10,187 matches
-
scriitorul Ion Marin Sadoveanu. Adesea, întâlnirile aveau aerul unui cenaclu literar; se citea operă originală și se comenta. De exemplu, așa se întâmpla când poetul creștin Vasile Voiculescu citea din poeziile sale pe teme filocalice; altădată, când Ștefan Todirașcu prezenta reflecțiile sale despre tradiția poeziei religioase la români sau când Părintele Bartolomeu Valeriu Anania făcea cunoscute părți din piesele sale de teatru în versuri, pe subiecte din folclorul românesc. În mod normal, reuniunile grupului se țineau duminica, după Sfânta Liturghie, în
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
a apărut cartea cu titlul: „De vrei să te mântuiești cu întrebarea să călătorești...”, la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuș, județul Bihor. Septembrie 2013 - mi-a apărut cartea cu titlul: „Frânturi de învățături și cunoștințe: culegere de eseuri, meditații și reflecții asupra unor teme, subiecte și cărți”, la Editura „Aureo” din municipiul Oradea, județul Bihor. Iunie 2014 - mi-a apărut cartea (lucrarea de doctorat) cu titlul: „Sfânta Euharistie - Taina Nemuririi. Rolul ei în creșterea duhovnicească a credincioșilor”, la Editura „Mitropolia Olteniei
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
doar o presupunere. Putea fi vorba de o simplă Însemnare pentru lucru, care se afla acolo de zile Întregi. Rânduiala gândurilor lui Începea să naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul? Întrebă el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu Întotdeauna ăsta este un lucru rău. M-a sărutat - pe obraz, e adevărat, nu fără o doză apreciabilă de afecțiune Însă. Cam maternă, după gustul meu, dar n-am mai apucat să i-o reproșez: deja ieșise pe ușă. (Reflecție: dacă băieții - respectiv, fetele - de pe-acolo și apar cu aceeasi viteză și talent cu care dispar, Interpolul devine În ochii mei o instituție demnă de adâncă stimă.) În așteptarea lui Zoran, m-am dedat la singura ocupație ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încercați să vă obișnuiți cu gândul că există pe lume lucruri care se situează dincolo de polaritățile curente: bine - rău, acceptabil - inacceptabil, moral - imoral... Dați necesarului ce i se cuvine și veți scăpa de multe dileme. Vă las o zi de reflecție. În cazul În care răspunsul va fi, așa cum sper, unul pozitiv, o să mă străduiesc să fiu mai explicit. Nu vă cer să păstrați pentru dumneavoastră secretul acestui dialog; oricum, sunt sigur că n-ați face-o. Discutați cu cine doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de oameni, fiindcă atunci nimeni nu pusese atâta zel ca francezul ce încearcă să salveze prestigiul unei simple competiții sportive. Nené Dupré înțelegea că, pentru prietenul său, succesul înregistrat nu era nicidecum un motiv de mândrie, ci un prilej de reflecție și chiar de amărăciune. Yves Clos păru să-și dea seama deodată că își irosise cei mai frumoși ani făcând o muncă fără sens, într-o lume ce inversa toate valorile și unde ceea ce era superfluu devenea esențial, în timp ce esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
curînd scund, cu perdispoziții de obezitate, ușor efeminat. 4. Căsătorit, cu copii Încă mici - personajul N.B. folosește la un moment dat În text expresia „plozii“. 5. În textele trimise nu ni se indică profesia exactă - personajul Doamna E. spune În reflecțiile sale, În timpul lecturii unor pagini din Ulisse de Joyce, că M. A. ar fi redactor de editură. Eu mi-l imaginam profesor, influențat probabil de comparația cu Emil Jannings din Îngerul albastru după romanul Profesorul Unrat de Heinrich Mann. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Observă datorită umbrei că era ora patru. Deodată i se năzări ceva pe duna de vis-à-vis. Era ceva ca o oază, niște copaci, găleți, fântâni, imaginea fiind foarte tulbure, ca atunci când un copil năstrușnic își distruge cu o piatră propria reflecție din apă, creând cercuri concentrice, nesfârșite, neștiind că odată cu dispariția acelui el, din baltă, a murit ceva ce nicicând nu se va mai întoarce. Neștiind că acea imagine era corespondenta clipei respective altundeva și că tot făcând astfel de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
le-am scris eu și nu altcineva, măcar pentru atât aș putea să-i mulțumesc... Vederea unui trup mort e prea mult pentru oricine poate gândi, indiferent dacă vătămat sau nu acel corp, ciopârțit sau descărnat acel trup, numai simpla reflecție asupra simplului fapt de a fi cineva mort fiind înnebunitoare prin neverosimilitatea ei pentru cineva aflat într-un stadiu de avansată demență, precum cel în care mă aflu eu. Dar vederea propriului corp lipsit de viață, asta e prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care unii au numit-o geniu - și de unde vine? ar trebui să mă întreb mai curând, fiind absolut incapabil să-mi încerc mintea cu cine știe ce alte nețărmuriri ale universului... Asta în cazul în care aș fi capabil de o asemenea reflecție, pentru că nu știu!, nu știu cum să fac să judec minciuna aceasta atât de adevărată și de atotdistrugătoare a flăcării creației, căreia cine știe ce lipsă a minții mele nu îi poate găsi formula și exprimarea, cum să fac să mi-o explic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
său spiritual care se afla la un pas de vărsarea rîului, unde se aflau Înmormîntați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atîta repeziciune Încît orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decît tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvînt cu litere mărunte, despre care Întîi crezu că era doar titlul unui roman. În pagina a noua găsi o reflecție a lui Machiavelli - sau poate atribuită lui Machiavelli - care-i trezi curiozitatea: „Statele au două tipuri de inamici, externi și interni. Ce fel de arme folosesc ele În războiul Împotriva inamicului extern? Oare generalii a două state beligerante Își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai multe ori, fără să obțin nici un răspuns. M-am hotărît să-mi Încerc norocul cu cealaltă ușă. Am lovit În ea cu pumnul de trei ori. Dinlăuntru se auzea un radio dat la maxim care transmitea emisiunea „Momente pentru reflecție cu părintele Martín Calzado“. Mi-a deschis o doamnă Într-un capot matlasat turcoaz, În papuci și cu o cască de bigudiuri. În lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prematur și dacă succesorul succesorului său ar fi fost, așa cum era prevăzut, Grigori Romanov, și nu Mihail Gorbaciov, probabil că Uniunea Sovietică ar mai fi existat și astăzi. încercarea de a face proorociri asupra viitorului pare absurdă și pentru că toate reflecțiile în legătură cu acest subiect nu sunt, în general, decât niște elucubrații asupra prezentului; astfel, încă de pe vremea primelor societăți omenești, discursul asupra vremurilor viitoare se rezuma la prezicerea unei eterne întoarceri a aștrilor și a unor recolte bune. Pentru preoți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de Nord și în Mesopotamia; altele, numite „turcice” și „mongole”, creează orașe-cetăți în Mesopotamia îUr, Sumer, Ninive și Babilon). O nouă invenție revoluționară, scrierea cuneiformă, apărută puțin mai înainte, permite păstrarea urmelor uneia dintre primele cosmogonii, Epopeea lui Ghilgameș, o reflecție asupra dorinței ca motor al Istoriei, matrice a majorității textelor cu caracter sacru din această regiune. în aceeași perioadă, în India sunt redactate Upanișadele, reprezentare literară majoră ce exprimă o nouă viziune asupra lumii și o nouă etică a refuzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de-a lungul timpului despre obiceiurile poliției îl conduseseră la concluzia că nu-l aștepta nici un pericol la providențial, s.a. și nici nu-l va ataca în noaptea asta, nu înseamnă că samarra nu era unde trebuia să fie. Această reflecție îl făcu pe comisar să ducă mâna la pistol și să gândească, Pentru orice eventualitate, profit de timpul de urcare cu liftul ca să-l armez. Taxiul se opri, Am ajuns, spuse șoferul, și exact în acel moment comisarul văzu, lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vedeam în asta mai mult decât dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute de dragul ei. — În orice caz, pentru tine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Simți că boala i-a atacat deja coardele vocale. Apoi Ata reveni afară: — Nu vrea să vă primească. Trebuie să plecați. Dr. Coutras insistă, dar ea nu-l lăsă să treacă. Doctorul dădu din umeri și după o clipă de reflecție se îndepărtă. Ata îl însoți. Simțea că și ea vrea să scape de el. — Și chiar nu pot fi de folos cu nimic? întrebă el. — Puteți să-i trimiteți niște vopsele, zise ea. Altceva nu mai vrea. — Da’ ce, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
desena, distrat, cu o rămurică, forme geometrice pe pământ. Întinse mâna spre un cedru care zăcea pe jos și Îl arătă unui bărbat mai tânăr, aflat În picioare, lângă el. - Așadar, așa e făcut pământul? Întrebă după o clipă de reflecție. - O sferă solidă, curbată În fiecare punct al său, confirmă Guido Bonatti, astrologul curții. Frederic medită asupra acestor cuvinte. Apoi Își deschise degetele dintr-o dată, lăsând fructul să cadă. - Atunci, ce o ține? continuă el, adresându-se celuilalt tovarăș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
O sferă solidă, curbată În fiecare punct al său, confirmă Guido Bonatti, astrologul curții. Frederic medită asupra acestor cuvinte. Apoi Își deschise degetele dintr-o dată, lăsând fructul să cadă. - Atunci, ce o ține? continuă el, adresându-se celuilalt tovarăș de reflecții, care ședea la o oarecare distanță, un bărbat palid, cu fața plină de pistrui și cu părul roșcat. - Mâna lui Dumnezeu, răspunse Întâiul printre Învățații creștinătății, fala curții sale, Michael scoțianul, cel subțire precum una din trestiile de râu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Nori de muște zumzăiau peste excrementele cu care caii În trecere acoperiseră noroiul, Înainte să fie legați de bara de la poartă. - Ale cui sunt aceste pământuri? Întrebă poetul, arătând Înainte. - Ale familiei Cavalcanti... cred, răspunse bargello după o clipă de reflecție. Și hanul trebuie să le fi aparținut, cândva. Era una din morile lor, iar turnul era un depozit, Înainte să fi fost transformat Într-un loc de popas pentru pelerini. Iarăși familia Cavalcanti. Și iarăși sentimentul acela perfid de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Urmau să Îmi spună de cum ajungeam, bâigui celălalt, Înăbușindu-și un geamăt. Urma să-mi pun serviciile pun serviciile și experiențe la dispoziție... - Să-ți pui la dispoziție serviciile și experiență? Îl Întrebă priorul și Își luă un moment de reflecție. Te pricepi la mecanică? Dumneata ai montat mecanismul ca slujești la Înșelătoria cu Fecioara? Fabio păru surprins. - Nu... de ce? Cunoștințele mele merg În cu totul altă direcție. Și eu sunt om de știință, ca domnia ta, adăugă el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Narcis: chipul său Îi ieși În Întâmpinare, ieșind din neant asemenea unei năluci. Pipăi suprafața rece. O oglindă. Și, de partea cealaltă, o altă oglindă, formând un unghi drept, al cărui vârf era ascuns de piciorul postamentului. După o scurtă reflecție, schiță un zâmbet. Era simplu, ca toate marile farse. Așezate În acea poziție, oglinzile creau o nișă ferită de priviri, În interiorul căreia era loc pentru trupul unei femei. În exterior, oglinzile trimiteau spre credincioși nu imaginea fundului lăzii, cum crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un pic Întârziat. Pentru că, altminteri, În timpul răcirii, sticla se crapă. Dar, atunci când Îi mărim grosimea, e cu neputință să păstrăm transparența perfectă a materialului. Și apoi, ar fi prea dificil să menținem placa perfect plană, astfel Încât să evităm defectele de reflecție, odată ce este ecranată cu plumbul. Dante Încuviință, În timp ce maestrul Îi Înapoia oglinda lucrătorului. - Așadar, Într-adevăr nu e cu putință să construiești una cum ți-am spus eu? Dar ce ai spune de o oglindă lungă de cinci picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
odată ce este ecranată cu plumbul. Dante Încuviință, În timp ce maestrul Îi Înapoia oglinda lucrătorului. - Așadar, Într-adevăr nu e cu putință să construiești una cum ți-am spus eu? Dar ce ai spune de o oglindă lungă de cinci picioare, cu reflecție perfectă? - Aș spune că aiurezi. Sau că ai găsit cutiile meșterului Tinca. - Și totuși, eu am văzut una. Arnolfo scutură din cap aproape mânios. - Ceea ce Îmi spui e cu neputință. Probabil ai comis o eroare. Nu e cu putință, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]