2,146 matches
-
topit de admirație, să-și poată învinge omeneasca vanitate și să-l "dezamăgească" spunându-i: Stai așa, că uite cine sunt eu, de fapt."? Îmi aduc aminte, în acest sens, de o secvență postdecembristă cu Petru Dumitriu. Fiindcă-și exprimase remușcările tot timpul exilului, creând chiar un adevărat gen al mustrării de cuget în literatura română, un fel de metanoia, pur stilistică, fusese primit cu covor de flori și i se înălțau adevărate osanale. Nu știu care jurnalist l-a întrebat totuși, direct
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
el la Paris? În picioare, În fața ferestrei, se Întreba Aimé privind În fața lui așezate În șiruri acoperișurile caselor. [...].” Aimé Pache, mândru de originile sale, Își dă seama că țara sa nu este Franța ci cantonul Vaud. După ce a avut multe remușcări și mai ales simțindu-se vinovat de a-și fi trădat semenii și țara de origine, personajul principal se reîntoarce În satul natal, Lully, din cantonul Vaud fiind conștient de identitatea și apartenența sa la această regiune. Prin urmare, misiunea
Caleidoscop by Maria-Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93369]
-
uit pentru o clipă, realitatea întunecată îmi reapare integral. Și prinde, poate, să se agite în mine chiar tendința de a mă cufunda de-a binelea în trista realitate și de a exclude orice lumină, ba pot încerca și niște remușcări că m-am putut gîndi,în genere, și la alte lucruri. Un alt exemplu. O idee nouă răsare pe neașteptate în mintea unui gînditor. El vede posibilitatea unei direcții cu totul noi în cercetarea sa. Cu forța unei intuiții, care
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu răspunde la rău prin rău. Marjane Satrapi, ale cărei celebre cărți de benzi desenate cu același titlu au stat la baza acestui lungmetraj, a găsit tonul cel mai potrivit pentru o autobiografie aflată la ani-lumină de patetism, „răutăcisme“ și remușcări. Copilăria, adolescența și tinerețea acestei iraniene confruntate cu intoleranța de acasă și pe urmă cu cea din exil sunt ușor de suprapus peste ce-a trăit fiecare spectator la viața lui. Desenele simple și frumoase, în alb-negru, animația simplă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
știu de unde să încep. E foarte greu. Au trecut atâția ani pe care cuvintele nu îi vor aduce înapoi, cu toate chipurile, surâsurile și rănile. Trebuie totuși să încerc să povestesc. Să povestesc ceea ce mă chinuie de douăzeci de ani. Remușcările și marile întrebări. Trebuie să spintec misterul ca pe un pântece și să mă cufund în el cu mâinile goale, chiar dacă nimic nu va reuși să schimbe nimic“. Personajele, „suflete cenușii“, sunt împărțite între bine și rău. Fiecare personaj are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Din punctul meu de vedere există ceva patologic în predominanța acestor frici sociale la români. Este vorba de absența fricii spirituale și a celei religioase. Frica spirituală stă sub semnul înfricoșării de sine, sau a fricii de propriul cuget, de remușcarea ulterioară. "Mă mustră conștiința", așa ar suna expresia concisă a acestei onorabile frici. Ea te împiedică să gândești negativ și să săvârșești voit un anume rău Celuilalt. Frica religioasă este, printre altele, "frica de Dumnezeu". În joc e frica de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pare, o scenă reală petrecută în localitatea Sandzak, unde Tito era cazat la o familie ce avea doi gemeni, recent născuți. În timpul unui atac al italienilor, conducătorul partizanilor nu și-a pierdut cumpătul, solicitând salvarea copiilor. Să fi avut oare remușcări pentru proprii săi gemeni părăsiți în condițiile pe care le-am subliniat mai înainte? Din nefericire mama lor a pierit în flăcările locuinței incendiate. După război sau revăzut, spunând că sunt mândri de a-l fi cunoscut pe Tito, „numai
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
-și povestească fapta așa cum s-a petrecut ea în realitate. În ritualul botezului intervine, în acel moment, "prostirea", fenomenul prin care un deținut mai versat îi oferă noului venit suport moral, prin reinterpretarea faptelor lui penale într-un mod liniștitor. Remușcările lui sînt repede înlocuite de justificări ale faptelor comise, "fabricate" în penitenciar, la care individul aderă deoarece îi oferă rațiuni deculpabilizante. Diminuarea gradului de vinovăție îi ușurează conștiința și îi modifică poziția față de pedeapsă, pe care o apreciază din ce în ce mai aspră
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se află sursa unui mod specific de a vedea lumea de către deținuți, și anume ca fiind bazată pe individualism, omul trebuind să profite de orice ocazie pentru a-și atinge scopurile, indiferent de mijloacele folosite. Această convingere conduce la lipsa remușcărilor pentru faptele comise."90 Pentru acest suport psihologic, vital pentru a face față durității vieții de detenție, arestatul nou venit trebuie să plătească un preț, iar acesta se stabilește în funcție de poziția lui socială anterioară. Dacă este căutat de rude și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
experienței dobîndite de deținuți și angajați și au ca scop crearea unor relații și condiții de viață și de muncă suportabile din punctul lor de vedere. Normele informale îndeplinesc rolul de mecanism de apărare a personalității, oferind rațiuni deculpabilizante (înlătură remușcările pentru fapta comisă), dar și căi de exploatare a sistemului penitenciar, de obținere a unor privilegii sau de slăbire a controlului și acțiunilor coercitive. Analiza lor prezintă partea "nevăzută" a vieții din penitenciar, modul în care se conservă un sistem
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
principala țintă a represiunii penale, fiind expus pe străzile și ulițele orașelor și satelor, mutilat, dezmembrat, amputat, spînzurat, purtînd la gît tăblița cu faptele comise. Dintr-un ceremonial al dreptății, supliciul a devenit o rutină, făcut cu sînge rece, fără remușcări. Nicolae Muste descrie represiunile pe care domnitorii le porneau împotriva boierilor potrivnici la urcarea pe tron: "Mihail Racoviță... au prins pe mulți din Moldova ce pe toți cu morți groaznice îi au omorît. Pe unii îi au spînzurat, pe alții
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
că a greșit atunci când a provocat moartea Matrioșei și, mai târziu, pe aceea a Mariei Lebeadkina, înțelege că nu o poate iubi pe Liza, dar o primește totuși la el. Sigur că a greșit, vina nu-i provoacă suferință sau remușcare, pentru această stare de indiferență fiind și condamnat. Din dispreț pentru ceilalți, iar nu din căință își asumă pedepse pe măsura faptelor comise: recunoaște public că este căsătorit cu Maria Lebeadkina, multiplică manuscrisul în care își mărturisește crimele. Lipsa căinței
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
și nu a trăit să-și vadă fiul, comandant de subunitate în special că eram la cazarma unde făcuse și el concentrare și pentru care avea o considerație deosebită. Era tare mândru de mine și parcă-l simțeam că avea remușcări pentru felu cum se purtase cu mine când eram acasă.Pentru că fusese prea sever și de multe ori nedrept. Numai după ce plecasem eu în armată, a simțit cât de mult îi lipseam, că fratele Mihai nu mă putea înlocui în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
stațiuni de cercetare, hoteluri și chiar întreprinderi de stat. A fost o perioadă de timp în care a acționat legea junglei. Unii dintre conducătorii partidelor, renăscute peste noapte, ajunse la putere, aveau și poate că mai au încă și acum, remușcări, că nu au demolat și "Casa Poporului", care devenise o clădire emblematică, probabil prea măreață și supraapreciată, atât de români cât și de străini. Deși fusese jefuită și furată de multe lucruri imediat după victoria asupra " comunismului odios, criminal și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
atât de repede, cărora nu iam luat în seamă și am lăsat multe lucruri neterminate. Acum îmi dau seama că nu este bine să lași treaba de azi pe mâine,că s-ar putea să o pierzi și să ai remușcări mai târziu. Când am avut ocazia să urc treptele acestei clădiri după 50 de ani, pentru a face câteva fotografii cu pensionarii care au activat cândva aici,necesare pentru un album,sau monografie, am simțit că mă sufoc de emoție
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
în mass-media aceasta infectată de toate bolile și toate relele. Cu toată urgia și isteria înființată de unii și-n special politicienii, eu, dacă ar fi să o iau de la capăt, aș merge la fosta instituție, fără să am vreo remușcare. Acolo am putut face unele servicii și fapte umane, am putut ajuta pe mulți oameni căzuți în necazuri. Am învățat multe lucruri bune și am avut relații cu oameni de o categorie superioară. Cunosc însă multe cazuri după 1990 în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care spun că nu-i bine să te grăbești să mori până nu vezi anumite locuri, oameni, monumente naturale sau creații umane precum Casa Poporului. Trebuie să-ți îndeplinești scopurile , ori dorințele, până nu-ți trece timpul, ca să nu ai remușcări sau mustrări de conștiință, că au trecut pe lângă tine și nu te-ai „înfruptat” din ele. După aia, nostalgiile tardive nu-ți mai sunt de niciun folos. Te ajută doar ca să le încadrezi în albumul amintirilor care-ți produc supărări
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Ba mai mult, spuneai că fata ți-a mărturisit că era și logodită, iar tu ai corupto, determinând-o, să-i pună coarne prezumtivului soț,înainte de-a se căsători și din câte am înțeles, nici nu a-ți avut remușcări de greșala pe care o făcură-ți -Eu am fost provocat și la astfel de tentații, nici Sf. Petru nu ar fi renunțat,că doar nu eram de lut. Am răspuns cu da, la dorința ei, să-i țin companie
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cotropită odinioară de unul de-ai noștri, adică de pe meleagurile vecine cu noi, de Alexandru Macedon, nume ca Assur și Sumer intrându-mi în sânge (poate mă întâmpinaseră deja studii de Walter Andreae, citit în orice caz ca student, spre remușcarea de mai târziu a pușcăriașului de la Jilava, care-și căuta vechi păcate spirituale, transpusă în poemul Moire, acolo conceput; desigur, volume din Editura Payot și din seria „L’Évolution de l’humanité“ a lui Henri Berr - dar dintre care eu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de canale de scurgere și de colectare subterane. Mult timp după căderea acestui Hercule, Jules Simon, dușmanul său declarat, era obligat să recunoască: " El a făcut în zece ani mai mult decât am făcut noi într-o jumătate de secol". Remușcările rămân mai prejos de adevăr."3 Această politică haussmaniană este o politică de stat, chiar dacă, începând cu 1858, opoziția corpului legislativ față de guvern constrângea orașul să nu mai conteze pe creditele statului. Parisul era în fapt privat de toate drepturile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
căutat să rămână surd la glasul lor; a renunțat la orice formă de curaj, pentru a nu-și face destinul prea nesigur; în sfârșit, a profitat de lipsa lui de suflet pentru a-și ticlui principii la adăpost de orice remușcare. Mii și mii de francezi s-au devotat patriei lor; el, el s-a vândut pentru patria lui, ceea ce este mult mai sigur: geniul este atât de nestatornic în drumul său, încât un mare stat republican nu poate conta pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cel mai bine să faci) e o justificare a actelor ucigașe ale eroului, pe care nu putem evita să le deducem odată ce pricepem despre ce e de fapt vorba. Cel mai bine Odilo știe să ucidă, dar Odilo nu are remușcări. Se simte martir fiindcă a lucrat în împrejurări cumplite, și-a sacrificat familia (a devenit impotent, nevasta a încetat să-l iubească, fiica i-a murit când era foarte mică). Titlul acesta urmează logica noastră obișnuită, reușind să ne convingă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la argumentele morale ale psihologiei creștinătății. Dreptatea divină este adusă pe Pământ din Cer, și la nivelul omului concret ea se confruntă cu mizeria vieții pline de minciună. Aici, perfecționatele speculații metafizice sau teologice trebuie să cedeze pasul exigențelor morale. Remușcările nu sunt suficiente pentru condamnarea celui care a făcut rău altuia și naturii în care trăiește. Pentru Rousseau "conștiința este glasul sufletului, pasiunile sunt glasul corpului" (idem, p. 581). Conștiința este pusă în serviciul binelui public, opus vanității și interesului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a șocat faptul că, atunci când nevasta lui zăcea de cancer, el își petrecea timpul în sălile de biliard. Într-o zi, când s-a întors acasă, fata lor i-a spus „Gata. Mama a murit“ și atunci a avut ceva remușcări. Dar și-a continuat viața la Arad. Fusese mobilizat ca ofițer de rezervă în armata română, dar pentru scurtă vreme. Avea un frate care nu fusese bun la nimic și care, după ce terminase liceul, umblase cu tot felul de politicieni
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
instabilitatea slujbei dau condiției muncitorului o extremă precaritate. Întîrzierea Franței în materie de politică muncitorească agravează situația. În perioada 1850-1914, doar al Doilea Imperiu a avut o veritabilă politică muncitorească. Trebuie așteptat sfîrșitul de secol pentru a asista la apariția "remușcării sociale" în sînul burgheziei franceze: dovadă, ecoul discret la enciclica pontificală Rerum novarum promulgată în 1891. Legea din 1884 (legea Waldeck-Rousseau) permite formarea sindicatelor; federațiile de meserie și bursele muncii animate de Pelloutier se unifică în Confederația generală a muncii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]