3,239 matches
-
fiind luat de PNL-AT și PNL-CD, care dețineau circa o treime din mandatele câștigate de CDR. S-ar putea deci spune că alegerile au separat apele liberale. Într-adevăr, judecând strict după rezultatele electorale, lucrurile așa și stăteau. Partidul liberal renăscut în ianuarie 1990, deținătorul celui mai puternic grup parlamentar de opoziție în legislatura precedentă, nu mai era acum decât una dintre numeroasele formațiuni extraparlamentare. Dizidenții, în schimb fuseseră validați de votul popular, e drept, prin intermediul CDR. Numai că problema liberalilor
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
de rezistență tradițiile reînviate sau modificate ascund manifestări de opoziție față de prezent și inițiative ce vizează ruperea legăturilor de dependență 4. pseudotradiționalism tradiția manipulată devine mijlocul prin care se exprimă o revendicare, se marchează o dizidență față de conducătorii moderniști. Tradiționalismul renaște pentru a realiza scopuri contrare tradiției. 2.2 Modernitate și modernizare Conceptul de modernitate beneficiază de asemenea de o mulțime de analize, datorită multitudinii de sensuri și de utilizări ale conceptului. Chiar și definițiile acestuia sunt numeroase, construite fiind in
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
istorică, la fel cum Rousseau credea și nu credea în al său „om natural”, la fel cum revoluționarii francezi credeau și nu credeau că vechii romani erau aidoma lor, la fel cum Luther credea și nu credea că vremurile apostolice renăscuseră prin el și reformații săi, la fel cum Nae Ionescu credea și nu credea că România modernă mai poate reveni la civilizația arhaică, rurală, decuplându-se de Occident, la fel cum Sartre credea și nu credea că URSS, cu lagărele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și în altă parte; el înfăptuiește totul în el însuși, și fiecare moment al realului coincide cu el. Așadar, Dumnezeu este în orice lucru, și ca atare el este coruptibil, dar și etern în același timp. Pentru că totul moare dar renaște, dispare în complexitatea sa dar reapare într-o altă figurație, într-o altă alcătuire. Trupul Domnului, de exemplu, n-a dispărut definitiv după moartea lui ci a reapărut sub o formă reală, integral confundabilă cu el. A trăi înseamnă fără
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
secretele peste veacuri. Prăvăliile și celelalte magazine, prostituatele și clienții lor, prizonierii legați, la fel ca și animalele domestice, cuptoarele brutarilor și tarabele negustorilor de pește, locurile de cult, bordelurile, locuințele private, construcțiile publice: din acest sicriu de cenușă răcită renaște o întreagă populație. în rândurile ei se găsesc probabil și niște filosofi care trăiesc într-o vilă creată cu o sută și mai bine de ani înainte de către un alt filosof, Philodemos din Gadara. Când, în secolul al XVIII-lea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plan diabolic al burgheziei care tinde să reducă întregul univers, inclusiv muncitorii, la sine însăși va duce în final la explozia unei entropii astfel construite, iar ultima scânteie a conștiinței muncitorești va fi capabilă în acel moment să facă să renască din propria-i cenușă lumea explodată (din propria-i vină) printr-un fel de palingeneză (vechi vis burghezo-creștin al comuniștilor ne-muncitori). Așadar, toți se prefac a nu vedea (sau poate chiar nu văd) care este adevărata, noua reacțiune; și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se pare, lumea mă vrea cu orice chip ars, dacă judecăm și după articolul lui Eco din Manifesto, publicat în aceeași zi, „Cenușa lui Malthus”, care și el se referă indirect la cenușa mea. Mă aflu aici ca să încerc să renasc din cenușă. Care, cum se știe, este restul unui rug unde se ard de obicei ideile. În acest sens, aș vrea să anticipez că una dintre luptele cele mai tensionate ale oamenilor de stânga este împotriva acelei serii de alineate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acei intelectuali care mai mult toarnă gaz pe foc, privindu-i din centrul „istoriei”, cu superioritate, compătimire și dispreț pe nenorociții ca mine, ce rătăcesc disperați prin viață). În fine, aș vrea să spun că, dacă din majoritatea tăcută ar renaște o formă de fascism arhaic, el ar putea să renască doar din alegerea scandaloasă pe care o asemenea majoritate tăcută ar face-o (și, în realitate, deja o face) între sacralitatea vieții și sentimente, pe de o parte, și între
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
-i din centrul „istoriei”, cu superioritate, compătimire și dispreț pe nenorociții ca mine, ce rătăcesc disperați prin viață). În fine, aș vrea să spun că, dacă din majoritatea tăcută ar renaște o formă de fascism arhaic, el ar putea să renască doar din alegerea scandaloasă pe care o asemenea majoritate tăcută ar face-o (și, în realitate, deja o face) între sacralitatea vieții și sentimente, pe de o parte, și între patrimoniu și proprietatea particulară, de cealaltă, preferându-le pe cele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o implicare mai activă în Consiliul Economic și Social, în negocierile colective, în activitățile internaționale, în educarea și formarea profesională a membrilor, devenind vocea unică a patronilor, sporindu-le credibilitatea și impactul în fața sindicatelor și a autorităților publice. Sindicatele au renăscut după decembrie 1989, constituind astăzi partenerul social cel mai bine organizat și dezvoltat. Așa cum se precizează în Codul Muncii, sindicatele „sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial, constituite în scopul apărării și promovării drepturilor colective și individuale, precum și a intereselor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Corbusier nu erau totuși plăcerile independenței și autonomiei personale, ci acelea ale integrării logice Într-un plan rațional: „Aici trebuie să intervină autoritatea patriarhală, autoritatea unui tată preocupat de soarta copiilor săi... Trebuie să construim locuri unde specia umană să renască. O dată organizate funcțiile colective ale comunității urbane, toți vor avea libertate individuală. Fiecare om va trăi având o relație bine stabilită cu Întregul”. În Planul Voisin pentru Paris, Le Corbusier a codificat spațial locul fiecărui individ În marea ierarhie urbană
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
aievea ceea ce mintea putea concepe numai subiectiv. [Imaginea aeriană] este o nouă funcție adăugată simțurilor noastre; este un nou standard de măsurare; stă la baza unei noi senzații. Omul o va folosi spre a-și fixa noi țeluri. Orașele vor renaște din propria lor cenușă” (citat În James Corner și Alex S. MacLean, Taking Measures Across the American Landscape, Yale University Press, New Haven, 1996, p. 15). Le Corbusier, The Radiant City, p. 332 (sublinierea Îmi aparține). Ibid., p. 121. Robert
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
negru” (Trenul). Prin vechiul „oraș bolnăvit” se mișcă oameni stinși, în timp ce din apusul însorit vine simbolic „un car de fân cu miros tare”. Tonul incendiar al lui Aron Cotruș e anticipat în fraze sacadate: „Cerul e roșu.../ Arde. Arde ori renaște lumea moartă...” (Viitorul). Un ciclu de poeme cu mai multă culoare relevă o tendință imagistică modernă. Contesa cu ochi albaștri stă „pe-un scaun de argint” (Din versurile triste: Annie), în jurul mesei de aur cântă țigani negri din lăute roșii
ISAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
1960-1965). Este profesor de limba română și franceză în județul Arad, apoi redactor la ziarul „Drapelul roșu” (Timișoara), la Editura Facla (1987-1990) și la ziarul „Renașterea bănățeană”. Debutează cu versuri în „Familia” (1966), prima lui carte fiind romanul Fericiți când renaștem (1976). În ciuda aparentei lor diversități, cărțile lui J.R. evidențiază o trăsătură structurală comună și esențială: pendularea între munte și câmpie, între adolescență și maturitate, între narator și personaj, între iluzie și realitate, între nostalgie și proiect etc. Această matrice explică
JURCA ROVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
și glose, e ținută în echilibru de un lirism abundent, câteodată excesiv. Scriitorul are știința arhitecturilor ingenioase și se lasă cu plăcere ghidat de modernitate. Versurile adunate în volumul Tânguirea iconarilor (1995) îi valorifică adecvat predispozițiile lirice. SCRIERI: Fericiți când renaștem, Timișoara, 1976; Noua promisiune, Timișoara, 1980; Scoica de aur, Timișoara, 1984; ed. (Cine rămâne treaz), Timișoara, 1994; Călătorie spre dragoste, Timișoara, 1988; Purgatoriu, Timișoara, 1995; Tânguirea iconarilor, Timișoara, 1995; Ospățul solemn, Timișoara, 1998; Piscina, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu
JURCA ROVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
Noua promisiune, Timișoara, 1980; Scoica de aur, Timișoara, 1984; ed. (Cine rămâne treaz), Timișoara, 1994; Călătorie spre dragoste, Timișoara, 1988; Purgatoriu, Timișoara, 1995; Tânguirea iconarilor, Timișoara, 1995; Ospățul solemn, Timișoara, 1998; Piscina, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Fericiți când renaștem”, F, 1977, 2; Ulici, Prima verba, II, 162-164; Marian Odangiu, „Noua promisiune”, O, 1980, 48; Eugen Dorcescu, „Noua promisiune”, F, 1980, 12; Nicolae Georgescu, Experiment modern, LCF, 1985, 13; Brândușa Armanca, Nivele simbolice, O, 1985, 18; Tudorel Urian, Fotografii mișcate
JURCA ROVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
Faunul, deși are unele atingeri cu imaginea naturalistă a omului, trimite de fapt la una din fețele „diabolice” ale romantismului. În Noaptea de mai integrarea omului în ritualul zămislitor al naturii se sublimează în nota de idealitate a speranței, care renaște și crește în suflete cu impetuozitatea și exuberanța sevelor de primăvară: „Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei/ Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin”. Beția odorifică nu a devenit încă o tehnică a introducerii în extaz, ca
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
augustiniană pe care o propune însă din nou cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la tăcere pe pelagieni; mai mult, n-a mai lăsat ereziei nici o posibilitate de a mai renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Așadar, putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) prin care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina explicându-i misterul predestinării divine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
abil făuritor de versuri pentru că reia ritmuri din tradiția clasică și tot de-acolo împrumută anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgână. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi păgâno-creștine în forma sa cea mai superficială, cultură renăscută sub Teodoric și orientată mai mult spre varietatea subiectelor decât spre profunzimea motivelor: exact invers procedase Boethius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică și îi dă din nou viață, însă în mod exhibiționist și afectat. Așa cum observă Pellegrino, “în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă serie, Dacica (1984), versifică războaiele daco-romane, originea dublă a românilor și pe cei care au exaltat-o, totul concurând la o „epopee națională în sonete”, relativ marcată de clișeele tracomaniei renăscute în anii ’70 și ’80. Cartea sonetului (1987) - o masivă istorie a genului, o suită de bune cărți în versuri pentru copii (Veverița de foc, 1967, Scarabeul sacru, 1979, Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
sprijinul capitalului străin și al influenței politice externe, desființarea unor întregi zone industriale, cum a fost Valea Jiului, sau platformele industriale dintr-o serie de centre urbane, precum Brașov, Craiova, Călărași, Reșița, Hunedoara etc. Unele dintre ele au fost finanțate să renască, după distrugere, dar sub controlul capitalului străin, cum a fost cazul „Comtim”, cel mai mare combinat de creștere industrială a porcilor din Europa de Est. La rândul său, capitaliștii industriali s-au străduit din răsputeri să opună sistemului bancar dominat de combinația
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
spală. Umple-mi darnic, cu furtuni, etacul / meu de dor și de singurătate. / Vreau în luptă să mă mistui. Poate / voi găsi, pe treapta triumfală, / zborul vast, minunile și leacul.” Lirica sa dă expresie întoarcerii spre sine a ființei ce renaște. Urmând calea christică, poetul redescoperă „valențele de lumină lină ale cuvântului” (Vasile Posteucă): „Cu obraji de ceară, / tot privind în sus, / am intrat spre seară / calfă la Iisus. // Izbăvit de vină, / n-ai dori să fii, / suflete, lumină, steag de
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
în mod special tematica augustiniană pe care o propune însă cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la tăcere pe pelagieni, dar n-a mai lăsat ereziei nici o posibilitate de a renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) în care scriitorul se adresează unui laic din Cartagina, explicîndu-i misterul predestinării divine și al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se dovedește un abil făuritor de versuri, ce preia din tradiția clasică, așa cum se obișnuia, anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgînă. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi păgîno-creștine în forma sa cea mai superficială, cultură renăscută sub Teodoric și orientată mai mult spre varietatea subiectelor decît spre profunzimea motivelor: exact opusul lui Boetius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică și îi dă din nou viață, însă în mod exhibiționist și afectat. Așa cum observă Pellegrino, „în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după America. Totul în cuprinsul ei intrigă și scandalizează, începând cu ideea pe care o agită autorul de la primele pagini: că plecarea în America a fost pentru el o tentativă de înviere (a ieșit din "sicriul" vieții din România ca să renască în "Lumea Nouă"!), și că, spre deosebire de Isus Hristos, el a eșuat în această tentativă, din cauză că civilizația americană însăși, iremediabil mercantilă, se asfixiază: " Dar oricare ar fi opțiunile, experiențele și trăirile, americanii au ceva comun, care îi aseamănă, care îi face frați
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]