8,350 matches
-
cu care vrea s-o cucerească. Munții au piscuri către cer, mările aburi, neamurile au sfinții credinței și geniile culturii. Al doilea moment e difuzarea. Cartea și tălmăcitorii ei, expozițiile și reproducerile artistice, muzeele, instrumentiștii muzicali și cântăreții, teatrul, cinematograful, radiodifuziunea și mai ales școala de toate gradele constituie laolaltă mijloacele de difuzare a culturii. Nu trebuie să înșele pe nimeni faptul că gloria se acordă mai ușor interpreților decât creatorilor. Oricât de celebru ar fi un interpret, actor, virtuos vocal
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
activității componistice și învățământului muzical. A fost o perioadă profesor de teorie și solfegii la Conservatorul din Iași, ca și la cel din București, a întemeiat și a fost dirijor al Societății muzicale Cântarea Moldovei din Iași, consilier muzical la Radiodifuziunea Română, secretar al Uniunii Compozitorilor - Filiala Iași. O viață întreagă închinată muzicii, închinată creației și progresului culturii muzicale românești. Talentat compozitor, profund atașat de țelurile culturii noastre naționale, Vasile Popovici s-a remarcat, prin creațiile sale corale, culegerile și armonizările
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
orbitor cupolele de aur ale Marelui Templu; în dreapta, vopseaua de bronz a monumentului soldatului mongol încerca să-i facă o tristă concurență; drept în față se deschidea deșertul într-o infinită lumină, iar în spatele meu, Adamo cînta răgușit de pe undele radiodifuziunii mongole: J'avais oublié que les roses sont roses... ...................... Dar nu pot să nu amintesc de Moussa Yeboua Quattara, ivorianul care a găsit "Pămîntul Făgăduinței în Maramureș", ca să-l citez pe prietenul ziarist Mircea Crișan. Mult mi-am dorit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sînt mai mult de două milioane, iar aici acest instrument de propagandă este strict supravegheat de regim, care îl controlează îndeaproape și înmulțește posturile de ascultare colectivă în școli, sediile organizațiilor fasciste, cooperative rurale etc. La începutul anilor treizeci, societățile de radiodifuziune se dezvoltă în întreaga Europă. Majoritatea posturilor sînt particulare, dar instituțiile publice interesate au creat și posturi "naționale". Cinematograful cunoaște și el o dezvoltare deosebită. Artă cu totul nouă, modalitate de a răspîndi toate tendințele estetice ale epocii cărora le
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
adevăr, o afacere necurată, fiindcă ar fi în favoarea unor particulari societățile particulare de asigurare care ar continua să profite de beneficiile primelor de asigurare. Legea a fost, desigur, votată. La postul de radio se transmiteau, adesea, știri necontrolate. Societatea de radiodifuziune, care funcționa pe lîngă președinția consiliului de miniștri, avea nevoie de ordine și control. Am cerut a fi trecută sub tutela Ministerului de Interne. A fost astfel reorganizată ca Regie Autonomă, sub conducera unui consiliu de administrație. Au fost numiți
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
membru al Guvernului, secretar de stat, șef de secție al Consiliului Legislativ; director de servicii de informații; membru al Consiliului Național al Audiovizualului; membru al Comitetului Național al Concurenței; membru al Consiliilor de Administrație al Societății Române de Televiziune și Radiodifuziune; în conducerea executivă a Băncii Naționale; în funcții de prefect, primar, consilier județean; de magistrat; membru al Corpului diplomatic; director în Inspectoratul General al Poliției. Legea lustrației are o semnificație și o utilitate dublă: una etică și una politică. Multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bucureștene. De la o generație la alta, străzile Își schimbă atât aspectul, cât și numele. Din Calea Victoriei pornește o stradă destul de reprezentativă; pe ea se află Catedrala catolică „Sfântul Iosif“, colegiul „Sfântul Sava“ (cel mai vechi liceu bucureștean), Ministerul Învățământului, Palatul Radiodifuziunii... Probabil Însă că mulți bucureșteni ar ezita să o numească. I s-a spus mai Întâi Strada Fântânii (fiindcă la capătul ei se găsea o cișmea). Pe la 1900, a devenit strada Lueger, În semn de omagiu pentru Karl Lueger, primarul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
distrugeri de case ca represalii, atentate teroriste, intervenții americane) și, de exemplu, reacțiile indignate ale evreilor din Palestina la apariția Cărții Albe britanice din 1939, te freci la ochi. "Marele rabin Herzog rupe în public declarația englezilor. Irgun* sabotează stația radiodifuziunii din Ierusalim, clădirea imigrației este incendiată, este proclamată greva generală. Pe 19 mai, în timpul unei manifestații violente, un polițist britanic este ucis de gloanțe trase din mulțime. Comandantul șef britanic îi convoacă pe liderii sioniști și-i previne că a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
legate în pânză bordo; 50 pagini, numerotate (16 x 24 cm.). Însemnări din activitatea cotidiană a lui Mihail Sadoveanu și a soției sale, Valeria. Pe anumite pagini există lipite chitanțe privind cotizații la Uniunea Patriotică, taxe la Societatea Română de Radiodifuziune, recipise CEC etc. XIV Carnet (creion negru și cerneală). 62 pagini, nenumerotate (8 x 11 cm) din care 18 pagini: Moscova: 12 -29 iunie 1945. XV Carnet (cerneală albastră, pix roșu, creion negru). 10 x 15 cm. (30 pagini) din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
delegații trimise din țară, ci să împuternicească pe un diplomat din cadrul misiunii diplomatice de la Helsinki pentru a reprezenta cele două societăți. Ambasada din Helsinki primea cu circa două săptămâni înainte de deschiderea acestei reuniuni internaționale desemnarea mea ca unic delegat al Radiodifuziunii și al Televiziunii române la sesiunea O.I.R.T.V., însoțită de textul detaliat al mandatului pe care trebuia să-l urmez la fiecare punct al ordinii de zi de pe agenda sesiunii respective. Prima obligație a misiunii noastre era să informăm pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de Octavian Goga, vibra sufletele: În toamna anului 1942 - cam la doi ani după decesul soției - împlinind 7 decenii de viață, G. Tutoveanu intervine pe lângă Voiculescu, în această epocă referent literar cu gradul de director clasa I la Direcția programelor Radiodifuziunii pentru a înlesni o conferință la radio a prietenului bârlădean sonetistul G. Costandache, într-o scrisoare inedită, publicată acum de Marius Pop în Bârladul odinioară și astăzi, 1984, p. 561, pe care o reproducem și noi : Bârlad, 15 noiembrie 1942
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în anul 1915. În anul 1901 a realizat, la Iași, o repetare a experimentelor de transmisie radio ale lui Marconi, Popov și alții, efectuate între anii 1895-1901. În anul 1926, sub conducerea sa, a început să funcționeze Societatea Română de Radiodifuziune, care la 1 noiembrie 1928 a emis primul apel „Aici radio București” urmat de un mesaj al președintelui societății, Dragomir Hurmuzescu. Activitatea științifică a profesorului Dragomir Hurmuzescu a abordat teme cu precădere din domeniul electricității. Între 1897 și 1903 se
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
electroscoape, "dielectrina", alcătuit dintr un amestec de sulf și parafină * Dinamul cu voltaj mare (dinam cu 4 induși în serie, care furniza o tensiune de 3x1000V) * Cercetări asupra radioactivității petrolului și apelor minerale din România * Perfecționarea galvanometrelor * Primul post de radiodifuziune din România (1928) * Primele transmisii prin telegrafie fără fir din țară. 1.2 Institutul electrotehnic 1912-1923 Experiența căpătată în primii doi ani ai Școlii de electricitate industrială a arătat că este benefică o creștere a duratei studiilor. Din anul 1912
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
România, a Asociației Ziariștilor Germani (DJV) și a PEN Clubului German (secția „scriitori în exil“). Am participat la mai multe colocvii internaționale, am susținut prelegeri la Institutul Cultural Român „Titu Maiorescu“ din Berlin, am fost invitata mai multor emisiuni ale radiodifuziunii și posturilor de televiziune din România: TVR (Dreptul la adevăr, realizator Mariana Sipoș; Nocturna artelor, realizator Marina Constantinescu), TV Analog Timișoara (A cincea roată, realizator Robert Șerban), TVR Timișoara (Spații subiective) etc. Chiar așa? Sfârșit de aprilie. Altfel decât cel
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Editura Artes, 2006). Ca o recunoaștere a meritelor sale deosebite, prof. univ. dr. Ada Burlui a primit distincții: Diploma de Onoare a Academiei Europene de Arte (Belgia, 1996); Diploma pentru merite deosebite în promovarea valorilor radiofoniei românești (Societatea Română de Radiodifuziune, 1998); Diploma pentru merite deosebite în colaborarea cu Corul „Angelli“ (Societatea Română de Radiodifuziune, 2001), Diploma de Excelență (Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare“, „Piatra-Neamț, 2005), Diploma de Excelență (Ministerul Culturii și Turismului Republica Moldova, 2005), Diploma de Onoare (Opera
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Burlui a primit distincții: Diploma de Onoare a Academiei Europene de Arte (Belgia, 1996); Diploma pentru merite deosebite în promovarea valorilor radiofoniei românești (Societatea Română de Radiodifuziune, 1998); Diploma pentru merite deosebite în colaborarea cu Corul „Angelli“ (Societatea Română de Radiodifuziune, 2001), Diploma de Excelență (Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare“, „Piatra-Neamț, 2005), Diploma de Excelență (Ministerul Culturii și Turismului Republica Moldova, 2005), Diploma de Onoare (Opera Națională Română, 2006), Diploma de Excelență (Universitatea de Vest - Timișoara, 2006). După o îndelungată
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și condus corurile reunite ale Operei și Filarmonicii ieșene la realizarea spectacolelor Aida de G. Verdi și Boris Godunov de M.P. Musorgski, precum și a operei Oedip de George Enescu (1975, 1981), în variantă de concert-spectacol. Împreună cu orchestra simfonică și corul Radiodifuziunii Române a participat la interpretarea Cantatei Profane de B. Bartok (1981). A realizat câteva zeci de coruri și aranjamente corale, printre care: Sara pe deal (versuri, M. Eminescu), O, rămâi (versuri, M. Eminescu), Cântec de leagăn, Horă, Idilă (versuri proprii
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
România și Ministerul Industriei, Energiei și Mineritului din Uruguay", semnat la Montevideo în iunie 2004; "Convenție de colaborare între Camera de Comerț și Industrie a României și Camera uruguayană", semnat la Montevideo. Mai trudisem la o Convenție de cooperare între Radiodifuziunea română și cea uruguayană, care până la plecarea mea a rămas nesemnată, și la o Convenție de colaborare între primăriile București și Montevideo. Am fost internat în spital doar o singură dată, când aveam 14 ani și am fost operat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
activității componistice și învățământului muzical. A fost o perioadă profesor de teorie și solfegii la Conservatorul din Iași, ca și la cel din București, a întemeiat și a fost dirijor al Societății muzicale Cântarea Moldovei din Iași, consilier muzical la Radiodifuziunea Română, secretar al Uniunii Compozitorilor - Filiala Iași. O viață întreagă închinată muzicii, închinată creației și progresului culturii muzicale românești. Talentat compozitor, profund atașat de țelurile culturii noastre naționale, Vasile Popovici s-a remarcat, prin creațiile sale corale, culegerile și armonizările
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
De altfel, incontestabila valoare a colectivului artistic ieșean a favorizat includerea de către organizatori a orchestrei în programul Festivalului și Concursului „George Enescu”, de anul acesta, duminică, 14 septembrie 2003, la ora 11,00, în sala Mihail Jora a Societății de Radiodifuziune din București. Ca informare, concertul va cuprinde în exclusivitate alese lucrări românești și va fi dirijat de renumitul Sergiu Comissiona. Revenind la remarcabilul eveniment ieșean, va trebui subliniat, din capul locului, că punctul forte al concertului l-a constituit apariția
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
la dispoziția ascultătorilor din țară și din străinătate telefoanele postului ca să se poată informa în direct de soarta rudelor sau a celor apropiați. A urmat o avalanșă de telefoane și s-a stabilit un dialog pe calea undelor. În schimb, Radiodifuziunea română nu dădea nici măcar știrea cutremurului, în așteptarea întoarcerii lui Nicolae Ceaușescu din vizita sa în Africa. Dar anul 1977 marchează și începutul unei contestații deschise mișcarea pentru drepturile omului inițiată de Paul Goma în consonanță cu mișcările de opoziție
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
istoric literar. Este fiul Virginiei (n. Găvănescu) și al lui Nicolae Florescu, profesor. Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1966), debutează publicistic încă din vremea studenției, la „Iașul literar” (1962). Funcționează ca redactor la Radiodifuziunea Română (1966-1970), secretar de redacție și redactor-șef adjunct la revista „Manuscriptum” (1971-1980), apoi ca redactor-șef la „Revista de istorie și teorie literară” (1983-1991), iar din 1990 la „Jurnalul literar”. Începând din 1983 este cercetător științific la Institutul de
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
fiul Rădiței și al lui Gheorghe Frunză, grefier. Învață în satul natal, apoi la Râmnicu Sărat. Va fi licențiat al Facultății de Ziaristică din cadrul Universității „M.V. Lomonosov” din Moscova. După terminarea studiilor va fi redactor, realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română, apoi la Televiziunea Română (1958-1971), cadru didactic la Facultatea de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București (1971-1978). În 1980 este silit să se expatrieze, ca urmare a unei scrisori adresate secretarului general al Partidului Comunist Român, difuzată în septembrie
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
vreme ca învățător și profesor de limbi clasice, apoi ca funcționar în Ministerul Artelor (1945-1948). În mai 1936 i se difuzează la radio piesa Marinarul smirniot, scrisă (după propria mărturisire) la îndemnul lui Liviu Rebreanu, consilier la Societatea Română de Radiodifuziune; în februarie 1937 i se difuzează piesa Ion Vodă. Inspirându-se din viața pescarilor, scrie piesa într-un act Semnul (foarte apreciată de Haig Acterian). Locuiește un timp în Delta Dunării, unde va scrie piesa Delta, devenită în 1944 Omul
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
care va profesa o vreme avocatura. Intrat în viața politică, este ales deputat și senator. De-a lungul timpului, este director al Imprimeriilor Statului, director al Teatrului Național din Chișinău, președinte al Ateneului Român, subdirector general al Societății Române de Radiodifuziune. Debutează ca elev, în 1892, cu versuri în revista „Doina”. În continuare, până la primul război mondial, colaborează cu poezii, proză, lucrări dramatice și traduceri la „Curierul român”, „Revista nouă”, „Lumea ilustrată”, „Vatra”, „Țara”, „Universul ilustrat”, „Revista literară”, „Familia”, „Liga literară
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]