu totul sporadice din 1941-1942? Sigur, a fost posibil ca el să neglijeze jurnalul perioade mai lungi, dar anii amintiți au fost puternic marcați politic: legionarismul, sfârtecarea țării din vara lui 1940, războiul, teroarea stalinistă. Să nu fi comentat oare toate acestea, sau măcar pe unele dintre ele? Nici vorbă că a făcut-o. Altminteri nu mai opera atâtea eliminări pe care, ca cititori, nu avem cuvinte să le regretăm. Jurnalul, în general
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
și N. Berdiaev, și împreună cu Ionel Jianu, îl cunoaște pe scriitorul Henry de Montherlant. urnalul capătă o altă tonalitate și o altă turnură după 1945, când Petru Comarnescu, precum și alții din generația lui, trăiește drama intelectualului, format și afirmat înainte de război, care se confruntă acum cu un alt regim politic decât cel democratic, un regim dictatorial suprimând libertatea de gândire și de expresie, cu o ideologie dogmatică propunându-și să elimine din estetică specificul artistic și din istoria culturii mai toate
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
nici nu există. Len Darien e pseudonimul editorului de la Exquisite Corpse, care într-adevăr a scris aceste poeme la el în cameră, adresându-le muzei sale Laura, care-a ajutat la modelarea vocii lui Lu Li în timp ce Weng era la război. Atât Lu Li, cât și Weng Li l-au luat îndată în stăpânire pe Andrei Codrescu, care-a transcris întocmai ceea ce i-au dictat cei doi. Lu Li și Weng Li nu sunt o păcăleală literară. E drept că au
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
Li tu ai un fir alb în părul negru zicea că nu-l știu citi nu m-a căutat nimeni azi toate ferestrele aveau obloanele trase fiul împăratului a zăcut de boală vântul cel rău de la nord aducând vești de război Weng acolo se află pe calul lui călărind împotriva vântului * azi n-am avut chef să mă îmbrac am lăsat fata să plece din hainele mele-am făcut un munte în mijlocul casei ziua întreagă vântul a lovit în obloane fără
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
aceea * mereu e întuneric iarna iarnă e mereu în odaia din palat cândva cerul îmi era fereastră * cel dulce-nmiresmat a plecat în zori e-o zi ploioasă va traduce poezie indiană pentru împăratul a cărui minte departe-i de război iubitul mei Weng Li e cel care duce războiul acolo departe * pieptănul de jad al prietenei mele arată mai bine la mine în păr bărbatul care i l-a dat pe a mea pernă doarme mai lin * stau întinsă un
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
odaia din palat cândva cerul îmi era fereastră * cel dulce-nmiresmat a plecat în zori e-o zi ploioasă va traduce poezie indiană pentru împăratul a cărui minte departe-i de război iubitul mei Weng Li e cel care duce războiul acolo departe * pieptănul de jad al prietenei mele arată mai bine la mine în păr bărbatul care i l-a dat pe a mea pernă doarme mai lin * stau întinsă un moment norii trec e începutul verii cred că-mi
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
țină pe picioare praful de la copitele calului meu i-a făcut nor ce povești or fi povestit? * când eram băietan la noi în sat aveam o fântână în care locuia un demon o dată l-am văzut mânca o frunză vine război a zis tata acel demon eu sunt * ostașii camarazii mei au ei un fel cu fetele înfricoșate în satele incendiate eu nu mă joc ca ei eu mă gândesc la Lu Li * am slujit la șapte stăpâni unii erau darnici
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
cal mulți oameni au fugit în peșteri de frica cerurilor mama și tata nu ei s-au culcat în iarbă sub vasul spart care-i umplea de lumină așa m-au conceput pe mine a zis astrologul mulți ani înainte de războaie * arcașii noștri sunt în stare să lovească picătura de ploaie să împingă săgeata drept prin perdeaua umedă să trimită ploaia morții asupra celor din văi asemenea îndemânare vine după ani de practică se exersează cu lacrimi coda urechile împăratului s-
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
orașul nostru, alți doi bătrâni, de tip nou, ținându-se de mână, mergeau pe strada Republicii (fostă Domnească) mândri de Combinatul care se înălța la marginea orașului. La ora următoare am adus un volum de Minulescu (o ediție de dinainte de război) și am ținut-o, ostentativ, pe puptirul meu. Nu a văzut-o, sau nu a dorit să o vadă, acel profesor-poet... Tot domnul Barbu Cioculescu ăși aduce aminte că, la reuniunile săptămânale de la Mioara Minulescu, ținute în tradiția casei, venea
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
Securitatea sau cei care, mai ieri, în presa ceaușistă, mă numeau străin, elitar, antipartinic, iar azi, în presa liberă, mă numesc trădător, detractor, noul american etc. Pentru mine, România este și țăranca tânără și frumoasă care a străbătut, în anii războiului, sute de kilometri, înfruntând mari primejdii din partea autorităților antonesciene, pentru a ajunge în stepele Ucrainei și a ne aduce, în lagărul în care fusesem deportați de autoritățile românești antisemite, mâncare și haine. Din dragoste pentru părinții mei și pentru mine
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
mozaic. Dar elevii învățau după aceleași manuale ca și cei de la școlile de stat. Puteau așadar să-i numească "strămoșii noștri" pe daci și pe romani, fără a risca vexațiile suferite de Josef Hechter, sau să exalte în compunerile lor "războiul sfînt pentru cruce și dreptate", cum va numi Ion Antonescu campania din Răsărit. Deja prin octombrie 1940 nemții își făcuseră apariția ca instructori. "întorcîndu-mă într-o zi de la școală - își amintește Ștefan Cazimir -, am văzut în vitrinele unor magazine din
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
schimb, magazinul ŤLa Paris chicť și-a prefăcut firma în ŤLa lumea elegantăť, iar merceria ŤLa moara roșieť (exista, și la Piatra Neamț, un ŤMoulin rougeť!) a înlăturat adjectivul cu iz bolșevic, lăsînd moara fără nici un epitet. în 1941, după izbucnirea războiului cu rușii, am văzut o unitate germană staționînd în centrul orașului, iar apoi pornind în marș în acordurile unei fanfare stranii, care răsuna cu totul altfel decît cele cu care eram obișnuit: dominau instrumentele de suflat din lemn și tobele
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]