3,584 matches
-
învățat lupta [neclar în ziar] sau boxul [?] ar fi ajuns unul din atleții reputați. Acum începuse să se ramolească și era comun. De altfel nu cred să fi fost vreodată inteligent. Era un animal formidabil. Lunga domnie liberală îl redusese. Ras de mitropolitul primat, fără biserică unde să slujească, trecuse la liberali și trăia din mici samsarlâcuri și stăruințe. Un alt nume foarte răspândit în presa liberală era Ilie Geambașu. (Id., ibid., an. XXXV, nr. 11590, 15 ianuarie 1922, pp. 1-2
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este mai mic decât în cazul tăierilor legale. Defrișările ilegale nu cuprind de regulă spații mari, ci areale mici, diseminate, tocmai în ideea de a nu fi depistate aceste ilegalități. Or, în cazul despăduririlor legale, suprafețe extinse de pădure sunt rase de pe fața pământului, lăsând locul unor peisaje dezolante, cu distrugerea completă a habitatului multor specii de animale și plante. Pe lângă despăduririle realizate în scopul valorificării materialului lemnos, sunt multe situațiile în care nevoia exploatării unor resurse minerale implică tăierea pădurii
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
urilor) și, în cele din urmă, somați să ne tundem la piele și să venim cu părinții la școală. Părinții mei n-au venit, dar au vorbit cu dirigu’ la telefon. De tuns, m-am tuns, ba chiar m-am ras în cap. (M-am gîndit să profit de ocazie și să-mi mai îndesesc părul.) După aceea am avut în repetate rînduri vise că am părul lung și că-mi suflă vîntul prin plete. Colegii ziceau, desigur, că am față de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
killer. Nu știau, de fapt, ce tip sensibil sînt. Eram un tip sensibil și, în ciuda aparențelor, nu eram deloc un golan. Asta a reieșit și dintr-o chestie care mi s-a întîmplat la numai cîteva zile după ce m-am ras în cap. Purtam o șapcă străină, de care eram foarte mîndru, dar pe care, la un moment dat, era s-o pierd. Într-o zi, pe cînd mă îndreptam, împreună cu alții, spre locul dintre blocuri unde obișnuiam să tragem una
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și delfinul și ura din tot sufletul lumea aceea care se îngrămădea în jurul îne catului. Dănuț se distra foarte bine la mare. Construia castele, cu gărdulețe din bețe de chibrit sau din mucuri găsite pe plajă, ai lui îi cumpă raseră un pistol cu apă și el îi stropea cînd ei stăteau la soare, uneori mama îl mai ducea la mașinuțe sau îi lua vată de zahăr și floricele. Cel mai mult însă lui Dănuț îi plăcea să stea în apă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Asia - Pacific - Japonia rezista și crea serioase probleme, prelungind desfășurarea ostilităților cu enorme sacrificii de vieți omenești. Lumea întreagă este martora lansării primei bombe atomice asupra Hiroșimei la 6 august 1945 și la 9 august asupra orașului Nagasaki. Două orașe rase realmente de pe fața pământului, cu sute de mii de victime și consecințe îndelungate ale iradierii atomice. Intervenția directă a împăratului Hirohito a fost hotărâtoare asupra cercurilor militariste care se împotriveau încheierii războiului. După aceasta lumea ieșea încet-încet din starea de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rațională pe care o pot găsi este următoarea. Societățile comuniste au căutat să deconstruiască diferitele instituții și matrici prin care se dirijau energiile și intențiile sociale. S-a ajuns astfel la o situație regresivă, în care structurile normale fiind treptat rase de pe fața pământului, au fost înlocuite cu forme primare, cu clanuri de sânge, cu grupuri în care se putea avea încredere, cu bande de oameni care aveau anumite interese comune. Acum o mie de ani această realitate exista în toată
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
execuții în ultimul timp. Populația țărănească a Basarabiei, exasperată de aceste violențe, a răspuns printr-o serie de revolte neîntrerupte, care au fost la rândul lor reprimate cu sălbăticie. Mii de țărani au fost împușcați, iar satele lor arse sau rase de pe fața pământului de către forțele de artilerie. Conform acelorași surse burgheze, în timpul ultimelor insurecții din luna ianuarie, peste 3.000 de persoane au fost împușcate în Basarabia de nord. Zecile de mii de familii ruse, refugiate de cealaltă parte a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de basarabeni. Unii dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă de Asociație. Regretă doar că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România din cauza vizelor pe care vor trebui să le obțină contra plată. Victor - amicul lui Tofan - e ras în cap, scund, zâmbește știrb, o ființă aparent inofensivă, se arată sensibil, în ciuda alurei sale de tip „dur”. Vorbește, ca și Tofan, mai bine rusește decât românește. Fetița sa e dansatoare. Tofan conduce o firmă și susține cu bani activitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am avut o experiență foarte tristă. Am văzut un oraș postsovietic lipsit de orice identitate. Și când te gândești că acest oraș a fost cândva unul dintre puternicele centre culturale și economice germane. Acum e un loc unde s-a ras orice urmă de civilizație. Distrugeri uriașe de localități, ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a nazismului, au avut loc și în alte părți. Mă gândesc la fostele teritorii din est ale Germaniei, care astăzi sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
astăzi sunt integrate în Polonia. Însă polonezii care au preluat aceste orașe după război, Breslau din Silezia (Wroclaw astăzi), Danzig (Gdansk astăzi), au păstrat cât de cât tradițiile vechi ale orașelor, au și reclădit unele edificii vechi germane, n-au ras totul cu buldozerul, ca la Kaliningrad. Au încercat să păstreze ceva din spiritul cultural și din tradiția medievală a acestor orașe, înțelegând că nu poți să pornești de la zero în viața aceasta. - Întâmplător, Polonia e și foarte atașată valorilor europene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin toată țara, împreună cu el. La un moment dat, am ajuns într-o frumoasă zonă geotermală în apropiere de Reykjavik. Am stat acolo o oră. Două zile mai târziu, în acel loc s-a produs o explozie teribilă, care a ras pur și simplu de pe suprafața pământului o casă din apropiere, pulverizând-o în mii de bucăți. Această întâmplare înfricoșătoare m-a cam pus pe gânduri și m-a determinat să nu mai merg atât de ușor în zone în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și cu visele sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse a împlea părțile în josul urechei, el părea pudrat cu brumă de pe struguri; nasul era corect și plin, parcă taiat în marmură, ochii mari sub niște sprâncene arcate cu măiestrie erau întunecoși, dar de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scrie; subiectul îl știi... Lăsați acum. Vă certați acasă, intervine secretarul literar, știind că eu sînt bun prieten cu referentul, care, în drumul lui spre casă, seara, urcă uneori pînă la mine în garsonieră, anunțîndu-mă din ușă: "Am venit să rad o vodcă și să plec". Unde-i textul? Nu l-am scris, răspund senin. Am venit să vă iau la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
studenților în campus în cea de-a treia săptămână din septembrie, ca să fiu mai exact. Un tocilar de student de masterat mi-a oferit o linie de prizat - apoi încă una - în baia sordidă a unui cămin, după care am ras vreo douăzeci de beri dintr-un butoiaș de aluminiu și studenții s-au tolănit în jurul meu în timp ce îi răsfățam cu povești despre fostele mele succese. Jayne nu era nici pe departe ignorantă în această privință, dar nu-și permitea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unei biblioteci construite din metal și sticlă, studenți mahmuri se bronzau la soare. Trecând prin curte m-am oprit în fața unei noi instalații de artă să-l ajut pe un student să dea cep unui container de bere (și am ras și eu un pahar). Jucătorii de fotbal în tricouri cu sigla DKNY au trecut prin curte în pas alergător spre terenul de joc și, cu excepția unor suporteri care stăteau sub copertina băncilor de rezerve (unde mi-am lăsat teancul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întâi trebuia să șmotruiesc la integrame. Ei erau o aristocrație fină, cum spuneam, ei te învățau cum să prepari broccoli, sau tortellini, ăștia din urmă nefiind altceva decât niște măcinici sclifosiți, fie vorba-ntre noi. Te învățau cum să-ți razi elegant flocii, cum să te îmbraci, ce-i aia feng shui. Cum să... Dădeau sfaturi și io asta niciodată n-am înghițit-o. Odată, fac cam multe paranteze, dar asta chiar că e importantă, am văzut în tren o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
oamenii să se privească unii pe alții. Prilej care înainte de autobuz nu exista. Fiecare cu căruța lui. - Aveam un coleg cu care făceam naveta și-n fiecare dimineață întârzia de știi ce-i aia! Și-odată face, stai să mă rad. Păi, durează, mă! Nu durează! Numa-ndată! Că nu mă răzui! Și ia o lumânare, avea o oglindă lângă cireș, și-și pârlește câteva floace pe care le-avea el pe față. Știi cum? Așa, ca ne-lumea! Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau, cum se zice, se contractase de la frig. Dacă am umblat io la potențiometru, bag-seamă. Da’ era o caniculă de nu mai înțelegeai nimica. Apoi, în seara aia, Danny de Vito a spus că oricum nu se poate să te razi cu lumânarea, prea e trasă de păr, iar Marian jubila că uite cât e el de citadin și tot a luat țeapă. Cam astea s-au petrecut. Vă spun, nu știu dacă auzeam asta sau doar refăceam, improvizam. Simțul observației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
optzeci de ani cu coaiele-n roabă, care să nu atenteze la integritatea sexuală a fiică-sii. Totuși, avea și el ceva dreptate. Apropo de seriozitate, un scriitor mai cinic mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și moaca nerasă, veterinarul avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ieșim la unu’, te aștept afară să ți-o trag. Parte-n parte. Nu vii cu scheme să mă pârăști lu’ profu’ sau mai știu io ce. Șubi zicea că e pregătit să-l bărbierească. Avea și un aparat de ras la el. Uite, că poate tu nu știi cum se folosește scula asta! Șăfu nu-l băga în seamă și bineînțeles că Șubi s-a enervat și mai tare, las’ că vezi tu, la unu’ te măcelăresc, te snopesc, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar de unde ai știut tu că io am 46 de ani? Au venit oameni să mă-ntrebe: cum suporți, bre, Farmacistule, să te ia în pleasnă căcăciosul ăla? Și de la ziar a venit cineva. Mi-a zis: vrei să-l rad, îl rad! Te dau în judecată, bă! Dacă mâine mor, să nu te prind că vii, mă, cu o lumânare la mormântul meu! Și unde am io ouă la magazin, n-am avut niciodată! Și tu ai scris în rahatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ai știut tu că io am 46 de ani? Au venit oameni să mă-ntrebe: cum suporți, bre, Farmacistule, să te ia în pleasnă căcăciosul ăla? Și de la ziar a venit cineva. Mi-a zis: vrei să-l rad, îl rad! Te dau în judecată, bă! Dacă mâine mor, să nu te prind că vii, mă, cu o lumânare la mormântul meu! Și unde am io ouă la magazin, n-am avut niciodată! Și tu ai scris în rahatul ăla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să plecăm de la premisa că limba română e o limbă fonetică. Și atunci, „io“, nu „eu“ este corect. Și academicianul, și grăjdarul pronunță la fel. Așa cred io. - A venit ăla de la ziar, ți-am mai zis. Vrei să-l rad? Zi, că-l rad! Dar io nu, mă, lasă-l, că suntem vecini, mă-sa a fost profesoară la copiii mei! Mă rog, procesul ar fi semănat cu Procesul maimuțelor. O dispută textuală. Un atac textual nu putea fi anulat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]