6,309 matches
-
și pe mine m-au maculat, am fost prea permisiv, dar am ajuns mare după aceea. Îmi place să fiu... sau totdeauna mi-am dorit să fiu un artist liber, dar n-am prea reușit, istoria m-a încălțat... — Ai regretat recitalul ăla dat alături de comuniști? — Ei, am regretat. Nu regret nici acum. Eu am ajuns mare, că aveam coaie tari, ei au fost doar mijlocul inițial prin care am făcut carieră. Mulți au trădat, dar câți sunt artiști? Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
prea permisiv, dar am ajuns mare după aceea. Îmi place să fiu... sau totdeauna mi-am dorit să fiu un artist liber, dar n-am prea reușit, istoria m-a încălțat... — Ai regretat recitalul ăla dat alături de comuniști? — Ei, am regretat. Nu regret nici acum. Eu am ajuns mare, că aveam coaie tari, ei au fost doar mijlocul inițial prin care am făcut carieră. Mulți au trădat, dar câți sunt artiști? Am fost ca Hemingway, care a avut convingeri politice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar am ajuns mare după aceea. Îmi place să fiu... sau totdeauna mi-am dorit să fiu un artist liber, dar n-am prea reușit, istoria m-a încălțat... — Ai regretat recitalul ăla dat alături de comuniști? — Ei, am regretat. Nu regret nici acum. Eu am ajuns mare, că aveam coaie tari, ei au fost doar mijlocul inițial prin care am făcut carieră. Mulți au trădat, dar câți sunt artiști? Am fost ca Hemingway, care a avut convingeri politice de stânga, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un spectacol foarte prost, că se poate și așa, ori o pățeam cum am pățit-o în orașul ăla din mijloc de Moldovă în care am fost repartizat, oraș care mi s-a lipit de inimă, pe care îl tot regret din multe motive, din cauza unei fete, mai ales. Moldova e, pentru mine, Ani-Anita, o iubită de atunci, odată și odată, am să-ți povestesc eu și de ea (bărbatul tot amânase povestea asta cu Anita, dar Loredana aștepta cuminte, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Church, În Oxford, dar acum nu mi se pare practic... Deocamdată să nu ne preocupăm de problema universității. — Și tu ce vei face, Beatrice? — Dumnezeu știe. Se pare că destinul meu este să-mi irosesc anii În țara asta. Nu regret nici o secundă că sunt americancă - ba, dimpotrivă, cred că acesta-i un regret ce-i caracterizează pe oamenii foarte vulgari și sunt sigură că vom deveni națiunea măreață -, dar (aici a suspinat) simt că viața mea ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
egală măsură la Vagabondul Îndrăgit și la Sir Nigel, având mare grijă ca Amory să nu simtă niciodată că-i fuge pământul de sub picioare. Dar trâmbițele sunau ora contactelor preliminare ale lui Amory cu propria generație. — Sunt sigur că nu regreți că pleci, a zis Monsignor. Pentru oameni ca noi, căminul se află acolo unde nu suntem. — Ba regret... Nu, nu regreți. Tu și cu mine nu avem nevoie de nici o altă persoană din toată lumea asta largă. — Păi... Să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că-i fuge pământul de sub picioare. Dar trâmbițele sunau ora contactelor preliminare ale lui Amory cu propria generație. — Sunt sigur că nu regreți că pleci, a zis Monsignor. Pentru oameni ca noi, căminul se află acolo unde nu suntem. — Ba regret... Nu, nu regreți. Tu și cu mine nu avem nevoie de nici o altă persoană din toată lumea asta largă. — Păi... Să ne vedem cu bine. EGOISTUL ÎNVINS Cei doi ani petrecuți de Amory la St. Regis’, deși - pe rând - chinuitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pământul de sub picioare. Dar trâmbițele sunau ora contactelor preliminare ale lui Amory cu propria generație. — Sunt sigur că nu regreți că pleci, a zis Monsignor. Pentru oameni ca noi, căminul se află acolo unde nu suntem. — Ba regret... Nu, nu regreți. Tu și cu mine nu avem nevoie de nici o altă persoană din toată lumea asta largă. — Păi... Să ne vedem cu bine. EGOISTUL ÎNVINS Cei doi ani petrecuți de Amory la St. Regis’, deși - pe rând - chinuitori și triumfali, au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
privi drept Înainte ori de câte ori se Încrucișa cu cineva. De câteva ori ar fi putut jura că bărbații Întorceau capul după el ca să-i mai arunce o privire critică. Se Întreba, distrat, dacă era ceva În neregulă cu hainele lui și regreta că nu se bărbierise dimineața pe tren. Se simțea stânjenitor de țeapăn și de stângaci printre tinerii În costume sport albe și cu capul dezvelit, care erau, desigur, studenți din ultimii doi ani, judecând după savoir faire-ul cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a trecut pe sub umbrosul Arc Campbell și vocile s-au estompat, Îndepărtându-se spre estul campusului. S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi dorit să rătăcească pe aleile umbroase și parfumate, unde Witherspoon se apleca deasupra copiilor săi atici, Whig și Clio, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la căderea tăcută A pașilor pe drumul neluminat. Docurile umbrite răsună de pașii celor o sută Ce din ziuă În noapte-au plecat. Așa zăbovim pe punțile fără de vânt, Văzând pe țărmul spectral Umbrele zilelor mii, epave fără cuvânt... O, regreta-vom anii Scurși atât de banal? Vezi tu ce albă e marea! Norii s-au spart și ceru-i de foc, Cu goale și galbene drumuri se-acoperă zarea. Zgomot de valuri la pupa, pe loc, Crește ca-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În termenii iubirii lor, toată experiența, toate dorințele, toate ambițiile le-au fost anulate; la amândoi, simțul umorului s-a târât Într-un colț să doarmă, moleșit; legăturile amoroase anterioare li se păreau aventuri juvenile, oarecum comice și deloc de regretat. Pentru a doua oară În viață, Amory fusese total bulversat și acum se grăbea să Între În ritmul generației sale. UN SCURT INTERLUDIU Amory pășea agale pe bulevard și se gândea că noaptea era, inevitabil, a sa, cu fastul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
treizeci și cinci de dolari pe săptămână lucrând În publicitate... DOAMNA CONNAGE: Insuficient pentru toaletele tale. Se oprește, dar ROSALIND nu zice nimic.) Nu mă gândesc decât la interesul tău când te previn să nu faci un pas pe care-l vei regreta toată viața. Iar tata nu te va putea ajuta. Afacerile nu i-au mers bine În ultima vreme și e bătrân și el. Depinzi În totalitate de un visător, de un băiat drăguț, de familie bună, dar care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înecării În alcool a tristeților lui Amory și Într-o bună dimineață, când s-a trezit și a văzut că vechile zile de târât din bar În bar se terminaseră, n-a simțit nici remușcare pentru ultimele trei săptămâni, nici regret că reluarea lor nu mai era posibilă. Adoptase metoda cea mai violentă - chiar dacă și cea mai slabă - de a se apăra de junghiurile memoriei și, deși nu era o soluție pe care ar fi recomandat-o și altora, la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și au privit cum plutește luna rece printre nori, Amory a mai pierdut o părticică din ființa sa, una pe care n-avea să i-o restituie nimeni, niciodată. Iar o dată cu ea și-a pierdut și capacitatea de a o regreta. Eleanor a fost, să zicem, ultimul caz când răul s-a furișat aproape de Amory sub masca frumuseții, ultimul mister straniu care l-a prins În mrejele fascinației și i-a făcut zob sufletul. Cu ea, imaginația lui a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un salut și, coborând scările de lemn, s-a apropiat de automobil. Se mai Întâlnise din când În când cu Alec, dar bariera numită Rosalind se ridica Întotdeauna Între ei ca să-i despartă. Amory era supărat din cauza asta - ar fi regretat să-l piardă pe Alec. - Domnule Blaine, faceți cunoștință cu domnișoara Waterson, domnișoara Wayne și domnul Tully. - Încântat. - Amory, a continuat Alec exuberant, dacă sari În mașină, te ducem Într-un locșor ferit și-ți dăm un gât de Bourbon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Î.: Este acesta, În sine, un semn rău? R.: Nu neapărat. Î.: Care ar fi testul pentru corupție? R.: Să devin cu adevărat nesincer, să mă auto de numesc „un băiat nu chiar așa de rău“, să cred că-mi regret tinerețea pierdută când de fapt invidiez numai Încântarea pricinuită de pierderea ei. A fi tânăr e ca și cum ai avea o tavă mare cu bomboane. Sentimentalii Își Închipuie că vor să acceadă la starea pură, simplă, În care se aflau Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din nou într-o parte. Cei doi miri priveau uimiți în sus spre o lună mereu ascunsă de cimentul care scăpase de geanta domnului Popa. De fapt, ascunsă mai ales de faptul că era ora 14.45. Dedesubt, domnul Popa regreta că nu mai e șampanie. Trecuseră zece ani de când doamna Popa nu-l mai lăsase să fumeze în pat și evenimentul trebuia sărbătorit. Asta îi spusese el doamnei Popa ca să mai aducă o sticlă de la butic. De fapt el voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pare rău. Dar poate că a fost mai bine așa. Dacă ați fi făcut facultatea, ați fi avut, ca și mine acum, o pensie de numai 4 (patru) milioane de lei pe lună. Știam că aveți aplicații către sport și regret că nu v-am încurajat mai mult către ele. Chiar vorbeam ieri cu doamna Petrașcu de sport, și dumneaei pensionată, și mă ruga să vă transmit salutările dumneaei și să vă amintesc de premiul de la Campionatul interjudețean de baschet. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
unduia, intuind o maternitate dinainte pierdută. Linia sânilor tresălta sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă bărbăția. Mișu își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pierdută. Linia sânilor tresălta sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă bărbăția. Mișu își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
sub sutienul roșu și părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă bărbăția. Mișu își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
părul ei mătăsos cu rădăcini negre îi îmbrățisa umerii încă vii. Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă bărbăția. Mișu își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mariana dansa încet și murea încet și în acele minute doamna Popa și doamna doctor își regretară tinerețea. Nea Ovidiu își regretă bărbăția. Mișu își regretă întreaga ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta durere în ochii ei, atâta viață se zbătea în vinișoarele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Hugo. Mihai ar fi distrus și e destul prin ce a trecut. Crede-mă, nu pot. Nu a mai insistat nici atunci și nici altă dată, dar probabil că vorbea serios; poate că aș fi putut fi bruxellez, dar nu regret decizia de a-l refuza. Când am ajuns la București, avionul avea întârziere cam două ore și l-am găsit pe Mihai în brațele socrului meu, Tinuță, roșu de plâns. M-a îmbrățișat de parcă nu mai voia să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]