1,919 matches
-
1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician german, de origine evreiască, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat elvețiano-american în 1940, profesor universitar la Zürich, Praga, Berlin și Princeton. A fost cunoscut, mai ales pentru formulrea teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. De asemenea, a avut contribuții notabile la dezvoltarea fizicii statistice, mecanicii cuantice și indirect a teoriei cuantice a câmpului.Operele sale științifice originale au fost publicate în principal în limbile
Lista publicațiilor științifice ale lui Albert Einstein () [Corola-website/Science/314080_a_315409]
-
Bohr. Termenul "mecanică cuantică" a fost inventat de către Max Born în 1924. Acceptarea mecanicii cuantice de către marea colectivitate a fizicienilor s-a realizat datorită acurateții predicțiilor sale asupra comportamentului sistemelor fizice, incluzând sisteme pentru care Mecanica Newtoniană eșuează. Chiar și relativitatea generală are limitări—în moduri în care mecanica cuantică nu le are—în sistemele care descriu structura materiei la nivel atomic sau mai scăzut, cu nivele ale energiei foarte joase sau forte înalte, sau cele aflate la temperaturi extrem de mici
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
în observații și teorii care preziceau corect fenomene care explicate prin fizica clasică generau rezultate imposibile. Însă astfel s-a creat imaginea unui univers care intra puternic în contradicție cu tot ceea ce oamenii știau până atunci. La nivelul macrocosmosului, teoria relativității le-a arătat oamenilor că timpul nu se scurge cu aceași viteză pentru toți observatorii, că materia poate fi transformată în energie și vice-versa, că două obiecte care fiecare se mișcă cu o viteză mai mare decât jumătate din viteza
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
ei trebuie sa aibă o valoare diferită pentru m, care astfel va lua valorile +½ pentru un electron respectiv -½ pentru celălalt." În 1928, Paul Dirac a extins ecuația Pauli, care descria rotația electronilor, astfel încât să țină cont și de efectele teroriei relativității generalizate. Luând ca model interacțiunea electromagnetică simplă, a fost capabil să prezică valoarea momentului magnetic asociat rotației electronului și a determinat astfel valoarea experimentală găsită anterior, valoare care era prea mare pentru a fi datorată doar unei sfere încărcată electric
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
multiple. În 1930, Dirac a scris prima lucrare modernă a mecanicii cuantice, care combină mecanica matriceală a lui Heisenberg, mecanica undelor a lui Schrödinger și propria teorie cuantică de transformare într-o prezentare unitară, ținând cont și de aspectele teoriei relativității. Principiile Mecanicii Cuantice a devenit rapid un text clasic și a rămas la fel de valoroasă până azi. Toate dezvoltările teoriei cuantice de mai sus s-au bazat în principal pe spectrul atomic al atomului de hidrogen. Aceasta se datorează faptului că
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mecanica cuantică diferă foarte mult de experiența noastră cotidiană, ceea ce aduce cu sine o anumită lipsă de încredere. Se știe azi că o mare parte dintre fizicile clasice sunt de fapt cazuri speciale ale mecanicii cuantice și/sau ale teoriei relativității. Dirac a introdus noțiuni de relativitate în fizica cuantică astfel încât să poată trata și evenimente care au loc la o viteză apropiată de cea a luminii. Fizica clasică, pe de altă parte, descrie coerent atracția dintre mase (gravitația) și nimeni
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
experiența noastră cotidiană, ceea ce aduce cu sine o anumită lipsă de încredere. Se știe azi că o mare parte dintre fizicile clasice sunt de fapt cazuri speciale ale mecanicii cuantice și/sau ale teoriei relativității. Dirac a introdus noțiuni de relativitate în fizica cuantică astfel încât să poată trata și evenimente care au loc la o viteză apropiată de cea a luminii. Fizica clasică, pe de altă parte, descrie coerent atracția dintre mase (gravitația) și nimeni nu a fost încă capabil să
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
descoperiri noi și a explica (înglobând) alte teorii. Predicțiile empirice ale teoriei cuantice (în mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general acceptată a relativității generalizate prin prisma cuanticii câmpurilor. O teorie unitară care să combine relativitatea generalizată cu mecanica cuantică relativistă este cel mai important țel al fizicii teoretice contemporane
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
mod special electrodinamica) au fost confirmate de mai multe ori decât în cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general acceptată a relativității generalizate prin prisma cuanticii câmpurilor. O teorie unitară care să combine relativitatea generalizată cu mecanica cuantică relativistă este cel mai important țel al fizicii teoretice contemporane. <br> Persons important for discovering and elaborating quantum theory:
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
cazul oricărei alte teorii științifice. Mai mult, toate teoriile fizice fundamentale moderne, chiar și relativitatea generalizată, sunt teorii cuantice moderne. Nu există însă o abordare general acceptată a relativității generalizate prin prisma cuanticii câmpurilor. O teorie unitară care să combine relativitatea generalizată cu mecanica cuantică relativistă este cel mai important țel al fizicii teoretice contemporane. <br> Persons important for discovering and elaborating quantum theory:
Introducere în mecanica cuantică () [Corola-website/Science/314087_a_315416]
-
dintre care cea mai masivă este Jupiter, reprezintă 0,14% din masa Soarelui.) Deci, un astronom ipotetic de pe o planetă extrasolară ar observa o fluctuație a mișcării Soarelui. Renunțarea totală la conceptul de „corp în repaus” se leagă de principiul relativității. În timp ce, presupunând că universul este nemărginit, a devenit clar că nu există o poziție privilegiată în spațiu, până la postularea teoriei restrânse a relativității de către Albert Einstein, s-a presupus cel puțin existența unei clase privilegiate de sisteme inerțiale care se
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
o fluctuație a mișcării Soarelui. Renunțarea totală la conceptul de „corp în repaus” se leagă de principiul relativității. În timp ce, presupunând că universul este nemărginit, a devenit clar că nu există o poziție privilegiată în spațiu, până la postularea teoriei restrânse a relativității de către Albert Einstein, s-a presupus cel puțin existența unei clase privilegiate de sisteme inerțiale care se află în stare de "repaus absolut", în particular sub forma ipotezei eterului luminifer. În calculele moderne, trebuie să se aleagă de multe ori
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
rapid adoptat de serviciile poștale și de căi ferate din S.U.A. Frații Wright au testat primele planoare , realizând primul zbor cu motor al omenirii în 1903. Anul 1905(Annus mirabilis) - anul miraculos al lui Albert Einstein, când se dezvoltă teoria relativității, bazată pe principiul relativității și principiul invariabilității vitezei luminii. Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referință. Apare pentru prima data celebra sa formulă: formula 1. ("Echivalența masă-energie") Astfel, începe „secolul vitezei”, dar și un secol al Apocalipsei în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
poștale și de căi ferate din S.U.A. Frații Wright au testat primele planoare , realizând primul zbor cu motor al omenirii în 1903. Anul 1905(Annus mirabilis) - anul miraculos al lui Albert Einstein, când se dezvoltă teoria relativității, bazată pe principiul relativității și principiul invariabilității vitezei luminii. Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referință. Apare pentru prima data celebra sa formulă: formula 1. ("Echivalența masă-energie") Astfel, începe „secolul vitezei”, dar și un secol al Apocalipsei în care războiul, foametea, bolile
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Dead") este un roman science fiction scris de Orson Scott Card, fiind o continuare indirectă a romanului "Jocul lui Ender". Acțiunea se petrece în jurul anului 5270, la aproximativ 3.000 de ani de la evenimentele din "Jocul lui Ender", însă, din cauza relativității călătoriei spațiale, Ender are doar 35 de ani. La fel ca "Jocul lui Ender", cartea a câștigat premiul Nebula în 1986, și premiul Hugo în 1987, Card devenind primul autor care a câștigat ambele premii în doi ani consecutivi. "" a
Vorbitor în numele morților () [Corola-website/Science/314345_a_315674]
-
în care "Matca" și "Hegemonul" au determinat omenirea să uite ura față de gândaci și să îl înfiereze pe Ender ca fiind "Xenocidul" care a exterminat o întreagă specie. Ender, care acum își folosește numele real Andrew Wiggin, încă trăiește, datorită relativității călătoriei spațiale, exercitându-și în continuare rolul de vorbitor în numele morților. Nimeni nu face legătura dintre "Andrew Wiggin" și "Ender Wiggin", nici între "Andrew"/"Ender" și primul vorbitor în numele morților. Dacă romanul precedent era unul de hard science fiction, cu
Vorbitor în numele morților () [Corola-website/Science/314345_a_315674]
-
și la Universitatea din Cardiff, Marea Britanie. A cercetat radiația cosmică de fond, undele gravitaționale, expansiunea universului, detectori de unde gravitaționale, găurile negre, supergravitația, cuantificarea gravitației. Membru al Uniunii Astronomice Internaționale, al Societății Europene de astronomie, al Societății Internaționale de gravitație și relativitate generală.
Leonid Grișciuk () [Corola-website/Science/313299_a_314628]
-
În timpul vieții a fost redactor la revista din Paris; membru al comitetului de redacție al revistei (Cercul de Artă Contemporană, Zürich), apoi membru consiliului de redacție al revistei . Fundamentele științifice ale discursului lupascian sunt: principiul al doilea al termodinamicii, teoria relativității, teorema lui Zermelo, unele aspecte teoretice ale mecanicii cuantice: cuanta de energie a lui Max Planck, descoperirea naturii corpuscular-ondulatorii a luminii (Einstein), principiul de nedeterminare (Werner Heisenberg), principiul complementarității (Niels Bohr), principiul de excluziune (Wolfgang Pauli), descoperirea spinului particulelor - J.
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
studiul asupra obiectului sau a modelului uman, jocul liber, scriitura ramane un element caracteristic demersului sau artistic. De acum, descoperim legătură subtilă dintre privirea directă, limitată la obiect, si o lectură amplă, de tip cultural. Jocul dintre văzut și nevăzut, relativitatea pe care acesta o induce concretului palpabil reprezintă elementul ce fascinează în această operă. Preocupările lui Ion Stendl au mers întotdeauna în paralel, pe mai multe planuri. Personalitatea să artistică, caracterizată de rigoare, apetenta cognitivă, aplicație controlată, nu putea rămîne
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
Universism," a fost împrumutat dintr-o carte de despre . Cartea lui De Groot susținea că taoismul, confucianismul și budismul fac toate parte dintr-o religie mondială denumită de de Groot „Universism”. Quisling descria cum noua sa filosofie „...derivă din teoria relativității universale, ale cărei instanțe speciale sunt teoriile relativității restrânsă și generală.” Quisling dorea ca universismul să devină religie oficială de stat a noii sale Norvegii, și el spunea că „avansarea unui astfel de sistem depinde de progresul științei”. "Magnum opusul
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
despre . Cartea lui De Groot susținea că taoismul, confucianismul și budismul fac toate parte dintr-o religie mondială denumită de de Groot „Universism”. Quisling descria cum noua sa filosofie „...derivă din teoria relativității universale, ale cărei instanțe speciale sunt teoriile relativității restrânsă și generală.” Quisling dorea ca universismul să devină religie oficială de stat a noii sale Norvegii, și el spunea că „avansarea unui astfel de sistem depinde de progresul științei”. "Magnum opusul" său era divizat în patru părți: o introducere
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
decadentism este dublat, exact cum un spectacol de teatru dublează realitatea îmbogățind-o artistic și exagerând-o prin intermediul „artificialului” sau „artificiului”. Epoca decadentă coincide cu apariția unei tendințe profunde de refuz total a vieții obișnuite și a naturalului, în spiritul relativității promovate de Schopenhauer: „lumea este o reprezentare”. Eu nu văd ceea ce este, ci ceea ce este ce văd eu. De vreme ce oricum ceea ce omul este capabil fără efort să perceapă (adică naturalul) nu este decât o față a lumii nebănuite și realitatea
Decadentism () [Corola-website/Science/319401_a_320730]
-
observat de cercetătorul Pavel Alexeevici Cerenkov și precizează faptul că trimiterea de radiații electromagnetice prin particule încărcate în vid face ca aceste radiații (numite și Radiații Cernekov) să ajungă la o viteză mai repede ca lumina în mediul respectiv Teoria relativității susține că viteza luminii în vid este o constantă universală (aceasta notându-se cu "c"), iar viteza luminii în formă de materie este mai mică decât "c". Radiațiile Cernekov sunt rezultatul unui electron ce depășește viteza lumini dintr-un mediu
Mai repede ca lumina () [Corola-website/Science/318896_a_320225]
-
forme diferite, prin cercetările independente ale lui Sin-Itiro Tomonaga, Julian Schwinger și Richard Feynman. Freeman Dyson a arătat că acestea erau formulări echivalente ale unei teorii unice a interacției dintre materie și radiație, conformă cu principiile fizicii cuantice și teoriei relativității și invariantă la transformările de etalonare din electrodinamică. În această formă modernă, QED dispune de două instrumente de calcul precise și eficiente: "diagramele Feynman" (o metodă grafică de a construi amplitudinile proceselor electromagnetice) și "renormarea" (o metodă analitică de a
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
fermioni), descriși printr-un câmp cuantic. Fermi a publicat în 1930 o versiune concisă de electrodinamică cuantică, în care electronii atomici erau descriși de ecuația relativistă a lui Dirac. La începutul deceniului 1930, electrodinamica fusese așadar reformulată conform cu principiile teoriei relativității (electronii descriși de ecuația lui Dirac în modelul numit teoria găurilor, câmpul electromagnetic descris de ecuațiile lui Maxwell) și ale teoriei cuantice (câmpurile cuantificate canonic, stările descrise în reprezentarea numerelor de ocupare). Calculele teoretice efectuate pe această bază în prima
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]