2,034 matches
-
ieși pe punte. Se uită în jur și trase adânc în piept aerul mării. Îl văzu pe Auta în față, nemișcat, privind zarea. Vru să se îndrepte spre el, să-i spună ce se întîmplase. Dar după câțiva pași se răzgândi și se întoarse. Începu să cânte un cântec din țara Ta Kemet, cu gândul dus însă la țara Ta Nuter. În nopțile care au urmat, privi alături de Auta steaua necunoscută care se mutase mai spre răsărit. Îi vorbi despre călătoria
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scoseseră globurile, numai el îl mai avea. Și-l scoase și se uită la străinul cel vârstnic, poreclit Hor. Acesta surîse: - Le-ai făgăduit prietenilor tăi să te întorci la ei după cincisprezece zile, dar au trecut optsprezece. Te-ai răzgîndit? Auta își lăsă ochii în jos. - Acum putem să ne ducem, primejdia a trecut! spuse Hor iarăși. - Ce primejdie? se miră Auta. Eu n-am simțit nici una. - Dacă era, nu mai aveai prilejul s-o simți: ne întorceam toți pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de a te vedea pe tine. De ce se plimbă la lumina lunii, fără pază? Auta simți că se luminează ceva în el. Strigă: - Am s-o răpesc! - Vrei să te ucidă soldații lui Tefnaht?! îl opri Hor, dar îndată se răzgîndi: Sau zboară până acolo când se plimbă nepăzită. Prietenul nostru va așeza luntrea cât mai aproape... Dar iată că ceata de robi ajunse lângă ei. Robii îngenuncheară și Auta, sculîndu-se repede, se strădui mult pînă-i făcu să se ridice. Printre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
apropie de el și-i atinse brațul. Erau pe marginea unei stânci. Luna mare și galbenă ieșise de undeva din orizont. - Auta, îi spuse Hor, răsare luna. - Văd! răspunse el și rămase liniștit. Hor începu să râdă. Spuse: - Te-ai răzgândit și nu mai vrei să te duci? - Unde, Hor? și numaidecât se învioră, aducîndu-și aminte. Chiar pot pleca? Am crezut atunci că glumești. Hor îl privi aspru și-i spuse: - Hai să plecăm. Poate liniștea dragostei îți va fi de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe motiv că nici o cauză, indiferent cât de onorabilă, nu merita moartea unui tânăr care nu avusese Încă șansa de a gusta din ceea ce viața - și mai ales dragostea și căsătoria - aveau de oferit. Cu o inconstanță tipică Însă, se răzgândise după un an sau doi, Îndemnându-și cei doi fii mai mici să devină voluntari când nu erau decât niște copii - Wilky la șaptesprezece ani și Bob, care Își dăduse o vârstă falsă, la șaisprezece. Amândoi fuseseră aruncați În focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl ajuta nici faptul că motivațiile personajului deveneau din ce În ce mai complexe și mai Încâlcite În această etapă a povestirii. Guy se Întorsese pentru a-și declara iubirea dnei Peverel, dar, constatând că Frank Humber aflase de intențiile sale de la Devenish, se răzgândea iar, hotărând să se facă totuși preot, În ciuda faptului că prietenul Îl Îndemna, mărinimos, să nu o facă. Stalurile și lojele Îi ascultară respectuos argumentația, dar galeria și lojele de sus Își pierduseră orice fel de interes față de o intrigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
câștige încrederea, însă singur nu s-ar fi descurcat. Și nici măcar nu i-a cerut traista cu aur pentru a-l ridica. L-a ridicat cu totul. Totuși, de atunci l-a privit tot cu suspiciune, doar în caz că s-ar răzgândi. Însă nu o făcu. Totuși, deși la despărțire își dădură mâna, amândoi mințiră în privința destinației. Nemuritorul 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City-ul. Superb. Superbă era și noaptea respectivă. Însă rupsei magia și plecai spre casă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nimic, spun panicată. Vino, apropie-te. Pe dracu, îmi spun în gând. Nu fi proastă. Și închid ușa revenind în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi ca și cum ne-am fi întâlnit îmtâmplător pe stradă. Crezi că m-am răzgândit? Și te-ai răzgândit? întreb, căci așteptarea mă omoară. Tu ce crezi? Simt că sunt gata să-l sugrum. Îmi revin și plec, fugind. Nu vine după mine. Când ies din clădire îmi dau seama că nu am cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apropie-te. Pe dracu, îmi spun în gând. Nu fi proastă. Și închid ușa revenind în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi ca și cum ne-am fi întâlnit îmtâmplător pe stradă. Crezi că m-am răzgândit? Și te-ai răzgândit? întreb, căci așteptarea mă omoară. Tu ce crezi? Simt că sunt gata să-l sugrum. Îmi revin și plec, fugind. Nu vine după mine. Când ies din clădire îmi dau seama că nu am cu ce ajunge acasă, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fugi. Te-am lovit tare? Spune blând, cu o urmă de regret chiar. Vrei să mă lovești? Atunci fă-o odată. Să te lovesc? Atunci nu avusesem de ales. Nu vreau să te lovesc. Fizic. Te pot convinge să te răzgândești? Nu. Nu pot face, deci, nimic decât să aștept. Încep să bat nervoasă din picior. Stand by, deci. Cel mai tare mă sperie faptul că e inteligent. Nu e o bestie, care să mă îngrețoșeze, ci mă intimidează. Uite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea, îmi șoptește: Dacă mai faci așa ceva, o să ne distrăm așa cum îmi place mie (my way). Și mă lasă furioasă, însă și speriată. Totul e gata, însă am îndoieli din ce în ce mai mari. În urma unui anunț pe post cu privire la articolul ăsta, mă răzgândesc. Chiar acum, la sfârșit. Îi zic chestia asta prin telefon unei prietene, și probabil el asculta. Căci, când coboram cu liftul să plec departe, măcar o vreme (regretam în ce mă băgasem) intră și el în lift. Salut. Deci, renunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sărută. Apoi ne înfierbântăm mai tare. Potolit, însă plin de dorință, îmi desface nasturii de la bluză. Intrăm? Îhm. Poate că ar fi încercat oricum ceva, dacă aș fi refuzat, când am fi intrat în casă. Și eu m-aș fi răzgândit. Și dacă am îndoieli, mă ia pe sus și mi le risipește. Nu-mi lasă timp. Totul e natural, e un secret, e o evadare, nu există nici o obligație nimic nu e obligatoriu. E incitant, pasional o pasiune constantă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scara... Dă-i în gîții mă-sii de milițieni!... Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuiau alte mâini, unele alburii, cu pielița ca petala și 12 centrimetri mai lungi, alergai după mâini, te întorceai cu ele după ce tîrguisei pe puțin alte patru perechi, dar se-ntîmpla, între timp, că aleasa inimii tale, ca de obicei, se răzgândise și-și dorea acum și cele mai splendide șolduri cu care se născuse vreodată o femeie. De ce-și dorea asta? Fără motiv. Ca să-i stea și mai bine, ca să arate cu două degete mai divină decât oricare statuie grecească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un copil al nostru? Nick i-a văzut lacrimile și asta a părut să-l irite. Chiar nu știu, Susan. Ca să te fac pe tine să te simți mai bine, aș putea să-ți spun că e posibil să mă răzgândesc, dar aș minți. De ce nu vrei să lăsăm lucrurile așa și să mai discutăm despre asta peste vreo doi ani, atunci când Milly o să fie puțin mai mare? — Pentru că am treizeci și cinci de ani. De-acum Susan ajunsese să se exprime în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ei, oricum, a intervenit Fiona veselă, când a zis că e împotriva intervenției medicilor, Luca a crezut că te refereai la alți oameni. Când o să afle că tu ești cea care are nevoie de așa ceva, sunt sigură c-o să se răzgândească. Să știi că dragostea are puterea să schimbe credințe de-o viață. Alison s-a mai înseninat puțin. —Crezi? a zis ea și-a oftat melancolică. Sper să ai dreptate. Dar o să aflu curând. Am de gând să încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nu vreau să pierd trenul. Alison s-a ridicat de pe scaun ca să-și ia cheile de la mașină. Creierul îi lucra cu frenezie ca să găsească modalități prin care, pe parcursul călătoriei scurte până la gară, să-l poată face pe bărbat să se răzgândească. Credeam că și tu vrei la fel de mult ca mine să avem un copil, a spus ea când a ieșit pe strada principală din fața casei. —Chiar vreau, i-a răspuns Luca ținându-și privirea înainte. —Ei, atunci când doctorul o să-mi identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
discuția respectivă nu avea prea mare relevanță în clipa aia sau, mai curând, până când piciorul nu era suficient recuperat ca să-i suporte greutatea. Ce să se mai gândească și la greutatea suplimentară a sarcinii?! Până atunci, Nick putea să se răzgândească iar. —Cum te simți? Bărbatul se întorsese lângă ea și se așeza cu grijă pe marginea patului. —Ai dureri mari? — Nu chiar. E, mai degrabă, o durere surdă, dar persistentă, a explicat ea, după care s-a uitat la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nici n-a vrut s-audă de-așa ceva. Eu m-am plâns la Fiona. Și-acum uitați-vă! De asta nu cred c-ar trebui să-ți pierzi speranța în ceea ce-l privește pe Luca. Oamenii pot și chiar se răzgândesc în legătură cu unele lucruri. Alison a zâmbit și-a dat din cap, dar n-a scos nici un cuvânt. În schimb a ridicat paharul, alături de celelalte, pentru un toast. — Pentru copilul lui Nick și-al lui Susan, a declarat Fiona. Și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
afli că Jake a luat Ecstasy contrafăcut și să nu-i zici nimic? — Da. Dar acum nu poți decât să mă crezi pe cuvânt, nu? i-a replicat el sarcastic. Fiona a făcut un pas către el, dar s-a răzgândit și n-a mai încercat să-l atingă. —David, îmi pare sincer foarte, foarte rău. Dar a trebuit să iau o decizie pe loc. Dacă tu crezi că a fost greșită, atunci îmi cer scuze. Nu pot să spun decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a transformat într-un băiat-exemplu, socrii de coșmar ai lui Susan au devenit niște bunici de poveste..., femeia s-a întors către Alison, ...și probabil că acum o să mai vii și tu să ne spui că Luca s-a răzgândit peste noapte, în mod miraculos, și-a deschis o clinică de fertilizare in vitro ca să-i ajute și pe alții! Alison a surâs tristă. —Nu, din contră. Susan a bătut-o ușor pe spate. Tot așa de încăpățânat e? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se găsea un fel de protuberanță. — în anumite Dimensiuni Obiectul este diferit, spuse Grimus. Știi, variază în funcție de însușirile speciei conducătoare. Există reglaje pentru deformări ale spațiului, pentru Călătoria în dimensiuni paralele și așa mai departe. Vultur-în-Zbor zise. Nu m-am răzgândit, Grimus. Am de gând să sparg chestia asta. N-o poți controla. Ea te controlează pe tine. Și apoi mai sunt și sincopele. Trandafirul e defect, Grimus. E periculos. Te-a făcut și pe tine periculos. Ochii lui Grimus sticliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
alături. —Katie dă bir cu fugiții, a trâmbițat Rod când șeful departamentului de investiții și-a băgat capul pe ușă ca să afle sursa răgetului. Robin m-a chemat la el În birou, după cum anticipasem. —Pot să fac ceva ca să te răzgândești, Kate? Da, să schimbi lumea asta a voastră, m-am gândit eu. Nu, nu prea. Poate jumătate de normă? se aventurează el cu umbra aceea a lui de zâmbet. Am văzut ce se Întâmplă cu femeile care Încearcă să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și de judecătoriile spaniole. Puteți sta aici cum vreți și cît vreți. Vă sfătuiesc, domnule Prentice, În calitate de prieten. Ce folos ar fi dacă ați rămîne? E regretabil, dar fratele dumneavoastră refuză să vă vadă. — Domnule inspector, acum s-ar putea răzgîndi. — Chiar și așa, asta n-ar avea niciun efect asupra procesului. GÎndiți-vă la siguranța dumneavoastră - cineva a Încercat să vă omoare azi-noapte. Mi-am aranjat gulerul și l-am poftit pe Cabrera să ia loc pe un scaun, Întrebîndu-mă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acum o să vă primească. — Bun... — Domnule Prentice? Avocatul veni după mine la lift și apăsă pe buton. Înțelegeți ce vă spun? Puteți să vă vizitați fratele. E de acord să vă vadă. — Asta-i... minunat. Aveți idee de ce s-a răzgîndit? — Nu contează. Important e să vă Întîlniți cu el. Poate are ceva să vă zică. Poate are dovezi noi În legătură cu cazul. — Desigur. E o veste excelentă. Probabil a avut timp să regîndească toată chestiunea. — Exact. Cu tot aerul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]