5,064 matches
-
văzându-l pe Samson cu câtă sârguință își îndeplinea misiunea. Cum începea să ne doară spatele de greutatea lui, sau din cauza ghiarelor care pătrundeau prin cămășile noastre subțiri, încercam să fugim, însă când ne ridicam să scăpăm de el, se repezea cu aripile și ne bătea, determinându-ne să ne ferim din calea lui, cât mai repede cu putință. De atunci, nu am mai avut ocazia să mai merg la pescuit până târziu, când deja mai crescusem și, împreună cu tata, ceilalți
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
pot să aproximeze cu timpanul piciorul metric? cine e capabil să audă cântecul supraacustic al păsăricii? doar un poet. el are ochiul format înainte de a se naște. muritorii de rând nici n-au ieșit bine din găoace că se și reped la țâță, să sugă, să sugă, să crească mari și să se apuce de muncă... poetul nu, nuuu, nu se repede la țâță, poetul adulmecă mirosul de sân, apoi îl apucă cu amândouă mânuțele și îl sărută. nu vrea să
POEZIA-I CA FEMEIA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374477_a_375806]
-
Stalin. Asta îl rodea pe el. Chiar dacă ambasadorul voia să pară amabil și chiar a încerat să-l ia pe după umăr, ca și cum venise la un bun prieten, Marin l-a respins, s-a dat la o parte și l-a repezit pe Drozdenko: Ia ascultă, de când veniți voi să ne întrebați pe noi ce scriem în țara asta? Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceți? Cum îți permiți dumneata să vii în biroul meu , la mine acasă, și să
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
vreo câteva ceasuri amare, până ce lacrimile i-au secat. Se ridică și privi spre casa Monei. Și ce zări? Casa era toată în flăcări! Pălălăile mari invadaseră întreaga casă pe sub streșini. Îngrozit, Nerun nu stătu mult pe gânduri și se repezi într-acolo. Dar, ce mai putea să facă? Cum s-o salveze pe Mona? Năvăli în curte sărind peste garduri, zgâlțâind ușile de la intrare până descuie una din ele. Alergă prin fum pe holul lung până ajunsese la camera unde
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
citit, o prindea somnul din urmă. Așa păți și de data aceasta. Se adânci într-un somn din care fu scoasă doar de ciocăniturile insistente în ușă. Atunci observă că era întuneric în cameră. Doamne cât o fi ceasul ? Se repezi să aprindă lumina și apoi își căută halatul, strigând la cel ce tot insista la ușă : - Imediat ! Când deschise ușa, în prag apăru George îmbrăcat într-un costum alb de vară, din pânză de in, cu batistă albastră la buzunar
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
anunț imediat, doamnă. Floarea, Nicolae și Vasile nu-și puteau ascunde nervozitatea și emoțiile, plimbându-se pe holul mic în care așteptau, frământându-și mâinile și gândurile. Lena, văzându-le starea și observând că agentul cu care vorbise întârzie, se repezi nervoasă către cei trei: - Ce mama naibii, vă frământați ca buruienile-n ciorbă? Ce aveți? M-ați amețit. Stați locului, că acuși intrăm! Ce-or zice oamenii ăștia, că v-am adus forțat aici? Eu vreau să vă fac un
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
Ajungem imediat, explică bărbatul. Când au zărit prima casă, déjà se întunecase bine. Se vedeau numai luminile din bucătărie, unde se strânseseră toți, să servească cina. - Naranbaatar, ai venit în sfârșit! spuseră oamenii când l-au văzut și s-au repezit să-l îmbrățișeze și să-l sărute. De abia mai târziu, au realizat că nu e singur. Au privit ciudat femeia tânără, blondă, slabă, cu părul tuns băiețește. Este soția mea, spuse Naranbaatar. Vom locui aici, cu voi, de acum
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
a plâns niciodată de comportamentul nostru dirigintelui sau conducerii liceului. A îndurat cu stoicism, chiar și urechiatul pe care trebuia să îl suporte din partea noastră. Era suficient ca să spună cineva „Azi e ziua lui Bunea!”, ca toți ceilalți să se repeadă să-l felicite și să-l tragă de urechi. „Supliciul” lui Vasilică a ținut până la sfârșitul liceului. Norocul sau a fost că a urmat anul cinci, în care orele de curs s-au redus substanțial, predominând cele de practică în
„VINOVATUL DE SERVICIU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373520_a_374849]
-
plimb în pribegie. Fluierul piciorului prăfuit cântă simfonia durerii. Pumnii strânși se mișcă-n spasme scurte de căldură, prin pulberea ce biciuie pământul. Am rupt o foaie din lagărul vieții! S-o las?! Aș vrea...aș vrea... Dar noaptea se repede ca un fior, iar eu, desculță-n singurătate. mă plimb în pribegie, ca o martiră Toți îmi sunt străini... și plec ochii în tăcere. Două lacrimi grele se prăbușesc în valea seacă, unde eu mă plimb, desculță-n singurătate. Flori
DESCULŢĂ-N SINGURĂTATE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373656_a_374985]
-
mare refugiindu-se cine știe pe unde. Ana adormi suspinând în somn ca un copil ce visează ceva ce nimeni nu poate ști. Era parcă pe mare într-o barcă cu pânze care se legăna din cauza valurilor din ce în ce mai mari. Se repezea cu prova în talazuri ca apoi să se ridice pe culmile valurilor, parcă plutea deasupra lumii. Nu se mai vedea uscatul. Doar țipete de pescăruși o mai însoțeau. Parcă barca nu mai avea nici cârmaci. Unde a dispărut și acesta
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
barza se apropie de masa la care se află primarul și așază coșul cu barza în fața lor. Scoate o cutie în care se află o broască vie, desface capacul și o plimbă ostentativ pe sub ochii hulpavi și neobosiți. Barza se repede cu ciocul și înhață prețiosul trofeu pentru care nu trebuie mare efort ca să-l aibă. - Pleacă cu asta de aici!...îmi vine de la stomac în sus!...nu mai suport!, zice Bombonica și se ține cu mâinile de burtă. - Lasă dragă
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.6 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371434_a_372763]
-
cu care se nășteau locuitorii împărăției de sub pământ. Dar împăratul nu era acolo să îi vadă. În schimb, parcă chemat de duhuri și tocmai când Prințesa Florilor îi vizita, din măruntaiele adâncurilor, drept în fața lor apăru Cățelul Pământului. Bursucul se repezi la el, gata să se ia la trântă, dar împărăteasa îl opri de îndată. - Ce cauți în Peștera Râului Adâncului? - Iartă-mă stăpână, împăratul m-a trimis după Urâtul Pământului! Le povesti despre boala grea a stăpânului său, despre ura
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
cu brațele încrucișate. Din când în când îl priveam pe furiș. Părea concentrat asupra pânzei de parcă o spărgea și o cosea cu fire asortate. Uneori înclina capul, schimbând unghiul. Îl înclinam și eu. Din tablou se revărsa un pârâu. Mă repezeam să-l strâng, dar cel mai bine îl înfășuram ca o binecuvântare... - Vreau să înțeleg ce e dincolo de imaginația pictorilor, deci, și a ta! - Ei, e lumea în faze speciale, mi-a răspuns, dând drumul unui cocor spre vârful unei
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
familia ta?”- o întrebase soldatul. “Din Cluj!” - răspunsese fata. Scena aceasta trecu prin fața lui ca un film. Acum îi privi zâmbetul și descoperi gropița din obrazul drept. Când fata termină acel “îhîîî” lung, Ioniță nu se mai putu abține, se repezi la ea, o luă în brațe și începură să se sărute ca nebunii. Pe fața fetei apăruseră lacrimile, plânge în hohote: - Acolo mi-au rămas ultimele amintiri, îngâna ea printre lacrimi. Și vina e a ta... Dacă mă lăsai să
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
ale viorii sale, i se păru că aude ceva. Se opri și ascultă cu atenție. - Viorel, tu ești? Tresări, nevenindu-i să creadă că era vocea dragului său prieten dispărut. - Hărnicel, unde ești? - Aici, în cutia de conserve. Viorel se repezi în vârful mormanului de gunoi, rostogolind pe iarbă cutia ruginită din care se auzeau strigătele lui Hărnicel. Ce bucurie îl încercă atunci când, ridicând capacul tăios, îl descoperi pe bietul melc argintiu printre resturile de pește stricat. Se îmbrățișară plângând, iar
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
alta, căsuțe colorate atârnau printre crengile prunilor, altele sclipitoare erau cocoțate pe ciupercuțele roșii, iar în centrul tuturor acelor minunății, se ridica un palat umbrit de frunzele cărnoase ale unui brusture pufos. Ah, acela putea fi chiar paradisul melcilor! Se repezi pe urmele broscoiului, strigându-i să înfulece orice gâză care îi ieșea în cale. Chiar în acel moment, se auzi un fâlfâit prelung, iar cele zece piste de aterizase fură acoperite de niște umbre uriașe. Aeroportul prinse a fremăta, în timp ce
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
renunț la smochinele mele cele mari și zemoase, pe care trebuia să le mănânc mâine, răspunse ea cu hotărâre, din adâncul inimii ei minunate. - Dacă zici tu așa, dă-i smochinele omului și vino repede după noi! Bucuroasă, Hannah se repezi la măgăruș, dezlegă o desagă, luă de acolo smochinele ei cele puse deoparte, pe care le oferi omului suferind, zicând: - Omule bun, ia smochinele astea de la mine! Văd că suferi de sete... Domnul să-ți dea tot ce ai nevoie
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
care vin de la înălțime. -Ba, nu! i-a replicat mama. Oltul s-a molipsit de la oltenii ăștia. Că așa sunt oltenii: zăpăciți, năuci, repeziți. Îi știu eu, de la bâlci. Se înfurie din orice și imediat sar cu gura. Apoi se reped și dau năvală peste om. Ăștia sunt oltenii, ăsta e și Oltul! -Taci, fă, că tu ești o proastă! A zis tata, care era...deștept. Oltul e supărat de ce-a văzut în drumul lui. Numai bâzdâgănii d-ale oltenilor
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
uita ce ți-am spus. Câinii ăștia sunt cam flămânzi. Să nu spui că nu te-am avertizat! Și, parcă înțelegând vorbele stăpânului, când fata era cu un picior pe pământ și cu altul în mașină, câinii s-au și repezit spre ea. Râzând, el i-a îndepărtat cu greu, vorbindu-le și mângâindu-i cu mândrie și cu ușoară urmă de duioșie, timp în care o femeie între două vârste, destul de modest îmbrăcată, se apropia de mașină. - Ia-i de
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
trăiască... Ferestrele cele micuțe se luminau jalnic și fără răgaz, că odată ce-au sporit durerile nașterii s-a prăvălit peste coamele dealurilor, încă necosite, un vaier de furtună sălbatică, scăpată din toate legăturile cerului și-ale pământului... Ploaia se repezea lacomă, noaptea chinurilor se prefăcea în lumină nefirească din fulgere neostoite, întovărășite de hohote sparte, tunete ce se întindeau pe întreg cerul și păreau că zdruncină pământul din toate temeliile. Deși toți încercau să n-o ia în seamă, furtuna
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
încât să folosim motorul. Aveau ore bune de petrecut în doi și începutul lor a fost o bălăceală în apa răcoroasă deoarece soarele se făcea simțit. În trei timpi, acum versați, au scos vela din vânt apoi ea s-a repezit în cabină să-și pună hulitul costum de baie. Când a reieșit pe punte Ionel a îmbrățișat-o ca să-i spună la ureche? - Trebuie să fi orășeancă? Nu-i mai bine ca-n apă să rămâi sirena mea dragă? - Adică
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
la rost: - Și voi ce măi așteptați!? V-ajungă, da!?! Așa, pi la chilimie! Vedeț’ că știț’? Ordine, auz’!? Vă dau eu, să nu le puteț’ duce! Ei, drăcia dreacului! își vărsă năduful tata Nițu în timp ce deshăma caii. Leta se repezi la porumb. - Vez’ că are dreptate dada Rița!? Auz’ la el!... Stă cu curu’ pe cămașă! Așa să stai tu, cum stă și dada... Ea abia potrivește trebile sângură, pun’te, masă, ia-te, masă, și... - Și mai taci, fă
1. TATA NIŢU (POVESTIRE-FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375034_a_376363]
-
neconvingător. Poate de aceea a și adăugat: Așa-i cu politica asta! Dar ce vină avem noi? Wehrmacht-ul nu e implicat în astfel de treburi, iar noi aparținem de Wehrmacht. Și ce mă tot ții de vorbă, m-a repezit la urmă, hai să ne roim, că nu prea mai e rost aici de cireșe! Într-adevăr, paznicii convoiului tăbărâseră pe bieții noștri cireși, îi ciopârțiseră, își înfundau sacii pentru provizii, unii se hârjoneau, țintindu-se cu sâmburi lansați printre
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
mai mult. - Du-te-n paștele mă-tii! Cretin ordinar. Să te întrețină mă-ta, du-te la curvele tale! Cu mâna mea te omor, să te văd că nu aduci bani în casă, impotentule! Era momentul când Lucian se repezea cu mâna în părul ei. Îi căra pumni în timp ce ea își înfigea, cu furie dezlănțuită, unghiile și dinții în pielea lui. Doar că nu făceau spume la gură în timp ce se rostogoleau pe jos, încleștați într-o luptă ce părea pe
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
Nu mai spune. Și de ce mă rog? CUCU: Mi-ar fi dor de tine (Alintându-se). M-ai proteja de una, de alta, aș avea grijă de pușca ta, ți-aș unge cocoșu'... DOAMNA CUCU: Bravo, Cucule: te-ai și repezit la pușca mea. CUCU: Ssstai! DOAMNA CUCU: Nu mă speria că trebuie să mă schimb după aceea. CUCU: Am vrut să spun ceva și am uitat. Ce păcat că era tare amuzant. DOAMNA CUCU: De unde știi că era amuzant, dacă
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]