5,383 matches
-
nerecuperate, „uitate” și, între acestea, rezultatele sunt spectaculoase în explorarea eroticii unor C. Conachi, Anton Pann, V. Alecsandri, precum și în identificarea „spațiilor securizante”, a timpurilor și anotimpurilor amoroase („înserarea”, „noaptea”, „matinalul”) sau în evoluția deplasării de la iatac spre o natură-martor, refugiu, exil; la fel, în urmărirea unei „patologii” a erosului (singurătatea, urâtul, mâhniciunea, necazul), cu primele accente misogine (la Anton Pann), sau în semiologia „obiectelor erotice”, în „carnavalul numelor” ș.a. Se găsesc aici, pe lângă justificarea lecturii tematiste, pagini persuasive, analize de
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
și teme comune celor două texte, ca, de exemplu, descrierea făcută de cei doi autori piețelor publice care vor fi acoperite cu aur și argint în vremea Anticristului, fără ca cineva să încerce să se atingă de ele, sau cea a refugiului pe care îl vor găsi populațiile amenințate „în peșterile munților” sau în „crăpăturile pământului”. Aceste câteva motive comune nu sunt totuși suficiente pentru stabilirea unei cronologii aproximative care să plaseze textul lui Pseudo‑Efrem într‑o poziție anterioară textului lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
așadar, în continuare supuși ispitelor Răului. „Adâncul” în care zace diavolul înlănțuit de Cristos, „arată”, în viziunea lui Augustin, „mulțimea necredincioșilor, ale căror inimi sunt neguri adânci, din pricina răutății față de Biserica lui Dumnezeu”. Pe toată durata eshatonului diavolul va găsi refugiu în sufletele celor păcătoși. Biserica „predestinată” (20, 7, 4) rămâne neîntinată (ca ciuitas Dei), în timp ce fiecare suflet va fi supus încercărilor, chinuit, persecutat clipă de clipă. „Pecetluirea” diavolului înainte ca acesta să fie aruncat în adânc (Apoc. 20,3) primește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cele două niveluri ale realității, cel al istoriei omenești și cel al veșniciei dumnezeiești. Această idee a fost întâlnită deja la Hipolit, dar aici ea este lipsită de orice conotație radicală. Hipolit găsea în această viziune metafizică un fel de refugiu ultim în fața „terorii istoriei”, în timp ce, la Theodoret, este vorba pur și simplu de reluarea unui topos al literaturii ascetice (uanitas uanitatum) și de transpunerea sa în registrul eshatologic. 2. Cel de‑al doilea text în care Theodoret vorbește de mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fantezistă chiar. Ipotezele prezentate de Gunkel și de Bousset au totuși o anumită valoare, prin aceea că ambii cercetători scot în evidență structura morfologică a scenariilor mitologice. . Controversa, la Iustin, Dialogul cu Trifon, cap. 43‑44. . Deșertul ca loc de refugiu: Deut. 8,2‑3; 3Rg. 17,1‑7; 19,3‑9; 1Mac. 2,19. . Aripile de vultur ca semn al epifaniei lui Iahve: Ex. 19,4; Deut. 32,11‑12; Is. 40,31; 46,4; 63,9. . V, 6: „Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Gheorghe Ceaușescu, Rao, 2000]. Aceste două mărturii arată, pe de o parte, atașamentul lui Nero față de partea orientală a imperiului său, iar, pe de altă parte, temeiul tradiției potrivit căreia dușmanul Romei tradiționale, adică republicane, avea să‑și găsească refugiul într‑un oraș important din Orient, de unde ar fi încercat să‑și recapete puterea. . Bibliografia asupra acestui subiect este foarte bogată. Vezi R.H. Charles, A Critical and Exegetical Commentary on the Revelation of St. John, vol. 2, Edimburg, 1920, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nostalgie pământul, o populație ajunsă brusc în 1940 și 1944 fără loc și fără țară pentru că numele țării lor a dispărut de atunci din hărțile oficiale”. Motivația afectivă acționează ca un factor coagulant al nucleelor narative din povestirile despre deportări, refugiu, domiciliu forțat, obsesia claustrării, dar și a spațiilor libere, toate văzute în Copilăria mea pe-un ambalaj de ciocolată (1984) prin ochii unei adolescente, după cum același liant acționează și în romanul Siberia dus-întors, 73 de ruble (1991), unde țesătura epică
SIUPIUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
aspră însingurare „pe margini de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște decupând, în întunericul durerii, „ferestre luminate” sau captând „sâmburi de lumină”. Cultivarea formei fixe temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit „pe-a culmilor singurătate”: „Mă-nchid de-acum în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând „noroiul”, viața cu „vag miros de mucigai” și o umanitate mizeră la
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
au murit”27. Nu știm cu câtă „cinste” l-a întâmpinat împăratul („Rodolful”; Rudolf al II-lea se prăpădea în 1612) pe Radu Șerban și aici câți bani „de cheltuială” i-a dat. Intervențiile împăratului Mathias pentru reinstalarea Domnului Jugar (refugiul în Occident era în consonanță cu ideile politice profesate mereu: la 8 septembrie 1601 figura printre boierii care trebuiau să primească scrisori de la austrieci 28) în scaunul țării Românești, făcute 1612, 1614 și 1616, au fost, unele, de rutină, formale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se fi aflat, categoric, și Ștefana Mihailovna, rusoaică (N. Drăganu) ori circaziană (din nou o cercheză, frumoasă cu siguranță, cum a fost și acea Natalia ori Nedelea, roabă răscumpărată, care îl însoțesc întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în brațele lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme), persoană ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă). Ștefana devenea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o pretedentă la rangul de văduvă - Ștefana Mihailovna, o circaziană (din nou o cercheză, frumoasă cu siguranță, cum trebuie să fi fost și acea Natalia sau Nedelea, roabă răcumpărată, care îl însoțise întâi pe Mihnea al III-lea Radu în refugiul lui transilvan, pentru a trece apoi - după moartea lui Mihnea - în patul lui Constantin Șerban, și el pribeag în acea vreme, sau ca acea Marie, care i-a luat locul Irinei Botezata - fosta concubină legitimată prin căsătorie ca Doamnă - în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vornic Ivașco Golescu, om de casa Mihneștilor, refugiat, în 1583, în Transilvania, „cu toate averile, cu nevasta - era însurat cu Elena (sau Ilina), fiica lui Udriște din Mărgineni și a Ancăi, fiica lui Radu de la Afumați - și cu copiii”. După refugiul transilvănean, a urmat retragerea în Polonia și apoi în Moldova, unde a și murit de „moarte năpraznică”. La fel, mai târziu, Stroe Leurdeanu va fugi în câteva rânduri în Ardeal. La Brașov, Elina (Elena), ultima dintre cele trei neveste ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fericită conviețuire, stabilitate - condiție a tuturor binefacerilor și a prosperității -, o preceptistică a înțelegerii și a armoniei, acea „stare de liniște” coincidentă cu ordinea. Operă grandioasă - înțelegem - sprijinită - de Voievozi binevoitori, carotată de Domni ostili, întreruptă de replieri și de refugii, articulată de fapte, înțelepte sau abile, caracteristice unui „stâlp mare care au sprijinit toate nevoile țării”, presărată cu acte de generozitate și curmată brutal de un Voievod orgolios (și el îndatorat marelui postelnic) și de mașinațiunile celor două „vase réle
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Gherasim Cretanul, nimeni altul decât Gherasim Blachos), „la metohul Ierusalimului”. Continuă acumulările începute în țară în casa părintească, verosimil cu profesorii de la „Schola graeca et latina” din Târgoviște, și în Ardeal, la Brașov, cu dascăli de la Colegiul reformat, în timpul refugiului provocat de răscoala seimenilor. în „1667 ghen. 19 d[ni]” - notează el în însemnările de călătorie, se afla la Veneția, de unde va pleca la Padova. Același jurnal („carnetul [său] de student” - va zice Nicolae Iorga) ne comunică lista cărților cumpărate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
celelalte persoane. Persoanele din această categorie nu pot uita evenimentele psihotraumatizante din trecutul lor. Ele se constituie sub formă de complexe ideo-afective dominante. În plus, ele simt ruptura dintre ele și lume, dintre ele și ceilalți. Inadaptarea, dependența, conduitele de refugiu sau violența sunt forme de a fi ale persoanelor cu un tip de existență nevrotică. Ele se opun societății, dar modalitățile lor de opoziție au un caracter deviant. Societatea, celelalte persoane Îi izolează, Îi refuză. Aceștia nu sunt acceptați. Persoanele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
adaptării, cât și interior, În planul valorilor morale. Asemenea situații vor fi analizate În continuare. Opusul situațiilor Închise sunt situațiile deschise. Ele există ca posibilități virtuale ale lumii, iar pentru persoană reprezintă căi de eliberare sau de compensare și de refugiu În fața constrângerilor limitative ale vieții și ale lumii. Situațiile deschise sunt cele care oferă persoanei perspectiva eliberării, a afirmării sale față de sine, În raporturile cu ceilalți, cu lumea. De regulă acestea se realizează prin conduite cu caracter simbolic-sublimativ, oferind satisfacții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
imediate sau În decursul timpului. În sensul acesta, menționăm următoarele: jocul, creația artistică, visul, rugăciunea, meditația, practica isihastă, tehnicile yoga etc. Alături de acestea mai pot fi enumerate și alte situații la care se apelează pentru ruperea legăturilor cu realitatea și refugiul Într-un univers imaginar: alcoolul, drogurile. În plan colectiv, iluzia eliberării de constrângeri o dă apartenența la grupurile marginale și identificarea cu ele etc. Din punct de vedere psihologic, situațiile Închise generează angoasa, neliniștea existențială, slăbesc echilibrul interior și ordinea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se retrage din competiția sau cursa vieții. Este o atitudine de ieșire, o dorință de a se autoizola de lume, de evenimentele vieții, de a trăi În afara situațiilor de viață. Renunțarea este, În același timp, o atitudine de autoapărare, un refugiu prin care sunt evitate sau chiar complet eliminate orice fel de influențe sau Întâlniri cu situațiile și evenimentele vieții, considerate Într-o manieră globală ca fiind inacceptabile și care Închid persoana. Ratarea constă În pierderea de către persoană a ocaziei celei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pare a fi lipsită de sens. El renunță cu ușurință la oricare altă experiență vitală, considerând-o inutilă. Experiența vitală a durerii se Înscrie În existența individuală. Ea poate duce la disperare sau la suicid, sau dimpotrivă la conduite de refugiu (dependență de alcool, de analgezice sau psihotranchilizanteă, precum și la alte forme de dependență și regresiune. Pentru că este o amenințare vitală și o suferință cu caracter complex, omul caută să Înlăture durerea, inventând remedii cu care să lupte Împotriva acesteia. Durerea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Ea se obține prin efort, prin renunțări și chiar cu prețul unor sacrificii. Ieșirea din limitele vieții Înseamnă eliberare și aceasta se realizează fie În plan individual, fie În plan colectiv, În mod periodic, fie sub forma unor conduite de refugiu sau a unor ritualuri. În ambele situații ele au valoarea unor acțiuni catharice individuale sau colective, de eliberare de tensiunile interioare și constrângerile externe de care atât individul, cât și grupurile umane au atâta nevoie. Sunt veritabile ritualuri de Înnoire
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Orice abatere de la normele restrictiv-limitative se pedepsește. În aceste condiții, protestul persoanei va avea un caracter pasiv (refuzul de a executa ordinele, greva foamei etc.Ă, În plan exterior, dar și unul de tip activ, interior (speranța schimbării, acțiuni intelectuale, refugiul În credința religioasă etcă. Una dintre formele care pot fi considerate, din punct de vedere simbolic, conduite de refugiu sau de fugă, de ieșire din situațiile Închise, este suicidul. În aceste cazuri, suicidul are semnificația unei ieșiri din situație. El
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a executa ordinele, greva foamei etc.Ă, În plan exterior, dar și unul de tip activ, interior (speranța schimbării, acțiuni intelectuale, refugiul În credința religioasă etcă. Una dintre formele care pot fi considerate, din punct de vedere simbolic, conduite de refugiu sau de fugă, de ieșire din situațiile Închise, este suicidul. În aceste cazuri, suicidul are semnificația unei ieșiri din situație. El nu urmărește moartea individului, ci eliberarea acestuia din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să le facă față, să găsească o soluție la impas. Adesea, apar situații tensionale sau chiar conflicte deschise, prin care persoana respectivă Încearcă să răstoarne sau să Îndepărteze limitele care-i sunt impuse. În alte situații, va adopta conduite de refugiu (alcool, toxicomanii, situații de dependență socială, prostituție etcă. Fiecare tip de persoană-limită este echivalentul situațiilor Închise care au produs-o. Între condițiile nefirești, absurde, Închise ale vieții și formele pe care le adoptă natura persoanei există o strânsă legătură, inteligibilă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Orice experiență sufletească a singurătății este dublată de trăirea disperării morale. Singurătatea este trăită În câmpul conștiinței mele, atât ca stare, cât și ca sentiment. Dar omul refuză singurătatea, atunci când nu și-o construiește, fie ca pe o conduită de refugiu din fața unui pericol sau a unei realități inacceptabile moral, fie ca pe un univers deschis interior, construit din valori morale supreme. Persoana luptă Împotriva singurătății sale chiar și În situația În care această singurătate Îi este impusă forțat. Aflată, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai ales că este vorba despre o singurătate care apare În urma unei situații nevrotice psihotraumatizante. Dincolo de acest eșec, se profilează perspectiva disperării morale, a faptului de a te pierde pe tine Însuți
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]