18,995 matches
-
prin filmul "Sub nisip" (2001), unde ne face să pătrundem în mintea unei femei (la 56 de ani, Charlotte Rampling face rolul carierei ei, plină de roluri interesante), constrânsă la un doliu imposibil de dispariția soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea cu simplitate și emoție, practicând un cinema cu mare impact asupra publicului. Un cinema al afectelor și nu unul, facil, al efectelor. Semn că François Ozon, acest copil teribil al filmului francez, s-a maturizat și că
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
miza doar pe mijloacele lor, pe tehnică și, mai ales, pe atracția sigură a numelor lor mi se pare, totuși, facil și la prima mînă. E o accelerare prea bruscă pe o pantă ce coboară de la o întîlnire spirituală a regizorului cu Umberto Eco, de pildă, și cu un univers fascinant pe care a încercat să-l teatralizeze în Numele trandafirului, tot la Teatrul Național din București. Grigore Gonța are un spirit ludic fin pe care îl remarcam cu alte ocazii, în
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
Aceeași intenție au avut-o și realizatorii unei alte pelicule ce a șocat anumite obișnuințe: Condiția câinilor (State of Dogs, 1998), un film de debut datorat belgianului Peter Brosens (39 de ani, licențiat în geografie și antropologie socială și culturală, regizor și producător de filme documentare) și mongolul Dorjkhandyn Turmunkh (42 de ani, licențiat al Școlii de Jurnalistică a Universității din Ulan Bator, ziarist, scenarist și producător la TV mongolă). Filmul a făcut înconjurul lumii, a participat la 41 de festivități
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
l-am văzut se numește Atac la profesoară, o adaptare a regizoarei Diana Maria Mihailopol după cunoscuta piesă Șantaj a Ludmilei Razumovskaia. Anul trecut, Virginia Itta Marcu a primit Premiul pentru cea mai bună actriță la Galele Uniter, iar tînărul regizor Claudiu Goga Premiul pentru debut și pentru această montare importantă de la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Brașov. Tensiunea specială a piesei și tratarea "pe muchie de cuțit" a lui Goga, împlinirile actoricești spre care și-a condus trupa, cu maturitate, deși
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
Constantinescu Unul dintre cele mai frumoase lucruri întîmplate în această stagiune este spectacolul cu Unchiul Vanea de la Teatrul "Bulandra". Lumea magică și poetică a lui Cehov, plină de absurd, dar și de normalitate, își trăiește firesc și rusește dimensiunea. Popasul regizorului rus Yuri Kordonski în acest teatru-școală îi redă "Bulandrei" aerul de altădată, așezat și tulburător, în același timp, al performanței. Este o asemenea bucurie acest spectacol, încît rîsul și plînsul se concurează natural, ca și în scrierile lui Cehov, te
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
murit. Trebuie doar să le recunoști. Cu mici imperfecțiuni, cu mai mici sau mai mari neîmpliniri actoricești, spectacolul este superb pentru că este adevărat și pentru că nu lasă să se strecoare nici o eroare. Pentru că are nebunie. Enorm îi ridică la plasă regizorului spațiul și decorul propuse de scenografa Elena Dmitrakova, mulîndu-se pe gîndul lui Kordonski cu aplomb și personalitate. Dintr-odată, încă de la început, lucrurile capătă deschidere și o altă dimensiune: acțiunea este scoasă din interiorul casei și mutată afară, într-un
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Nu te sufocă, nu te aruncă în clișee, în false disperări. Poți înnebuni ușor și de-adevăratelea. E pe muchie de cuțit. O știu toți. Și cum miroase! A tămîie, a lemn, a cărbune, a brad, a aburi de ploaie... Regizorul acesta, Yuri Kordonski, nu obosește pe durata construirii spectacolului. Imaginația nu se epuizează după o jumătate de oră. Descoperă tot timpul ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu se îndepărtează de
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
în permanența întregului. Nu se îndepărtează de Cehov nici o secundă. Te face, însă, să-l simți acut, pe tot parcursul șederii în sală. În mecanismul montării, actorii din distribuție se înșurubează total sau parțial. Unii s-au dat pe mîna regizorului pînă la capăt. Asta se vede pe scenă. Alții au făcut-o episodic sau au crezut că pot lua personajul pe cont propriu. Și asta se vede pe scenă. Unchiul Vanea este Horațiu Mălăele. În prima parte, mai exact pînă
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
sale. Cu măsură și precauție, fără să-l îngroașe deloc prin nimic, pe argatul veșnic beat și leneș, întîrziat și inutil reușește, Șerban Pavlu și ratează absolut Marius Chivu, care-și lungește nepermis orice popas în scenă, ieșind din tiparele regizorului. Furtuna a trecut. Oaspeții - Serebreakov, Elena, Astrov - au plecat, luînd cu ei speranța, lăsînd însă banala rutină bucolică. Vanea și Sonia desprind "nava" de la uscat. Și chioșcul pleacă, învîrtindu-se ca un carusel. Lumea lor redevine o insulă. Au rămas pe
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Elena, Astrov - au plecat, luînd cu ei speranța, lăsînd însă banala rutină bucolică. Vanea și Sonia desprind "nava" de la uscat. Și chioșcul pleacă, învîrtindu-se ca un carusel. Lumea lor redevine o insulă. Au rămas pe mal, ca doi superbi artiști, regizorul Yuri Kordonski și scenografa Elena Dmitrakova. Acest spectacol cu Unchiul Vanea de la Teatrul "Bulandra" este un eveniment. Nu zgomotos și fals. Este adînc ca apele mării și liniștit ca întinderea stepei. Unchiul Vanea de Anton Pavlovici Cehov. Traducere de Moni
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Marina Constantinescu De ce tînărul regizor Dan Vasile a ales să pună în scenă piesa lui Petru Dumitriu Preludiu la Electra, rămîne o întrebare la care n-am găsit răspuns nici după ce am văzut spectacolul realizat la Theatrum Mundi și găzduit de Teatrul Foarte Mic. Am
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
că-i servește nici lui Petru Dumitriu (cred că autorul de pe coperta întîi a programului de sală este același cu cel de pe coperta a patra - Petru Dumitru! - și că doar o regretabilă greșală de tipar ne poate juca feste), nici regizorului, nici teatrului și nici chiar actorilor, previzibili aproape în tot ce fac. Povestea piesei nu este datată, ea poate fi amplasată în orice timp la fel de bine: criza cuplului, triunghiul conjugal dezvoltat perfect simetric în ambele părți, trădări, portretul unui tip
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
suferă într-un fel de absența tensiunii dramatice, a replicii scrisă cu nerv care să construiască dialogul scenic, să definească tipul de relații, de situații. Prăfuiala vine nu din subiectul tratat de autor, ci din lipsa de anvergură dramaturgică. Dacă regizorul a ales textul, este de presupus că avea și acele soluții care să ni-l prezinte atins de nerv, incitant pentru societatea în care trăim, dincolo de clișee. Dacă piesa a fost o comandă, atunci se explică mai ușor aerul superficial
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
făcut de Dan Vasile la Teatrul Național din Iași pentru care a fost nominalizat la ediția ultimă a Galei Uniter la Premiul pentru debut) a constituit-o pentru Dan Vasile, pentru trupă și spectatori și această mizanscenă cosmetizată, dar ostenită. Regizorul nu a fost ajutat nici de scenografa Alina Herescu. Ea n-a rezolvat un spațiu în care să fie amplasată drama (a găsit o singură soluție: locul Casandrei, care a rămas doar o prelungire, un apendice față de reședința principală), și
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
și ziua ta!" și organizat de către Delegația Comisiei Europene la București și Uniunea Cineaștilor din România, Festivalul a prezentat anul acesta 23 de filme selectate din producția recentă (ultimii trei ani) a 18 țări europene: multe sunt debuturi semnate de regizori tineri și, mai ales, multe sunt producții reprezentative pentru cinematografia europeană, fiind distinse cu premiile unor importante competiții internaționale. În deschiderea ediției din acest an - a 5-a - o somptuoasă coproducție franco-britanică: "Vatel". Este al treilea film de epocă (după
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
cinematografic care, prea adeseori, este invadat de excese, diletantism și kitsch. Chiar dacă la nivelul construcției dramaturgice filmul "Vatel" este destul de convențional -, plictisitor uneori, tezist alteori, cu frecvente căderi de ritm și tonus - el devine captivant, tocmai prin această "știință" a regizorului și a armatei sale de consilieri (istorici și specialiști în costume, artă culinară, stilistică florală) de a da viață unui anumit mod de a concepe lumea ca spectacol: de la aranjarea unui platou cu fructe până la elaborarea unui menu regal, de la
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
progres" cunoscut de cinema de la origini și până în zilele noastre. Dar succesul de la Cannes 1998 al filmelor "Idioții" și "Festen" (prezentat și publicului nostru în ediția de anul trecut a Festivalului) precum și realizarea a încă 14 filme "Dogma" (semnate de regizori de pe tot mapamondul: Italia, Franța, Coreea, S.U.A., Danemarca) arată că astăzi "Dogma 95" nu mai e un fenomen izolat - asemeni experimentului numit "The Blair Witch Project" (Proiect - Vrăjitoarea) și, cine știe, în timp, ea va ajunge, poate, să aibă același
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
Profesionistul s-au jucat și la noi, la Brașov, Galați și București în regia lui Horea Popescu sau Claudiu Goga. O scriitură alertă, extrem de actuală și de percutantă, marcată și de realitatea dură din Iugoslavia i-a atras deopotrivă pe regizori, traducători, actori și directori de teatre, o parte din succes fiind garantată și de calitățile evidente ale textelor. O piesă însă, oricît de bună ar fi, are nevoie în primul rînd de un regizor care să știe să o citească
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Iugoslavia i-a atras deopotrivă pe regizori, traducători, actori și directori de teatre, o parte din succes fiind garantată și de calitățile evidente ale textelor. O piesă însă, oricît de bună ar fi, are nevoie în primul rînd de un regizor care să știe să o citească și să-i revele miza. Dar tot atît de bine un director de scenă inabil poate să o îngroape. Așa s-a întîmplat cu Larry Thompson, tragedia unei tinereți (1996), tradusă și pusă în
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
motivația pentru care a ales textul, dincolo de subiectul actual în sine. Desfășurarea montării urmărește ad-litteram piesa (intervențiile sînt atît de mici - cîteva tăieturi - încît practic sînt insesizabile) pînă și la indicațiile pentru costum (de exemplu, cel al Actorului Alb). Un regizor mai cu vînă ar fi decupat altfel textul, i-ar fi sporit tensiunea dramatică și sucul comic, ar fi lucrat nuanțat cu actorii buni și profesioniști pe care i-a ales, ar fi scos la iveală substanța conflictului care macină
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
și care nu sînt dirijate regizoral, nu sînt susținute de indicații menite să individualizeze, să acorde șansa unor apariții plurivalente, dezvoltate pe mai multe registre. Fiecare actor a fost bine ales și bine distribuit. Aici însă a luat sfîrșit "inspirația" regizorului. Ștefan Sileanu, Tania Filip, Cristian Șofron, Ion Haiduc, Ruxandra Sireteanu, Anda Caropol, Ion Siminie, Valentin Teodosiu - nume sonore ale trupei Teatrului "Nottara" - sînt lăsați să se descurce cam fiecare după posibilități, să-și utilizeze carisma personală, glasul, ținuta, prezența, umorul
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
variate ipostaze, lucruri pe care piesa le are din plin, generos, afectează și jocul actorilor care, în ciuda agitației, este static, monocord, repetitiv în mijloace. Piesa în sine este și un pretext, provocare plină de ludic și umor pentru imaginația unui regizor. Din păcate, de data asta n-a fost să fie. Oricum, "the show must go on", spune subtitlul și mesajul din finalul spectacolului. Teatrul "Nottara" - premieră pe țară: Larry Thompson, tragedia unei tinereți sau Show must go on de Dusan
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
a terminat cu bine, chiar dacă pe un traseu nefiresc. Pentru că, într-o cinematografie cu mecanisme normale, am fi văzut filmul, de la bun început, din '98, așa cum se prezintă el acum; pentru ca absurdul să fie complet, aflăm dintr-un articol al regizorului, Marius Theodor Barna, că filmul a fost terminat încă de acum un an și jumătate și de atunci și-a așteptat, în cutii, lansarea! În aceste condiții, în fața unei "ciorbe reîncălzite" cu atîta efort, ce mai poate spune cronicarul, ca să
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
de cineaști cu tenacitatea și eficiența unor Răsvan Popescu și Marius Theodor Barna. Tot în ordinea unei ambiții de normalitate, la conferința de presă a filmului, invitații au putut intra și în posesia unei cărțulii cochete, incluzînd scenariul, însemnări de regizor, fragmente de interviuri și de comentarii la film (majoritatea elogioase) apărute în presă. Mărturisesc că nu mai țineam minte ce scrisesem în '98. Într-un articol apărut de curînd într-o revistă, regizorul scrie că aș fi făcut "o critică
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
unei cărțulii cochete, incluzînd scenariul, însemnări de regizor, fragmente de interviuri și de comentarii la film (majoritatea elogioase) apărute în presă. Mărturisesc că nu mai țineam minte ce scrisesem în '98. Într-un articol apărut de curînd într-o revistă, regizorul scrie că aș fi făcut "o critică severă". Îmi amintesc doar că, atunci, ca și acum, m-a frapat faptul aberant că, în România sfîrșitului de secol XX, o fiică iubitoare nu cheamă un doctor la patul tatălui ei înjunghiat
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]