1,916 matches
-
Centrală a Rusiei, (aflată sub control parlamentar), să continue acordarea de credite întreprinderilor aflate în pericol de faliment. În timpul uni discurs plin de iritare ținut pe 10 decembrie, Elțin a declarat că Congressul este o "fortăreață a forțelor conservatoare și reacționare". Ca răspuns, deputații au votat în favoarea trecerii armatei sub controlul parlamentar. Pe 12 decembrie, Elțin și Hasbulatov au căzut de acord asupra unui compromis care includea prevederi precum: Elțin la propus pe Victor Cernomîrdin pentru funcția de prim ministru, iar
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
unor presiuni politice și unor epurări ideologice pentru a deveni pretabil la unificarea în termenii Partidului Muncitoresc. Liderul socialist pro-comunist a fost prim-ministrul Józef Cyrankiewicz. În timpul celei mai opresive perioade staliniste, teroarea, justificată prin necesitatea de a elimina „subversiunile reacționare”, era larg răspândită. Multe mii de persoane percepute ca adversari ai regimului au fost judecate arbitrar și multe au fost executate, mai ales în perioada 1945-1948. Republica Populară a fost condusă de agenți ai Moscovei cum ar fi Bolesław Bierut
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
pentru interpretare masculină al Asociației Cineaștilor din România, și Gheorghe Dinică, hazul produs de personajul Limbă și interpretarea cascadorului Mircea Pascu a legionarului Tănăsescu. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„În toamna anului 1940, vîrfurile cele mai reacționare ale burgheziei și moșierimii, cu sprijinul Germaniei hitleriste, aduc la putere, în România, dictatura militaro-fascistă. Teroarea legionară se dezlănțuie odios. În acest timp, în întreaga țară, au loc acțiuni de masă, se desfășoară lupta antifascistă condusă de comuniști.”". În noaptea
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
informații au fost obținute de la comisarul Gheorghe Cambrea (1910-1967), unchiul regizorului. Evenimentele au fost prezentate din perspectiva istoriografiei comuniste, urmărindu-se denigrarea Gărzii de Fier. Acest lucru reiese chiar din genericul filmului în care se folosește sintagma „vîrfurile cele mai reacționare ale burgheziei și moșierimii” pentru oamenii politici care au susținut aducerea la putere a legionarilor. Profesorul Nae Ionescu a fost considerat ideologul Mișcării Legionare, dar nu a făcut parte niciodată din Senatul Legionar, murind la 15 martie 1940 în condiții
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
și politic, în timp ce Revoluția barbasonă este o contestare a reformelor progresive ale lui Iosif al II-lea. În 1789, o serie de reforme politice și religioase pe care împăratul Iosif al II-lea încercă să le impună provoacă o insurecție reacționară. Statele Generale, consiliul provinciilor Țărilor de Jos, încetează să recunoască autoritatea împăratului. În urma bătăliei de la Turnhout din 24 octombrie 1789 armata imperială se dezintegrează iar în 11 ianuarie 1790 entitățile diferite ale Țărilor de Jos Austriece, ce își declaraseră independența
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
de Rezistență", primul din seria de procese politice de tip stalinist din România. Prima notă referitoare la această mișcare a fost emisă la 27 iulie 1945 de "Direcțiunea Generală a Poliției" care preciza că "Mișcarea de rezistență organizată de partidele reacționare este dirijată de generalul Aurel Aldea, fost ministru de Interne, care are comanda acestei organizații.." Generalul Aurel Aldea a fost arestat la 27 mai 1946, fiind acuzat că ar fi avut în subordine o organizație intitulată "Graiul sângelui", înființată de
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
fiind următorul: "Fața adevărată și scopurile minuțios camuflate ale Partidului Comunist s-au manifestat deosebit de pregnant în organizarea și sprijinirea înfăptuirii loviturii de stat anticonstituționale de dreapta, întreprinsă de un grup de persoane de orientare extremistă, reprezentând partea cea mai reacționară a societății și alcătuită din exponenți ai aparatului de partid nomenclaturist, ai complexului militar-industrial și din grupul de deputați „Soiuz”, lovitură care a avut loc în noaptea de 18 spre 19 august 1991 și a fost îndreptată spre răsturnarea prin
Grigore Eremei () [Corola-website/Science/311968_a_313297]
-
mii, (printre ei aflându-se și supraviețuirul de la Auschwitz, eroul Witold Pilecki), au fost executați sau au murit în închisorile comuniste iar aproximativ șase milioane de polonezi (cam o treime din populația țării) au fost clasificați ca „elemente criminale sau reacționare”, find supuși diferitelor abuzuri ale organelor statului. În 1956 au fost amnistiați și eliberați din pușcării aproximativ 35.000 de veterani AK. În regiunile rurale au mai supraviețuit un număr de veterani Armatei Teritoriale, care nu au dorit sau nu
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
cu care intră în contact. La 4 martie 1952 i s-a deschis un dosar de urmărire, Securitatea stabilind că episcopul ""are o serie de manifestări ostile împotriva regimului și întreține legături cu unele elemente suspecte"", fiind considerat ""un element reacționar"" . La 16 decembrie 1961, după alegerea PS Teofil Herineanu a episcop al Clujului, PS Părtenie a acceptat propunerea patriarhului Justinian Marină de a fi numit că locțiitor de episcop al Românului și Hușilor. Este ales că episcop eparhiot la 18
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
activitatea. Erau mai multe motive serioase pentru care aliații aleseseră o asemenea atitudine. În primul rând, aliații nu-i cunoșteau și nu aveau încredere în cei care se proclamau opozanți. Aceștia din urmă păreau în ochii occidentalilor o clică de reacționari prusaci preocupați în principal să-și salveze pozițiile în condițiile în care era evident că Germania pierdea războiul. Această atitudine era încurajată în principal de consilierul lui Churchill pe probleme de politică externă, Lord Vansittart, un antigerman visceral. În al
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
cu Germania nazistă. Condamnarea la pedeapsa capitală a fost comutată de Charles de Gaulle în închisoare pe viață. În zilele noastre, Pétain este considerat un trădător, iar "pétainisme" este un termen peiorativ folosit pentru definirea unui anumit tip de politică reacționară. Henri Philippe Benoni Omer Joseph Pétain s-a născut în Cauchy-à-la-Tour (departamentul Pas-de-Calais, nordul Fanței) în 1856. S-a înrolat în armata franceză în 1876, iar în 1887 a fost admis la Academia Militară Saint-Cyr și mai apoi la Școala
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
1951. A fost îngropat în complexul penitenciar, deși au existat unele voci care au cerut ca rămășițele sale pământești să fie îngropate în mormântul pregătit pentru el la Verdun. În zilele noastre, în Franța, cuvântul "pétainisme" definește ideologia autoritaristă și reacționară, care este animată de nostalgia pentru o societate rurală, agricolă, tradiționalistă și catolică.
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
Rîul cel mare „ca să-l înduplece, să le asculte durerile și chinurile multe”. Dar curând își dau seama că jalba lor este zadarnică: Morala fabulei este concludentă: În fabula-pamflet „"Cioara și găina"”, Krîlov a demascat falsul patriotism al nobilimii ruse reacționare, care a pactizat cu dușmanul pentru a se pune la adăpost, căutând să tragă profituri de pe urma cotropirii napoleoniene. Acești renegați, trădători de patrie, înfățișați în fabulă sub chipul Cioarei, au rămas în Moscova ocupată de Napoleon, dar în cele din
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
de la Paris, cu reprezentantul Austriei. Cavour nu a cerut nici o compensație pentru participarea la război, dar a obținut ca o sedință să fie dedicată pentru a discuta expres problema italiană. Reuși astfel să susțină în mod public că reprimarea guvernelor reacționare și politica Austriei erau adevărații responsabili de neliniștea revoluționară care exista în peninsulă și care ar fi putut constitui o amenințare pentru guvernele din întreaga Europă. În acest fel, Cavour îndrepta atenția puterilor europene asupra chestiunii italiane. Pentru a avea
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
Mulți germani considerau că o nouă mișcare revoluționară era un preludiu necesar al luptei pentru scăparea din constrângerile Antantei victorioase. Așa cum de altfel a remarcat și Lenin, " A fost un moment în care toată lumea în Germania, inclusiv cei mai negri reacționari și monarhiști, declarau că bolșevicii vor fi salvarea lor." În aprilie 1920, Lenin termina scrierea lucrării ""Stângismul", boala copilăriei comunismului", concepută pentru ghidarea revoluției în cele câteva luni de dinaintea stadiilor sale finale. Cum starea de spirit a lui Lenin devenise
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
revoluției de la 1848 - , trebuia să întocmească un proiect de lege pentru înfăptuirea articolului 13 din Proclamația de la Islaz. Ion Ionescu de la Brad a desfășurat o neobosită activitate în tot timpul cât s-au desfășurat lucrările comisiei, combătând cu tărie atitudinea reacționară a proprietarilor și sprijinind, prin intervențiile sale, cererile îndreptățite pe care la formulau țăranii. Armata otomană, chemată de reacțiune spre a înăbuși revoluția, l-a arestat și pe Ion Ionescu de la Brad. După câteva săptămâni a reușit să evadeze împreună cu
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
dezbateri naționaliste. Decretele au fost subiectul pamfletului lui Johann Joseph von Görres "Teutschland [arhaic: Deutschland] und die Revolution" ("Germania și Revoluția") (1820), în care el a concluzionat că este și imposibil și de nedorit reprimarea libertății de expresie prin măsuri reacționare. O altă instituție-cheie pentru unificarea statelor germane, "Zollverein", a ajutat la crearea unei mai puternice legături economice. Inițial concepută de ministrul prusac de finanțe Hans, Conte von Bülow, ca o uniune vamală prusacă în 1818, "Zollverein" a legat între ele
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
a minorității catolice; în aceeași notă extrem de puțin liberală, aceștia s-au raliat și întru sprijinirea politicilor antisocialiste ale lui Bismarck, practic legi de interzicere a partidului social democrat și măsuri de persecutare violentă a mișcării muncitorești. Dacă ambele măsuri reacționare ale lui Bismarck au eșuat finalmente, ele au lăsat totuși urme adânci în societatea germană, divizată de acum pentru multă vreme pe noile linii de fractură religioasă și de clasă: catolicii au devenit dușmani înrăiți ai liberalismului și modernității, iar
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
timp după ce a devenit Ministru-Președinte: „Marile chestiuni ale timpului nu se vor rezolva cu discursuri și cu decizii ale majorității—aceasta a fost marea greșeală din 1848 și 1849—ci prin fier și sânge”. Discursul - bine presărat cu toate clișeele reacționare ale vremii: "constituția e bună, dar nu la noi (ci la francezi)"; "presa nu reflectă opinia publică, care și așa e schimbătoare"; "oamenii sunt prea critici la adresa cârmuirii și unii dintre ei, care n-au nimic de pierdut ar vrea
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
unitară pentru școlile elementare, dar și pentru a impune politicile sale conservatoare, dar a eșuat în această ultimă tentetivă datorită lipsei de fonduri. Datorită faptului ca numeroși profesori cu atitudini liberale erau numai nominal subordonați Ministerului Învățământului și politicilor sale reacționare, fiind în schimb subordonați financiar administrațiilor locale, rezultatele învățământului public din această perioadă au fost foarte variate. În sfera financiară, guvernul țarist a promulgat legea pentru înființarea Băncii de Stat în 1866, ceea ce a dus la întărirea monedei naționale. Ministerulo
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
control al Ministerului de Interne. Dmitri Tolstoi, ministrul afacerilor interne, a numit pentru conducerea districtelor numai membri ai aristocrației, în plus a restricționat puterile zemstvelor și dumelor locale. Alexandru al III-lea l-a numit pe fostul său profesor privat, reacționarul Constantin Pobedonosțev, în funcția de șef al Sfântululi Sinod al Bisericii Orotodoxe Ruse, iar pe Ivan Delianov l-a numit ministrul educației. Cei doi au încercat să "salveze" Rusia de "modernism" prin revigorarea cenzurii religioase, persecuția populațiilor neortodoxe și/sau
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
Printre acestea se numără moartea lui Federico García Lorca. Atrocitățile comise de "Bando Nacional" erau ceva obișnuit și erau adesea ordonate de autorități pentru a eradica orice urmă de stângism în Spania; multe asemenea fapte au fost comise de grupări reacționare în timpul primelor săptămâni de război. Printre acestea s-a numărat execuția profesorilor (din cauza eforturilor Republicii de a promova învățământul laic și de a înlătura Biserica Catolică din sistemul de educație prin închiderea școlilor religioase, ceea ce a fost considerat de "Bando
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
vîrful de lance al revoluției pașoptiste s-a datorat existenței a două grupări foarte puternice în Craiova: Opoziția armată a craiovenilor în fața turcilor și declarațiile amenințătoare ale învinșilor, i-au făcut extrem de precauți pe turci. Astfel, în ciuda insistențelor membrilor conducerii reacționare, turcii evită să-i aresteze pe liderii pașoptiști, pentru a nu tensiona și mai mult atmosfera. În aceste condiții, generalul Gheorghe Magheru și colonelul Nicolae Pleșoianu pleacă în exil la Vidin , apoi la Paris . Turcii au fost chiar acuzați că
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
că i-ar fi ajutat, pe timpul șederii lor la Vidin, în scopuri politice. Turcii se trezesc, la mijloc, sub tirul acuzelor a celor două tabere care protestau împotriva lor, populația și revoluționarii cereau plecarea lor, ca armată de ocupație, iar reacționarii îi acuzau ca protejează pe ascuns pe revoluționari. Turcii se retrag. În această perioadă, la conducerea țării va fi craioveanul Barbu Știrbei. Fără armate străine în oraș, are loc o relativă detensionare a relațiilor. Reacționarii instituie regula trimiterii în exil
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
ca armată de ocupație, iar reacționarii îi acuzau ca protejează pe ascuns pe revoluționari. Turcii se retrag. În această perioadă, la conducerea țării va fi craioveanul Barbu Știrbei. Fără armate străine în oraș, are loc o relativă detensionare a relațiilor. Reacționarii instituie regula trimiterii în exil, toți cei care nu erau de acord cu politica lor, erau liberi să plece, în caz contrar, erau obligați să plece. Închisoarea rămîne doar alternativa refuzului de a pleca în exil. În ianuarie 1854 este
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]