KorAP: Find »[drukola/base=reîntoarce & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...202 >

5,027 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

invizibili sub pântecele proeminent. Bărbatul gras avea o față mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea clipă bărbatul își întoarse capul, George îl recunoscu pe John Robert Rozanov. Reîntorcându-se, din trei pași, îndărăt la bazin, George plonjă din nou în aburul dens. Și Alex îl văzuse pe Rozanov. Îndreptându-se spre „oale“ pe lângă Grădina Dianei, se oprise ca fulgerată, apoi făcuse cale întoarsă. N-o zărise pe Diane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
rezultate favorabile, de băile fierbinți de la Saratoga Springs. Acum își rezervase una din Camerele Ennistone pentru un tratament mai îndelungat. Dar mulți dintre ennistonieni preferau versiunea mai impresionantă că filozoful „revenise acasă pentru a-și scrie marea carte“. („S-a reîntors ca un patriarh în sânul poporului său“, se exprimase tatăl Nestei Wiggins, care făcea parte din Cercul Scriitorilor.) Tuturor li se părea profund semnificativ faptul că Rozanov nu vânduse casa familială din Burkestown pe care o moștenise de la părinții lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura acestor umbre către tovărășia aseptică a abstracțiunilor, a numerelor, a formelor matematice; și se reîntorsese răcorit și flămând. Crease un sistem moral bazat pe Timaeus și, în liniștea nopții, se întreba pentru ce marele Plotin vorbise, în cele din urmă, despre „a-l atinge“ pe cel Unic și nu despre a-l vedea. Îndelungată vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
a fi tămăduit sau mântuit de însuși călăul său. Cel care-l rănise și numai el îl putea vindeca. Ce anume fusese, cum și când se întâmplase, îi era neclar lui George. Știa doar, că încercările lui de a se reîntoarce la filozofie, după ce o părăsise cu atâta stupidă obediență, scrisorile lui pretențioase (rămase fără răspuns), insistențele de a bântui cursurile lui John Robert îl iritaseră pe profesor. Își aducea aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
inexistentă. De ce mă transformă într-un invizibil?“ Și totuși, cum se putea George împiedica să spere că, în ciuda a tot ce se întâmplase, John Robert se va hotărî până la urmă să-l salveze? Nu era semnificativ faptul că filozoful se reîntorsese la Ennistone? Pentru ce se reîntorsese? Pe lume există diverse semne. El însuși își văzuse propriul dublu în Grădina Botanică. Poate că era numai o persoană care semăna leit cu el, dar și asta avea un tâlc. De două ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
invizibil?“ Și totuși, cum se putea George împiedica să spere că, în ciuda a tot ce se întâmplase, John Robert se va hotărî până la urmă să-l salveze? Nu era semnificativ faptul că filozoful se reîntorsese la Ennistone? Pentru ce se reîntorsese? Pe lume există diverse semne. El însuși își văzuse propriul dublu în Grădina Botanică. Poate că era numai o persoană care semăna leit cu el, dar și asta avea un tâlc. De două ori până acum își văzuse dublul, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
purta singure de grijă și nu vă vor deranja; vor circula numai pe poarta din spate. Vă sunt recunoscător pentru bunăvoința Dvs. În conformitate cu prevederile contractului, vă voi înștiința din timp când locuința se va elibera. În scurtă vreme mă voi reîntoarce în Statele Unite, așa încât mă folosesc de acest prilej pentru a vă mulțumi și a vă spune bun rămas. Al Dvs., cu sinceritate, J.R. ROZANOV Alex mototoli scrisoarea și o vârî în buzunar. Își îndreptă privirea spre una dintre gravurile în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
un nivel constant, era acoperită de mici vârtejuri de abur pufos. Plăcile de ceramică străluceau și în încăpere plutea o ceață caldă, care se lăsase ca un văl subțire peste ochii lui George, ațintiți, cu fascinație, asupra tumultului fierbinte. Se reîntoarse la patul înțeleptului și își simți din nou inima zvârcolindu-i-se în piept ca un pește proaspăt agățat în undiță. Privind fața lui Rozanov, vedea acum nu numai trăsăturile familiare, ci acel și mai familiar aer dominator și categoric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
adevărată conversație cu el.“ Pe Pearl o munceau altfel de gânduri. În camera cu contururi reliefate înfățișată de gaura cheii, îl văzuse pe Rozanov uitându-se fix la Hattie și nu-i plăcuse deloc ceea ce văzuse. Fetele se separară, Hattie reîntorcându-se în camera de zi, unde dorea să fie câteva clipe singură și să se gândească la John Robert. Pearl rămase în hol, strângând încă în mână clanța ușii. Apoi ieși deodată afară în ploaie, fără o haină pe umeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
cu totul de umilința prin care trecuse de curând (deși, mai târziu, avea să și-o amintească). Norii de emoții care învăluiseră canalul îl așteptau, la fel de denși, și-l înghițiră în cețurile lor narcotice. Fusese departe, dar trebuise să se reîntoarcă aici, și totul era ca și înainte „ Ce dracu s-a întâmplat, se întrebă George, ce-am făcut, ce sunt eu?“ Plouase tare în noaptea aceea; își amintea cum se prelingeau stropii de ploaie pe parbriz și cum luminile galbene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
cuvânt pe care-l scrisese și spera că seriozitatea ei va impresiona. Expedierea scrisorii va constitui un act fermecat, care îi va readuce, torturatului ei expeditor, liniștea și timpul. Era miercuri dimineața. Tom, care de bună seamă nu se mai reîntorsese la Londra, sună la ușa casei din Hare Lane Nr. 16. Primise cu poșta de dimineață următorul bilet: Dragă domnule McCaffrey, Te aștept miercuri, la ora zece a.m., în Hare Lane. J.R. ROZANOV John Robert îi deschise ușa și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
doctorului se iviseră lacrimi. Ieși în tăcere din cameră. Tom se așeză pe canapea lângă Anthea. Acum știa că William Eastcote murise. O legăna pe Anthea șoptindu-i: — Scumpa mea, draga mea, nu suferi, te iubesc atât demult... Doctorul se reîntoarse și-i întinse Antheei un pahar cu un lichid albicios. Fata se opri din plâns, se îndepărtă ușor de Tom și sorbi încet calmantul. Doctorul Roach, punându-și mâna pe umărul lui Tom, îi spuse: Îmi pare bine că ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
lângă mine, o să fiu liniștită. Frumos din partea ta că ți-ai amintit de domnișoara Dunbury. Bine, am să mă duc. Tom o să aibă grijă de tine. I-am cerut și lui Dorothy să vină (Dorothy era doamna Robin Osmore). Mă reîntorc ceva mai târziu în seara asta. După plecarea doctorului, Anthea bolborosi pe un ton parcă de scuză: — Știi, duminică mă întorsesem în York și nu știam cât e de bolnav, vreau să spun că știam că e foarte bolnav, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
ei și-i spuse, ținându-l de reverele pardesiului. — Tom, n-am să uit niciodată că în seara asta ai fost alături de mine. O, Tom, de-ar fi totul bine pe viitor! O să mă retrag acum. Noapte bună. Anthea se reîntorsese în York cu sufletul plin de Joey Tanner care nu răspundea iubirii pe care i-o purta. Nu se așteptase la moartea unchiului ei și nu aflase încă nimic despre scandalul legat de petrecerea de la Papuc. Își petrecuse ziua de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
se năpusti pe ușă și se opri la piciorul scării, cu fața scăldată în lacrimi. Cinci minute mai târziu, Hattie ședea în taxi, plângând, Pearl îi așezase valiza pe banchetă, lângă ea, fără să scoată un cuvânt, și acum se reîntorcea spre casă. John Robert stătea pe pajiște, în lumina care venea pe ușa deschisă a casei. Pearl trecu pe lângă el. Ajunsă în prag, se întoarse și-i spuse: — Bine, și acum ce doriți să fac? John Robert se îndreptă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
adus pe bărbatul acela. Nu-i adevărat. Eu nu mai am nimic de adăugat. Și ați întrebat-o dacă e încă virgină! — Destul! Nu vreau ca persoana dumitale putredă să mai apară în preajma noastră. Să nu încerci vreodată! Ne vom reîntoarce în America. N-ai să ne mai vezi niciodată, niei pe mine, nici pe ea. Se îndreptă spre ușă. Așteaptă, John Robert, te implor! strigă Pearl. Folosirea numelui și a formei familiare îi ului pe amândoi și, o clipă, rămaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Își smuci mâneca din mâna ei și ieși pe ușă. Pearl îl urmă prin iarbă până la capătul potecii care se pierdea printre copaci. Auzi poarta din spate trântindu-se și taxiul demarând. Mai rămase un timp locului. Pe urmă se reîntoarse în casă. Când își plimbă privirea prin holul frumos și îngrijit, scăldat în lumină, scoase al doilea strigăt pe care îl auzi Alex în acea seară. Numai că n-a fost un strigăt, ci mai curând un prelung urlet lugubru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
zăceau o carte și un fular, iar pe masă un teanc de hârtie de scris și un stilou. Până și aceste mărturii îi apărură lui Tom ca semne ale unui loc peste care trecuse un neașteptat dezastru, pustiindu-l. Se reîntoarse în hol. Tăcerea continuă începea să-l înspăimânte. Bocăni ușor cu picioarele în podea, apoi strigă „Hello!“ Apoi din nou: „Hello! E Tom McCaffrey!“. Tăcere. Deschise ușa de la intrare și o reînchise cu zgomot, pe urmă o redeschise și, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
consecință, nesocotința lui, aveau o origine duală. Pe de o parte era necăjit și iritat de faptul că Tom nu se arătase la Londra, nu-i scrisese, nu-i telefonase, nu-i dăduse nici un semn de viață. Cum el se reîntorsese la Londra duminică, desigur că nu avusese cum să știe de articolele din ziare și de dramele care le succedaseră. Nu credea că Tom ar fi bolnav, oricum, dacă boala ar fi fost pricina absenței lui, Tom i-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
o realitate copleșitoare, teribilă, realitatea în permanentă schimbare a ființei sale nefericite, chinuite de dor și remușcare. Plecaseră, pierise perechea aceea demonică, și el nu avea să-i mai revadă vreodată pe nini unul din ei. Dar cum se putea reîntoarce la viața lui obișnuită, la studii, la ceea ce îi apărea acum drept insipidele plăceri puerile ale lumii studențești din Londra? Era vrăjit. Un scurt răstimp, trăise într-o lume de zâne și de zei. Fusese chemat să împlinească un destin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Nu-și mai putea aminti de ce i se păruse atât de necesar să se ducă la Papuc în seara „dezmățului“. Probabil că voise să o mai vadă o dată pe Hattie. Și pe urmă ea plecase, ea și John Robert se reîntorseseră în America, și el scăpase de coșmar, fusese eliberat. Încercase un sentiment de ușurare? Ăsta era sfârșitul întregii povești și putea, în fine, să ia o pauză. Dar de la ce să ia o pauză, și acum la ce nouă înfiorătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
asigură că nu exista nici un podeț, nici o arcadă deschisă, nici o grotă aburindă cu o fântână de apă clocotită, și nici un alt drum decât cel al scărilor pe care coborâse, făcu cale întoarsă și începu să urce treptele. Dar curând se reîntoarse în fundul cazanului, unde rămase o clipă neclintit, de parcă s-ar fi rugat, și atinse podeaua de beton, umedă. Rosti cu glas tare: „Am făcut tot ce mi-a stat în putință“, după care se repezi din nou pe scări, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
distrugi totul în jur, să nimicești orice a mai rămas. — Nu fi proastă, tu nu știi nimic despre cartea mea. — Nu te poți purta și dumneata ca un om rezonabil, nu poți fi un om obișnuit, nu ne-am putea reîntoarce... mă rog, nu la relațiile din trecut, asta nu se mai poate dar... — Dacă m-aș fi purtat cu tine în trecut în chip firesc, ca un om obișnuit, n-am fi ajuns aici. — Ai mai spus asta... dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
disperare, reuși să proptească matahala la capătul mai puțin adânc al bazinului, opus robinetelor, acolo unde se afla banca interioară, astfel încât capul căzu inert pe spate, sprijinindu-se de marginea emailată a căzii. După care, preotul se ridică și se reîntoarse în dormitor. Scrisoarea zăcea pe covor, acolo unde îi căzuse din mână. Instinctiv, o ridică și o vârî în buzunar. Apoi ieși din cameră, strigând după ajutor. Când se iviră gardienii în halate albe care se repeziră în camera lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
asociată și soarta acelei „Madame Diane a noastră“. E lesne de imaginat că subita, totala (și inexplicabila) trădare a lui George o zvârlise pe Diane în ghearele deznădejdii. Veștile că George ar fi fost „bolnav“ și că s-ar fi reîntors definitiv la soția lui se răspândiseră cu iuțeala fulgerului prin Ennistone, iar Diane le auzise la Institut, venind din diferite surse. Biata de ea, își imaginase viața lor în Spania până la cel mai mărunt detaliu. Cu sumele suplimentare pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]