18,605 matches
-
că putregaiul se întinde, dacă nu-l lecuiești la vreme. Iar lecuirea trebuie să fie strașnică. Lecuiește-te băiete! Prea ai lăsat putregaiul să-ți cuprindă sufletul și ne cam cuprinde pe toți. Cuprinde tot copacul și uiți de cele ramuri tinere..., la ele te gândești? Contrar așteptărilor Mariei, dar și ale tatălui său, amândoi așteptându-se la o reacție violentă sau cel puțin la o ieșire din casă cu uși trântite în urma lui, Gheorghe rămase la masă tăcut, dus pe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > INFINIT Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Suntem ca un copac cu ramurile în afara noastră, ce ating uneori chiar cerul. Nu începem mersul cu pasul și nu privim numai cu ochii. În aerul din jur, cresc păduri de gânduri tolănite în doruri, în zboruri sau chiar sub tristeți. Nici crivățul nu le îngheață
INFINIT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383339_a_384668]
-
continuu, pentru ca să nu mai cultivăm răul. „Lupta perpetuă a creștinului constă de fapt în a-și păstra o conștiință trează și curată”, mai spunea preotul. Contemporanul nostru, medicul neurolog și psihiatru, prof. dr. Dumitru Constantin - Dulcan definește conștiința ca „un ram dintr-o altă conștiință - cea cosmică, deci o rațiune, o cunoaștere, și o descoperim acum, spune dumnealui, ca emoție”, sintetizând totodată: „conștiința cosmică, conștiința umană și energia matricială din care toate sunt făcute (ordinea lucrurilor)”. Și atunci să ne punem
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
sfârșitul, dar în Balcanii otomanilor legile sunt doar în cărți, în realitatea de toate zilele deasupra tuturor legilor fiind banii, deci este ajutat să scape din închisoare și până la București nu se oprește, unde deasupra balcanismului otoman înflorise fanariotismul, cu ramuri groase de fățărnicie, ticăloșenie și înșelătorie. Acest oraș, parazitat la sânge de demnitari fanarioți, era mediul favorit, identic cu firea lui Osman Pazvantoglu, ce în scurt timp a ajuns cunoscut prin escrocarea unor boieri naivi. De formă se angajează mercenar
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
rece”, versurile sugerând destinul omului de geniu. În Grădina Copou din Iași se află Teiul lui Eminescu, numit și „Copacul îndrăgostiților”, lângă el fiind scrise, pe o placă, versurile de mai sus. Marele poet a căutat adesea inspirația la umbra ramurilor acestui tei, bătrân de aproape 250 de ani. Sub crengile teiului au avut loc discuții între marele poet și prietenul său Ion Creangă. Tot aici Mihai Eminescu o aducea pe iubita sa Veronica Micle, ființa care a influențat puternic opera
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SUFLET ÎNCĂTUȘAT ÎN ȘOAPTE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit, în pripe, Risipite-n tăceri și lacrimi seci, Printre răstimpuri cu atingeri reci
SUFLET ÎNCĂTUŞAT ÎN ŞOAPTE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383392_a_384721]
-
Poezie > Imagini > VINE PRIMĂVARA? Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele
VINE PRIMĂVARA? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383397_a_384726]
-
din ce în ce mai îndepărtată, ce cuprinde, acaparând veșnic, trecerea zilelor... Privind spre păsările, care în zborul lor lin, înălțându-se spre culmi semețe, pare că ating nori cu aripile lor, mângâindu-i în foșnet ușor asurzind vântul ce adie spre pământ, printre ramuri de copaci imenși, admirăm, pierzându-ne cu gândul în neștire, o parte plină de profunzime a nemuririi, spre al cărei ecou, ce ne cheamă neîncetat dincolo de orice rațiuni umane, ne îndreptăm plutind în propriile trăiri, în ascensorul personal. Cu fiecare
ASCENSORUL VIEŢII de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383406_a_384735]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SFÂRȘIT DE TOAMNĂ Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fluieră un vânt nebun prin grădina casei mele, Legănându-se pe-un ram mă privesc trei frunze mici, Eu le-adun cu grijă-n palmă și pe-ascuns mă joc cu ele, Le voi duce în odaie , le voi pune pe-un prichici... Căci în nopțile în care, vântu-mi va sufla-n ferestre
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
a copacului poveste, Încercând cu al lor tremur jalea mea să o aline... Vântul toamnei, șturlubatic, mă gonește pe cărare, Cu-al meu păr se joacă-n treacăt, apoi pleacă liniștit. Toamna-ascunsă printre dealuri cheamă vântu-n depărtare, Să culeagă dintre ramuri frunzele care-au murit. Și pe trena ei brumată strânge frunzele-amorțite, Dorul meu de vara dusă cu toți macii din câmpii, Ia cu ea tristețea lumii lăsând iarna să mă-nghețe, Să mă ningă cu colinde și cu glasuri de
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383419_a_384748]
-
Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se rup de vânt salcâmii de pe deal, Sărută salcia pământu-n vale, Plutesc tăcute frunze în eter, Pădurea cântă-ncet doină de jale.. Și plâng pe ramuri galbenele frunze După suratele ce au căzut în tină, Iar vântul trist le cânt-acum prohodul, Iar soarele le-a pus la cap lumină... S-au înroșit de dorul verii teii, Și plâng cu frunze roșii pe pământ, Se sparg pocnind
EMOȚII DE TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383417_a_384746]
-
teii pe-alee, și-n tei un scatiu, Cu glas tremurat ce inima-mi frânge. M-așez printre frunze, pe bancă, sub măr, Iar vântul alungă și frunze, și vise, O frunză stingheră mi se-agață de păr, Privind către ramul de unde venise. O mângâi tăcută și-i plâng trista soartă, Cândva, fi-voi frunză bătută de vânt... Tresar și te văd intrând pe o poartă, Las frunza să cadă încet pe pământ. Tu-n brațe mă prinzi și-mi ștergi
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]
-
Profund glas al poeziei Poezie-n profund glas Rezonezi cu veșnicia, Doar pământul a rămas Să-ți asculte simfonia, Să asculte vers pierdut, Printre gândurile grele, Revărsat în timp trecut Peste zbaterile mele, Plânge dorule și plânge Biata frunză fără ram, Inima versul îmi frânge Verde viul nu-l mai am, Verde viu pierdut în val Să răsară-n pâine coaptă, Sus la stâna din Ardeal Fluierele-aud în șoaptă. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Profund glas al poeziei / Valer Popean : Confluențe
PROFUND GLAS AL POEZIEI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383485_a_384814]
-
se loveau cu tărie de corpul din fibră de sticlă al bărcii mele. Speram să nu se întâmple așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez, dacă era posibil. O dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
alta diurnă la lumina zilei, după ședința filialei ce avea loc a doua zi. Teiul lui Eminescu mi-a rămas întipărit în memorie și în visul nopții ce a urmat, l-am revăzut din nou sub o altă apariție. Avea ramurile puternice pline de verdeață, în al cărui frunziș se auzea trilul păsărilor, ca o melodia cântată de o tânără îmbrăcată într-o rochie lungă, vaporoasă, din mătase albă, ciupind cu delicatețe corzile unei harpe, ca o chemare spre iubire, spre
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
capabil să-l definească cu măiestrie în versurile sale nemuritoare. Tânăra înălța în eter prin melodia ce-o interpreta, un imn al iubirii ce învăluia cu mantia sa fermecată perechea așezată, pe banca îndrăgostiților cum o pot numi ieșenii, desub ramurile pline cu flori galbene, plăcut mirositoare, deoarece orice pereche s-ar așeza pe ea, nu poate decât să fie cuprinsă de vibrațiile energetice ale teiului, dătătoare a unei călduri sufletești și a unei dorințe de viață, cum numai acolo o
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SENTIMENTE Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi, Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele, Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un
SENTIMENTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383501_a_384830]
-
năucii și fără vreo haină pe ei. Venit-au și furi c-o secure, luat-au câțiva dintre noi, dar ce-nseamnă, dintr-o pădure, o cioată, un trunchi, poate doi? Plecat-au, cu toții, în hume, iar noi, cei cu ramuri în vânt, mai facem, cât suntem pe lume, pe munții din țară, veșmânt. Dar lumea se schimbă și teama a pus stăpânire pe noi, căci țara, de-o vreme, e mama mișeilor, noii ciocoi. Se taie pădurile, toate, prin codri
SPUNE NU! de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383517_a_384846]
-
MAI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017 Toate Articolele Autorului Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai, Prin liniști se revarsă calme, Pătrunzând pe raze rupte din rai... Gândurile-mi senine zâmbesc, Când
GÂNDURI ÎN LUNA MAI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383530_a_384859]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1383 din 14 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Era un om distrat cu capul deasupra de nori, trecea ca o gondolă pe un canal, vopsindu-și iubirile în culori calde. Cu mâinile întinse a ramuri de copac, rămânea cu ele-n aer fără rost. Se descoperă într-un târziu și se sperie de se naște în mine dezaprobarea și-l ignor. Omul acesta rămâne închis în el, seamănă c-un dezmoștenit în letargie nu face
OMUL ÎN EUFORIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383558_a_384887]
-
oprit vreodată să priviți o floare Ce zâmbește viața sub un cer frumos, Zămislind petale sub lumini de soare Și sub vântul leneș, așternut duios? V-ați oprit vreodată să priviți o frunză Ce robustă șade într-un vârf de ram, Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuză Cum zâmbește lumii, boabă de siclam? V-ați oprit vreodată să priviți natura Ce se oglindește sub frumoasa zare, Din înaltul munte ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
CE?V-ați oprit vreodată să priviți o floareCe zâmbește viața sub un cer frumos,Zămislind petale sub lumini de soareși sub vântul leneș, așternut duios?V-ați oprit vreodată să priviți o frunzăCe robustă șade într-un vârf de ram,Sub culoarea toamnei, arsă ca de spuzăCum zâmbește lumii, boabă de siclam?V-ați oprit vreodată să priviți naturaCe se oglindește sub frumoasa zare,Din înaltul munte ce se dă deaduraCoborând regește către-ntinsa mare?V-ați oprit vreodată să
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Privesc mai senin printre gene, Deși picură lacrima ca un oftat... Vara-i sosită și vântul îmi cerne, Pe pleoape credința că nu m-ai uitat. Vara venit-a și eu am un crez, Deși umbrele serii se-adună... Bat ramuri cu frunzele verzi A dor, a plecare și rugă. Plânsu-mi stingher se revarsă, Ca o haină cu multe poveri... Lumea aduce depărtarea în față Să curme al speranței temei. „N-am să te las niciodată!” - Suspină cu drag Dumnezeu. „Eu
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
cum am spus deja, de toți cei patru evangheliști, din scrierile cărora aflăm că Mântuitorul nostru Iisus Hristos, călare pe un asin, a intrat în cetatea lui David, fiind întâmpinat de mulțimea care, purtând în mâini și așternând în cale ramuri de fenic, striga: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine intru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (In.12,13). Intrând în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos nu a provocat doar bucuria mulțimii, ci și invidia fariseilor, care se vorbeau între ei: „Vedeți
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
jug. Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asana și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut pe ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau înaintea Lui și care veneau după El strigau zicând: Osana, Fiul lui David! S-au mâniat și I-au zis: Auzi ce zic aceștia? Iar Iisus le-a zis: Au niciodată n-ați citit că
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]