3,182 matches
-
literare. Clasica problemă a formei și conținutului operie literare, poate fi definită, după Ingarden, de tocmai stratificarea operei. Stratificarea operei aduce cu sine, pe lângă arătarea posibilității existenței operei, o simplificare a înțelegerii compoziției artistice. Ideea stratificării funcționează în parametrii judecății reflexive, unde individualul subiectiv este analizat și judecat în raport cu înțelesul obișnuit al artei, și acceptat ca valoare universală prin acceptul social ca element constitutiv operei literare. Stratificarea ingardiană oferă o analiză detaliată a operei literare prin identificarea mai multor tipuri de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
stărilor de anxietate; - în ipostază de consilier, este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător persuasiv și un sfătuitor al acestora; - ca model, prin întreaga sa personalitate, prin acțiunile, comportamentul său este un exemplu pozitiv pentru elevi; - ca profesionist reflexiv, se străduiește tot timpul să înțeleagă și să reflecteze asupra întâmplărilor inedite din clasă, să studieze și să analizeze fenomenele psihopedagogice cu care se confruntă;ca manager, supraveghează întreaga activitate din clasă, asigură consensul cu ceilalți profesori, cu părinții și
ARTA DE A FI PĂRINTE by Nicoleta Prepeliță () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93068]
-
să pară multora monoton sau plicticos. Suprafața poemelor e insuficient luminată și trebuie să o privești cu mare atenție: altfel, pierzi nuanțele, surprizele, schimbările, varietatea retrasă în colțuri obscure. Încordarea însăși a ideii e marcată de stilul conversațional, „abstract” și reflexiv până la proză. Misterioasele viziuni despre oraș ar putea fi, dacă roua harului ar arde pe blocuri, și mai impresionante, și mai convingătoare. NICOLAE MANOLESCU În mod paradoxal, teatrul lui Vișniec, deși ține de literatură prin materialul de construcție ce rămâne
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
mișcărilor sufletului, captate mai nuanțat de versul liber și de propensiunea panteistică a analogiei, sunt, din păcate, puse în umbră de o vizibilă manevrare mecanică a metaforelor-cheie, a contrastelor și de alunecarea într-o retorică a declamației. Și nu excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
sunt „icoane șterse” (Icoane șterse, 1895), „file rupte” (File rupte, 1909), secvențe și instantanee surprinse „din goana vieții” (Din goana vieții, 1892). O notă aparte fac amintirile, cu nostalgia duioasă a copilăriei (Un Crăciun, Mogâldea ș.a.). Proza are un caracter reflexiv, liric și confesiv. Sentimentale, chiar melodramatice, într-o atmosferă sumbră la început, schițele și nuvelele câștigă treptat sub raportul realismului, adăugându-și energice note pamfletare și protestatare. După 1900 V. scrie mai anevoie, preferând să-și fixeze impresiile în epistole
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
era o „carte de învățătură” adresată în primul rând ucenicului, care avea astfel acces la „secretele” meseriei. Mai târziu, când meșterul a devenit artist și a început să rivalizeze cu poetul, au apărut tratatele, în care componenta teoretică și dimensiunea reflexivă articulau o meditație pe marginea activității artistice. Arta devenea astfel „cosa mentale”. Dintr-o altă perspectivă, această remarcabilă transformare poate fi citită și ca trecere de la „tăcere” la locvacitate: artistul nu mai este „mut” și devine convingător nu doar prin
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
a unei persoane. Integrarea este obiectivă, spune autoarea, referindu-se la acțiunile și interacțiunile practicate de indivizi într-un cadru, sistem sau structură formală/informală care le oferă posibilitatea de a influența și controla deciziile organizaționale. Implicarea este intențională și reflexivă, integrarea este relațională și comportamentală. Deși autoarea optează pentru sfera restrânsă a noțiunii de participare, avem senzația că prin explicațiile furnizate, ea depășește unele dispute sterile referitoare la caracterul individual sau de grup al participării. Se remarcă totodată surprinderea și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru persoana I singular preferată în locul celei de I plural. Un alt exemplu în care copilul surd ignoră total cerința, scrie prietenului, dar despre altceva: Ce
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
grupul de apartenență, să te deschizi Înspre nou, În sfârșit, să-ți confrunți moravurile și opiniile cu cele ale „străinilor”, cu riscul de a-ți pune ulterior În discuție valorile și cultura proprii, pentru că exotismul este și o noțiune relativă, reflexivă, reciprocă. Dorul de ducă „Urăsc călătoriile și exploratorii”, scria Claude Lévi-Strauss la Începutul volumului său Tropice triste (Lévi-Strauss, 1955, p. 13). Antropologul dorea ca prin această lucrare să reînnoiască genul călătoriei filosofice, pentru care literatura, din secolul al XVI-lea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Îi limitează domeniul la sfera virtuților domestice; pentru alții, În schimb, beneficiază de o puternică Încărcătură afectivă, evocând o Înrudire a ființelor umane, o legătură strânsă și privilegiată Între oameni, dublate de o atmosferă de căldură sufletească anterioară oricărui demers reflexiv. Majoritatea filosofilor au ignorat-o. Imaginile care Îi sunt asociate oferă prea puțin discursului filosofic, dacă acesta, așa cum susține Hegel, „are drept sarcină să exprime sub formă de noțiune ceea ce există ca reprezentare” (Hegel, 1959, p. 245). Bergson Însă o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de integrat Într-un model unic de organizare. Și totuși, fraternitatea rămâne Întotdeauna la singular, ca un ideal absolut. Mai curând ideal decât concept. Și aceasta pentru că trimite la modelul familiei și definește un tip de legătură care precedă demersul reflexiv. Paradigma familială Ideea de fraternitate o conține În sine pe aceea de situație sau, mai precis, de apartenență. Aparținem mai Întâi unei familii. Copiii Îi dau acesteia semnificație deplină. O familie fără descendenți pare neterminată. Calitatea de frate sau de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
salarială, parcursul individual era cumva Înscris În apartenența la o anumită clasă socială; astăzi, și tânărul șomer Înscris la cursuri de recalificare, și ocupantul unei funcții Înalte În cadrul unei Întreprinderi În curs de restructurare sunt obligați să participe În mod „reflexiv” la propria inserție În societatea muncii. Această situație este paradoxală, pentru că victoria individului autonom, autoreflexiv, care Își gestionează singur biografia, se realizează cu prețul fragilizării sale, al neputinței de a-și asuma pe deplin libertatea proaspăt cucerită, al dificultății de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nègre1 ă propunere considerată prea Îndrăzneață de către colegii săi de generație și, ca urmare, respinsă ă, indică deja sensul Întreprinderii lor, care avea să de naștere negritudinii, cuvânt ce apare pentru prima oară În acest ziar. Contextul deschiderii critice și reflexive care a dus la crearea acestui concept, a cărui paternitate Îi este În general atribuită lui Aimé Césaire, inclusiv de către Senghor, este cel al unei lumi În mișcare, atât În plan politic, cât și din punct de vedere cultural. Această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
triumfurilor pe care le împărtășim (Denzin, 1989). Povestirea vieții este un proces de creare și recreare a propriei vieți. De fiecare dată când povestim, putem identifica semnificații noi ori suplimentare. Secretul creării semnificațiilor prin intermediul povestirii vieții, pentru narator, este gândirea reflexivă. Dacă o persoană gândește, înțelege și este atentă la ceea ce se spune, semnificația va fi de obicei evidentă chiar și atunci când își reatează povestea. Dacă nu se întâmplă acest lucru, este necesar un efort suplimentar pentru determinarea sensului. Ceea ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de obicei evidentă chiar și atunci când își reatează povestea. Dacă nu se întâmplă acest lucru, este necesar un efort suplimentar pentru determinarea sensului. Ceea ce trebuie să facă un cercetător pentru a-l ajuta și mai mult pe narator să fie reflexiv, să se concentreze asupra poveștii pe care a spus-o și a modului cum o spune pentru a extrage semnificațiile este, de exemplu, să-i pună întrebări de genul: „Ce înțelegi atunci când îți asculți propria poveste?”. Sau: „Ce semnifică povestirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
multe interviuri de acest tip pentru un anumit proiect, o modalitate de a-i ajuta pe naratori să aprofundeze semnificațiile fiecărei povestiri ar fi reflecția de grup, eventual și pentru coroborare acestora. Putem apela la grupuri structurate organizate în vederea analizei reflexive a povestirilor, la rememorarea în grup sau la ambele metode. O altă manieră de a-l ajuta pe narator să creeze semnificații din povestea spusă este prin intermediul unui proces numit crearea personalizată a miturilor sau trecerea de la poveste unică la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
of Stories, capitolele 3, 5 și 6 (Atkinson, 1995), și ar putea fi folosit atât pentru scopuri precise de cercetare, cât și în asistarea creării semnificațiilor într-o poveste a vieții. Pentru narator, secretul este deci să fie suficient de reflexiv și să dea un sens poveștii sale, în mod spontan intuitiv sau printr-o reflecție ulterioară asistată. Adesea, sensurile comune, descoperite de indivizii care-și compară și își intersectează poveștile, sunt cele care fac ca propriile semnificații să devină și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
scriere tipărită pe mai multe foi legate împreună"), enunțul amintit pentru a ilustra funcționarrea cuvîntului cu semnificația definită etc. Astfel, intrarea într-un dicționar (cuvîntul-titlu) este în afara discursului și reprezintă nivelul metalingvistic, adică cel în care uzul codului este aplicat reflexiv, la un element al codului însuși. Într-o accepție extinsă, autonimia este situația creată prin explicarea sau prin precizarea în legătură cu o formă lingvistică (un fonem, un morfem, un lexem, o sintagmă), care are un comportament sintactic și semantic specific. De
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțării (în logică deicticele fiind de altfel desemnate prin termenul token-reflexives). În literatura de specialitate, terminologia specifică acestei clase de cuvinte este departe de a fi unitară, numeroase etichete concurînd, cu diverse grade de echivalență termenul deictic: ambreior, shifter, token reflexive, expresie sui-referențială, indicator, simbol indexical. Unități indispensabile în orice limbă, asigurînd desemnarea vorbitorului ca atare și poziționarea sa față de ceilalți, în timp și în spațiu (eu, tu, aici, acum), deicticele se diferențiază din punct de vedere semantic și referențial atît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stilul direct este echivalentul unui nume propriu, și dezvoltată ulterior de Josette Rey-Debove și de J. Authier-Revuz: discursul direct este citare, deci autonim, iar discursul indirect, traducere; discursul raportat ca discurs autonim se distinge de modalitatea autonimică, văzută ca discurs reflexiv. Ca fenomen de enunțare, discursul raportat pune în termeni noi problema responsabilității enunțiative și a atribuirii discursului, a moalităților de punere la distanță a discursului citat, a corespondenței între planurile enunțării; interesează, în principal, la acest nivel, strategiile de integrare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și non-verbale care sînt caracteristice situațiilor de interacțiune și care joacă rolul de semnalmente în ceea ce privește producerea discursului în desfășurare; ele stabilesc și indică o legătură între segmentele lingvistice sau între formele lingvistice din context. Se regăsește astfel aici caracterul funciar reflexiv al practicii comunicative, asupra căruia s-a orientat etnometodologia. Nu există un consens în delimitarea acestei categorii, deși importanța ei este unanim recunoscută, și, de aceea, există o mare varietate de sintagme numitoare pentru ea: "semnal de coordonare", "conector fatic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizează de fapt o anumită concepție asupra limbii și, în general, asupra comunicării. O astfel de concepție asupra limbii reia unele preocupări ale retoricii tradiționale, punînd pe primul loc forța semnelor și caracterul activ al limbii. Ea insistă asupra caracterului reflexiv al limbii, faptul că ea se referă la lume impunîndu-i propria activitate enunțiativă, caracterul ei interactiv, raportarea la un cadru permițînd interpretarea enunțurilor, precum și dimensiunea ei juridică, deoarece activitatea vorbirii este subînțeleasă ca o rețea de drepturi și de obligații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referire la semantismul său. Atunci cînd se privilegiază conținutul semantic în definirea subiectului, se apreciază că acesta este elementul despre care se comunică ceva prin intermediul predicatului, arătînd cine face sau cine suferă acțiunea (exprimată prin verbul predicat la diateza activă, reflexivă sau pasivă), cine este caracterizat de o anumită stare, cui i se atribuie o însușire (exprimată prin numele predicativ). Remarcăm faptul că notele semantice relevate constant prin acest tip de definiție corespund unui actant (pacient) animat; or, planul lingvistic nu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ar putea fi plasate în orice moment al spectacolului. La sfârșit rămâi însă numai cu ambalajul și cu intenția deliberatei, dar prea puțin justificatei stilizări. Lipsesc un traseu articulat și motivat al evoluției mișcării, un concept clar definit, un discurs reflexiv, nu numai autoreflexiv și autosuficient. Și, mai mult decât atât, e suspendată necesitatea actului de a pune în mișcare un corp atât timp cât el rămâne la stadiul de pură demonstrație estetizantă. Corpul funcționează în sine fără un context de interes direct
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cînd vin, au un efect mult mai mare atunci cînd nu sînt resimțite ca absurde sau inexplicabile, ci rezonabile și posibile. A experimenta o adevărată surpriză narativă de efect este să fii prins într-o activitate de autoînvățare, de critică reflexivă - ceea ce aduce valoare. Surprizele nu cer o simplă revizuire și o reanalizare a modului de a citi; cu un mic ghiont de corectare ele îl fac pe cititor să cerceteze ce i-a lipsit: "Ar fi trebuit să-mi dau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]