1,875 matches
-
naturală, lumea socială sau lumea construită de imaginație ori de rațiune și astfel natura, istoria și socialul devin cadre de concretizare a acestor ipostaze. La rîndul lui, filozoful creează și el în scopul aflării adevărului despre realitate (deseori cu conștiința relativității acestui adevăr sau, uneori, a imposibilității lui), dar tot din-tr-o perspectivă a eului, căci vine cu o interpretare proprie a lumii naturale, a lumii sociale sau a lumii construite. El nu realizează însă creația din perspectiva rezonării în sensibilitate (în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin subiectivism și prin individualitate, decît în măsura în care geniul personal reușește să adauge realizări deosebite ce devin bunuri pentru cei care vor urma. Asemenea realizări sînt de obicei de natură teoretică, de schimbare a premiselor, precum evoluționismul în științele naturii, teoria relativității în fizică, geometriile neeuclidiene în matematică etc. În mod obișnuit însă, avînd în atenție exclusiv efortul cognitiv, omul de știință dorește o deplină încadrare în aspectele verificate ale cunoștințelor și ale limbii cu care se construiește discursul, încît textul său
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
degrabă decât cea normativ-simbolică, exprimată prin conținutul și intensitatea rețelelor de relații sociale, modelează acțiunea individuală Într-o măsură mult mai mare decât pretinsa funcție de utilitate a actorilor, valorile internalizate sau cunoașterea practică a acestora. Cu alte cuvinte, Granovetter accentuează relativitatea acțiunii În raport cu rețeaua sau cu sistemul de relații În care este implicată. Conceptul de relații sociale este Însă puțin explicitat de Granovetter, accepțiunea fiind probabil considerată de la sine Înțeleasă. Perspectiva lui Granovetter ne obligă să explicăm, Într-o manieră, sperăm
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
XX-lea, după anul 1900. Teoriile elaborate de către doi savanți germani, Max Planck și Albert Einstein, au răsturnat conceptele tradiționale cu privire la natura Universului. În anul 1900 Planck a formulat teoria cuantică, iar Einstein a început să publice, în 1905, teoria relativității (materia nu este altceva decât energie concentrată)354. Beneficiară a revoluției industriale a fost și agricultura, foarte diversificată și aflată în curs de modernizare. În Prusia suprafața fermelor depășea frecvent 100 hectare, iar în perioada 1820-1840 a avut loc un
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
XX-lea, după anul 1900. Teoriile elaborate de către doi savanți germani, Max Planck și Albert Einstein, au răsturnat conceptele tradiționale cu privire la natura Universului. În anul 1900 Planck a formulat teoria cuantică, iar Einstein a început să publice în 1905 teoria relativității (materia nu este altceva decât energie concentrată). 2. Triumful liber-schimbului (1846-1880) Transformările capitalismului în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea se remarcă printr-o serie de transformări ale întreprinderilor, renovarea sistemului bancar sau dezvoltarea burselor de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
alegere adeseori laxă, copleșită de multiplicitatea opțiunilor posibile, sîntem avertizați: devine practic imposibil să negi un loc printre aceste gîndiri religioase și valorilor culturale canonice. Filosoful comparatist va apela la cînteva exemple concrete de continuitate și stabilitate existente în oceanul relativității postmoderne. Ca reper de referință al declanșării modernității globalizatoare este luat anul 1500, deși au fost evenimente favorizante cu mult mai vechi, ca apariția creștinismului, a impunerii organizării numerice ori alfabetice. Iluminismul secolului al XVIII-lea a determinat pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
răspîndite, asigurînd o hrană narativă larg degustată de o mare parte a populației, bun surogat de substituire a nevoii de basm sau a altor forme literare tradiționale. Toate acestea lucrează în favoarea faptului că romantismul însuși, încarnare a schimbării, experimentului și relativității, funcționează indubitabil, în istoria literaturii și în gîndire, ca un element de durabilă identitate și continuitate. Ernst Jünger constituie pentru Virgil Nemoianu un autor și o operă cu destin exemplar, atașat față de tradițiile diverse, mereu legitime și solide; el aparține
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
provocată de elasticitatea semantică a cuvintelor la diferite vârste, atât pe plan cantitativ, al numărului de note care pot fi asociate fiecărui cuvânt, cât și pe planul calitativ, al naturii semnificațiilor preferate și al acelora absente sau poate numai mascate. Relativitatea în funcție de vârstă a sistematizărilor semantice și deosebirile de ierarhizare preferențială în cadrul lor constituie încă o dovadă a caracterului dinamic al sistematizărilor semantice. „Constatările autoarei au mare aplicabilitate și în cazul afaziei, căci la afazic multe cuvinte sunt neînțelese din cauza conflictului
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
unei "minciuni" (eroarea unei teorii științifice, de exemplu) însemnînd o premisă pentru apariția unei alte viitoare "minciuni" (o altă teorie explicativă, bunoară) ș.a.m.d. Instaurarea acestei "perpetue înșelăciuni", avînd forma unui "vicios cerc care se deschide", este generată de relativitatea adevărului (cunoașterii), pe de o parte, de absolutul necunoașterii umane în raport cu infinirea lumii, pe de altă parte. Cu o atare situație se confruntă și exercițiul pe care prezenta prefață îl propune. 4.1. JUSTIFICĂRI NECESAR-AMĂGITOARE Sub semnul acestei "amăgitoare necesități
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Pierre Bourdieu în 1979. Este un du-te vino între celălalt și același, între ei și noi, care ne permite să identificăm ceea ce nouă ni s-ar părea altfel decât atât de "evident" încât nu s-ar pune nici măcar problema relativității sale. Natura schimbului, caracterul contractual al anchetei de teren au fost adesea subliniate. În afara darurilor și a retribuțiilor care intervin mereu la un nivel sau la altul, mai ales când raportul de avere este foarte inegal, etnograful este uneori "recuperat
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
că Tălmăcelul este mai puțin sărac decât Ludoșul. Totuși, nu răspundem la întrebarea inițială. Studiile sociologice actuale abordează problematica sărăciei comunitare într-un mod foarte riguros, utilizând criterii bine delimitate de determinare a ei. Dificultatea determinării sărăciei comunitare constă în relativitatea ei și în faptul că nu se pot folosi aceleași criterii ca pentru sărăcia individuală. Astfel, Dumitru Sandu (2003: 136-137) spune că La nivel individual sau la nivelul unei gospodării se poate determina sărăcia absolută prin raportare la nevoile de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
toate planurile. Poate că cea mai generală definiție este cea a schimbării sociale ca trecere a unui sistem social, sau componentă a acestuia de la o stare la alta, diferită cantitativ și calitativ. Schimbarea socială comportă de asemenea o notă de relativitate, din următorul motiv: ea este judecată în funcție de diferența prezentului față de trecut, ori trecutul este de fapt o construcție socială, modelat în funcție de nevoile și cerințele prezentului (Schwartz, 1991). Actorii sociali evidențiază acele aspecte ale trecutului care servesc interesele lor și le
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
conservatoare, dirijistă, cu reflexul cenzurii ideologice în sânge, a doua este liberală, independentă, partizană decisă a libertății de expresie. Cea dintâi întreține o gândire uniformizată, dogmatică, cu ierarhii și criterii precise, oficiale, a doua introduce și apără pluralismul, diversitatea și relativitatea opiniilor. Ea refuză în mod fundamental dogmele, sloganurile și ierarhiile oficiale. Ele sunt întreținute de și prin totalitatea instituțiilor culturale ale vechiului regim, care precizare esențială n-au fost câtuși de puțin restructurate, reformate în sens democratic. 2. Un fenomen
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1164 - 621 - 130 16 182 200 167 762 1102 1164 621 130 198 367 = liber profesioniști = salariați Sursa: date prelucrate din Recensământul populației, 1930 Totalizând, ar fi vorba de peste 4000 de profesioniști intelectuali. Cifra implică însă un grad larg de relativitate, întrucât nu toți acești indivizi se pliază pe ceea ce am denumit generic "intelectual". Pe de altă parte, dacă am fi luat în calcul doar liber profesioniștii, rezultatele foarte scăzute ar fi distorsionat și mai mult imaginea intelectualității în ansamblu. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție unele chestiuni de etică. În comentariile dialogate din Cărticică coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu (definitivată înainte de 1820), se străduiește să lămurească relativitatea unor concepte, sugerând totodată o politică de guvernare întemeiată pe rațiune. Urmărit de ideea unificării lingvistice, întocmește o gramatică, Băgări de samă asupra canoanelor gramăticești (tipărită la 1840; un capitol de prozodie conține și o definiție a metaforei, după Quintilian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Fernand Braudel realiza un demers apropiat de al nostru cu mijloace mult mai consistente dar mai restrîns la cercetători în științele sociale și umane. Noi insistam pe cîteva teme. Laborit ne îndemna mereu să gîndim pu-nînd în centru noțiunea de relativitate, necesara "cultură relativistă", cunoștințele multidisciplinare, teoria mulțimilor, evoluția speciilor, sociologia grupurilor. Alte întrebări îi preocupau pe participanții cu o mai mare aplecare spre politică: ce însemna selecția socială, selecția pe baza legilor pieței? Aminteam, de asemenea, importanța noți-unii de responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
făurirea viziunii noaste despre lumea în care viețuim. Ideile curg sub atenta și adesea amuzata supraveghere a "Bătrînului", dar și a celuilalt personaj, autorul însuși, rînd pe rînd indulgent, sever sau admirativ față de condiția umană. Dintre toate, poate că evidența relativității timpului pe care îl credeam reper suprem a produs cea mai profundă perturbare a percepțiilor și convingerilor noastre. Cert e că Jean d'Ormesson se alătură oamenilor de știință și filosofilor care, în urma celor mai performante și mai precise analize
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
considerăm limba o simplă tehnică a expresiei, uitând că o limbă este în primul rând o clasificare și o ordonare a fluxului experienței sezoriale, care se încheie printr-o sistematizare specială a lumii. Ne aflăm în fața unui nou principiu al relativității, după care cei ce observă lumea deduc aceeași imagine din același obiect sau fenomen fizic, numai dacă fundamentul lor lingvistic este asemănător.” (apud Tullio de Mauro, 1978:192). Acesta dezvoltă ideea că limba, chiar dacă nu creează realitatea, funcționează ca un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în realitate; ele sunt adevărate dacă și numai dacă corespund faptelor din realitate. Modurile de prezentare (vocabularele, schemele conceptuale în genere) sunt creații omenești, astfel încât pot fi și arbitrare, putem avea nenumărate sisteme de reprezentare pentru aceeași realitate; e teza „relativității conceptuale”. Eforturile de a obține reprezentări corecte ale realității sunt influențate psihologic, cultural, socio istoric, economic, etc.; obiectivitatea epistemică fiind foarte greu de obținut. A cunoaște înseamnă a avea reprezentări corecte care pot fi justificate sau susținute în diverse moduri
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fiecărei clase semantice în programul original, titulatura acestora fiind tradusă în limba română. Am ignorat în analiza noastră clasele cuprinzând informații referitoare la partea de vorbire, la categoriile gramaticale ale verbului și am renunțat la categoriile semantice privind procese biologice, relativitate (timp, spațiu) și procese cognitive, considerându-le irelevante în economia analizei. Conștienți de diferențele pe care le înregistrează vocabularul politic al secolului al XIX-lea față de lexicul politic modern, am îmbunătățit dicționarul care intră în componența programului cu termeni noi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al corpului și confortului se etichetează, în viziunea lui Gilles Lipovetsky, ca un "nou Ierusalim" al timpurilor postmoderne. Această trăire intensă a prezentului cere o expresie imediată și în artă, opera artistică actuală bazându-se pe contingența aparențelor și pe relativitatea sensurilor. În aceeași măsură, textul postmodern este fără adâncime și lipsit de un sens originar, care să reclame o interpretare pentru a-l releva; el dispersează sau chiar suprimă înțelesurile prestabilite și uneori chiar și procesul hermeneutic. Jocurile de limbaj
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lingvistice și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera această trăsătură ca fiind specifică textelor premoderne; putem, așadar, încă o dată remarca modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și îl încorporează într-o formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia și sărbătoarea iconoclastă ce nu își propun să provoace o schimbare, ci mai mult să arate efemeritatea modelelor impuse la un moment dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dacă schemele moderne binare, structurate și bine fundamentate aveau pretenția de a se referi la realitate și de a o explica, discursul postmodern se evidențiază prin raportarea la alte texte decât la referenți externi, intertextualitatea introducând o anumită indeterminare și relativitate discursive. În acest stadiu, Baudrillard își va dezvolta propriul concept de teorie, bazată pe violență interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe unii critici să apropie proiectul său de câteva concepte-cheie ale gândirii bahtiene: "delectându-se cu deconstrucția, răsturnarea și inversiunea, Baudrillard [...] parodiază regulile jocului, codurile, convențiile și ierarhiile modernității, indicându-le convenționalitatea, arbitrarietatea și frecventul lor caracter grotesc. Celebrând o "relativitate voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de semnificația și de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele granițe academice și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
artă și morală (Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente disparate reflectă o poetică explicită, similară până la un punct cu doctrina horațiană. Nu este însă o poetică normativă, ci dinamică, luminată de principii perene. Poetul declară paradigmatic: "sumque argumenti conditor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]