2,974 matches
-
presupunere a vreunui antimilitarism în sânul comunităților creștine din Biserica primară. Apostolul tresălta de bucurie auzind vorbindu-se despre războaie iminente și bătălii preamărind arta militară, deoarece creștinismul, prin natura sa, este o luptă continuă împotriva răului, iar creștinul, un războinic peren. Necesitatea de a fi adesea în stare de război, situație prezentă în domniile pământești, se află și în lumea spiritului, a moralei și a religiei, întrucât doctrinele opuse nu pot să rămână în pace în cei care le profesează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prezentă în domniile pământești, se află și în lumea spiritului, a moralei și a religiei, întrucât doctrinele opuse nu pot să rămână în pace în cei care le profesează. Viața este o luptă continuă, între principiul binelui și al răului; războinicul regelui este dat ca exemplu tipic luptătorului lui Cristos. Se umplea de mândrie sfântă evocând bătăliile înfruntate și biruite în apostolatul său, la gândul de a le fi purtat pentru triumful Evangheliei. Lui Timotei îi spunea: Că eu de acum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu era posibilă nici pentru comunitățile creștine de apartenență, cum nu era nici pentru ierarhii lor. Dimpotrivă, era o mai mare bucurie pentru toți creștinii dacă se auzea că ar fi suscitat credincioși tocmai din categoria brută și violentă a războinicilor, atrăgându-i la lumina Evangheliei. În mod cert, comunitatea era mult mai indulgentă față de soldații care nu-și ascundeau credința, decât de față ceilalți: pentru moment era suficientă și împlântarea steagului lui Cristos în castrele păgâne, mai precis răspândirea Evangheliei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pasiune și suferință, iar credința este cauza martiriului, pentru că aceasta este izvorul expansiunii sale și cel mai eficace mijloc al victoriilor sale. A doua motivație, luată din profeția lui Isaia, descrie figura lui Cristos care nu avea să fi un războinic, ci un dușman și un distrugător al războiului însuși. Isaia spune că încălțămintea zgomotoasă a războinicului și haina-i stropită de sânge vor fi aruncate în foc și mistuite în flăcări... pe Cristos îl numește Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, biruitor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai eficace mijloc al victoriilor sale. A doua motivație, luată din profeția lui Isaia, descrie figura lui Cristos care nu avea să fi un războinic, ci un dușman și un distrugător al războiului însuși. Isaia spune că încălțămintea zgomotoasă a războinicului și haina-i stropită de sânge vor fi aruncate în foc și mistuite în flăcări... pe Cristos îl numește Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să vină; El va da împărăției sale o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu elemente artificiale - șanț de apărare și palisadă (pari îngropați adânc în pământ și împletiți cu nuiele. Sunt reconstituite locuințele dacice, piața centrală pavată, o locuință de mari dimensiuni („palat princiar”, probabil locuința conducătorului local sau locul de adunare a războinicilor și sanctuarul circular. În malul Siretului este marcat locul în care a fost descoperit tezaurul cucutenian, al doilea ca mărime din aria culturii Cucuteni, ce conținea, printre altele, un colier din 142 canini de cerb, două discuri circulare din aur
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
cu Monica Lovinescu pe patul de spital. Exhibiția cărții deranjează mai ales prin detaliile ce țin de patologia senectuții. Al doilea studiu a apărut în 2010 la Editura Universității Petru Maior, sub semnătura lui Dumitru Mircea Buda. În cartea sa, Războinici invizibili. Protest și literatură în opera Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, (la origine, teza de doctorat a tânărului universitar) D. M. Buda urmărește semantica exilului și problema receptării scriitorilor din exil de către publicul de limba maternă. Autorul realizează
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
materiale publicate în revista "22", "Vatra" și "Viața Românească". În aceste articole se simte oscilația dintre resemnare și obsesie, ca un apendice al întregii activități radiofonice în care esteticul se îmbină cu eticul, mentalitatea de critic literar cu atitudinea de războinic. Autoarea reține în Unde scurte o mică parte din emisiunile radio. În 1994, după finalizarea seriei, într-o convorbire cu Ileana Corbea, conchide scurt: "Am scos, să zicem, cam o zecime probabil din activitatea aceasta de cronică literară, etico-politico-sociologico radiofonică
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
limba franceză de Gabriela Creția, selecția și îngrijirea textelor, prefață, tabel cronologic și note de Astrid Cambose, Editura Humanitas, București, 2012. Behring, Eva, Scriitori români din exil:1945-1989. O perspectivă istorico-literară, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001. Buda, Dumitru, Mircea, Războinici invizibili. Protest și literatură în opera Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, Editura Universității Petru Maior, 2010. Florescu, Nicolae, Întoarcerea proscrișilor: reevaluări critice ale literaturii exilului, Editura "Jurnalul Literar", București, 1998. Jeanrenaud, Magda, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Editura
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pe urmele lăsate special de vânători fără a ține seama de nimic și, gata să strivească orice în cale, se îndrepta direct spre ei. Ea singură era mult mai grea, mai mare și avea mult mai multă carne, decât toți războinicii luați la un loc. Avea numai două picioare și o coadă de formă conică, lungă de cinci-șase pași. De la coadă și până sus în dreptul cefei se contura un fel de creastă ascuțită din os cu care, dacă s-ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aceea (secolele IV-V) cu un act de cultură și civilizație. Niceta dezgheța cu focul ceresc al credinței creștine inimile înghțate ale locuitorilor din ținuturile ripheice unde „Boreas leagă fluviile cu gheața”. Bessii cei duri, mai duri chiar decât gheața, războinici temerari, învățau să prețuiască munca și pacea. Păgânii vestiți prin omucideri și tâlhării care locuiau prin munți, deveniți monahi în urma predicii lui Niceta, trăiau acum ca fii ai păcii. Datorită misionarismului său, Sfântul Niceta a devenit învățător iscusit al celor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mult dorinței anumitor oameni.“ Wittgenstein către studenții săi Atunci când schițau portretul unor personaje de primă mărime, istoricii din vechime foloseau uneori procedeul antitezei. Arta unui mare conducător de oști, ca Iulius Cezar, era înfățișată prin comparație cu cea a unui războinic de aceeași anvergură, chiar dacă dintr-o altă epocă, bunăoară a lui Alexandru Macedon. Și istorici ai filozofiei au încercat să scoată în evidență caracteristici ale gândirii unui autor prin asemănare sau contrast cu cele care conferă profil distinct gândirii altuia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atât de tare încât se puteau desluși tot mai clar strigăte disperate. Erau ale unor nefericiți care nu au apucat să fugă, adăpostindu-se din fața nenorocirii. Urletele lor erau înăbușite de tropotul greu al cailor. Galopau, purtând pe șeile lor, războinici temuți și nemiloși. Trăiau din jaf, ducându-și viața în vărsare de sânge. Tătarii s-au pornit din stepe cu gândul de a prăda ținuturile din împrejurimi. Au înaintat repede, mânându-și caii ca o vijelie. S-au strecurat rapid
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
era afirmată pe câmpul de luptă în fața dușmanilor și reprezenta o constantă a vieții acestor triburi. Îi privea, predominant, doar pe bărbați, nu și pe femeile lor care aveau grijă de aspectele de ordin casnic. Virtutea îl însoțea pe fiecare războinic de la naștere până la moarte și trebuia demonstrată în orice împrejurare. Pentru a înțelege, este îndeajuns să ne amintim de daci, descriși de istoricii Antichității ca fiind cei mai viteji dintre traci. Curajul nu își avea neapărat sursa în adâncurile fluviului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu își avea neapărat sursa în adâncurile fluviului sacru, când, pentru a izbândi în bătăliile cu dușmanii, dacii se sfințeau, bând din apa Dunării. Izvora, mai ales, din străfundurile sufletului acestui neam neînfricat. Nepăsarea în fața morții era cheia care deschidea războinicilor porțile ferecate ale împărăției lui Zalmoxis. Pentru fiecare dac, orice sacrificiu, chiar și cel suprem, nu era decât o sfântă datorie. Într-un ritual al morții, era o cinste să fie ales dintre cei mai viteji războinici pentru a deveni
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cheia care deschidea războinicilor porțile ferecate ale împărăției lui Zalmoxis. Pentru fiecare dac, orice sacrificiu, chiar și cel suprem, nu era decât o sfântă datorie. Într-un ritual al morții, era o cinste să fie ales dintre cei mai viteji războinici pentru a deveni solia tribului în fața lui Zalmoxis. Să-l înduplece să-și manifeste atotputernicia față de poporul lui. Azvârlit de pe o culme, trupul plonja în aer, îndreptându-se spre ascuțișul sulițelor. Un neam întreg privea plin de admirație și speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai onorabil decât acest sacrificiu de sine. Căci rămânerea în viață însemna acoperirea cu rușinea ocărilor de a nu fi fost demn de sarcina încredințată. g. Risipirea moștenirii genetice Oricât de glorioase și demne au fost viața și moartea acestor războinici, totuși ereditatea lor s-a irosit în acte de sacrificiu pe care le-au trăit aproape în fiecare clipă. În aceste condiții, avea să reziste moștenirea unor oameni pașnici și simpli, adică masa vastă de haplogrupuri formată din Hg I2
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un mod simplu, dar chibzuit, de abordare a vieții și a morții. Așa au putut aceste populații să-și poarte moștenirea în timp până în zilele noastre. Au rămas pe pământurile noastre ca niște pietre peste care a curs, năvalnic, apa războinicilor. Neîntâmpinând nicio rezistență, invazia diverselor triburi belicoase a fost, exceptând unele episoade, pașnică. Supraviețuirea peste milenii a populației bărbătești, care reprezintă și astăzi majoritatea covârșitoare în țara noastră, constituie o probă de netăgăduit (mai ales dacă o vom compara cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și chiar Europa. Cam în aceeași perioadă, celălalt (Hg R1a) a preferat să se îndrepte spre nord, spre ținuturile de baștină ale bunicului său. Sosit în Siberia, odată cu retragerea ghețarilor, s-a adaptat la viața de stepă. Cel dintâi, extrem de războinic (Hg R1b), s-a stabilit pe platforma micro asiatică, punând bazele a cinci clanuri patriarhale puternice. Unul a rămas în locurile indigene, formând ramura anatoliană / hitită (R1b1). Urmașii lui s-au extins în vest spre Balcani, inclusiv zona carpatică, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mult sau mai puțin temei, ca demni urmași ai lui Genghis Han, care năzuia să transforme întreaga lume într-o stepă. Au dispărut, însă, în amestecul cu masa autohtonă pașnică, dar mai avansată civilizațional. Așa s-a petrecut cu neînduplecații războinici pecenegi, cumani sau chiar tătari. Noapte magică În fiecare an, în noaptea din miezul verii, magia pogora din ceruri peste ținuturile noastre. Din văzduhurile în care pluteau, ielele se uitau spre pământ. Hojbăiau după locuri nespurcate de umblătura de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
asimilate aproape în întregime de migratorii germanici, în vest, respectiv, slavi, în est122. Nu doar noi ne-am găsit adăpost în cele mai inospitaliere spații din arealul dintre Dunăre, Carpați și Marea Neagră, ci și triburi care se retrăgeau din fața altor războinici mai de temut. Să ne gândim, de exemplu, la cazul iașilor, trib alanic cantonat în perioada invaziei mongole, atât în mlaștinile Tisei, cât și ale Prutului. Amintirea lor dăinuiește până astăzi pe meleagurile Moldovei. Pe unul dintre afluenții Prutului, Bahlui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
jaf pentru a-și asigura surplusul necesar. Totodată, pentru a domina relieful stepelor unde s-au născut și copilărit, populațiile din zona Mării Caspice și a Asiei Centrale au inventat care pentru a străbate întinderile fără de sfârșit. Cu ajutorul acestor vehicule, războinicii indo europeni și, apoi, turco mongoli s-au deplasat rapid. Au dobândit cu ușurință, pe fondul migrațiilor, o supremație a expansiunii teritoriale pe cuprinsul Eurasiei. Aceste populații și-au măsurat puterile nu doar cu natura, ariditate excesivă și continentalism accentuat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
migratorilor. Nu s-au derulat inserții bruște și violente, așa cum s-a întâmplat în alte locuri ale peninsulei. În aceste zone, fondul autohton nu a mai putut să asimileze factorul alogen, iar, în timp, migratorii i-au imprimat propriul caracter războinic 140. b. Împăcarea cu sine Etnosul poporului român nu a devenit unul militant, expansionist, caracteristic celor în care predomină elementele generate de revoluțiile metalifere (exemplificativ fiind cazul națiunilor din nordul și vestul continentului european). Așa cum am văzut, o posibilă explicație
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
taifasurilor din piața centrală a orașului, așa cum se petrecea odinioară. Dar tehnologia nu înseamnă doar binefaceri, ci și riscuri, ceea ce presupune o responsabilitate în utilizarea ei. A apărut și s-a dezvoltat în Occident, unde, sub perfecționarea continuă a metalurgiei, războinicii indo europeni au pus în timp bazele revoluției industriale. După chipul și asemănarea acestor războinici reci, a fost cioplită o civilizație pe măsură. Am putea spune una a orgoliilor și a violenței. Nu este de mirare că multor descoperiri tehnologice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
binefaceri, ci și riscuri, ceea ce presupune o responsabilitate în utilizarea ei. A apărut și s-a dezvoltat în Occident, unde, sub perfecționarea continuă a metalurgiei, războinicii indo europeni au pus în timp bazele revoluției industriale. După chipul și asemănarea acestor războinici reci, a fost cioplită o civilizație pe măsură. Am putea spune una a orgoliilor și a violenței. Nu este de mirare că multor descoperiri tehnologice li s-a dat mai întâi o utilitate militară, iar apoi au fost valorificate în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]