3,846 matches
-
mai există nici zei, nici Dumnezei. Nimeni nu mai crede În nimic, adăugă el cu o oarecare tristețe În glas. - Și nu vine odată potopul peste voi!? exclamă femeia, privindu-l cu un fel de dușmănie. - Uite că nu vine! replică oaspetele... - La noi Însă, vremea parcă s-a Întors cu fundu-n jos. Toate merg anapoda. Vara-i frig, și iarna cald. Auzi numai de cutremure, inundații și pogromuri. Nu știu de ce ne pedepsește Dumnezeu! - Dacă umblați și voi cu fofârlica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu-i Rusia, ci o altă țară, dar omu’ o ține pe-a lui...“, Își spuse Mașa cu năduf. - Și eu ți-am repetat de atâtea ori că nu sunt om, și tot tragi cu omu-n sus și-n jos! replică Extraterestrul... - Poate că mi-ați spus, dar eu n-am reținut. Pesemne mă gândeam la altceva... - Mereu Îți zboară gândurile aiurea, spuse ca-ntr-o doară oaspetele. Te gândești la fel de fel de aiureli și pe urmă stai și te miri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
conservați În vid sau nu știu ce bandă Moebius, de care Mașa nu auzise În viața ei? „Degeaba Îmi vii aici și-mi Împui capul cu atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară, se fîstîci Mașa. - Și vezi că sînt perfect treaz, zise Extraterestrul, apucând-o cu o mână ușor pe după mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
elevat, dacă ai astfel de apucături“, Își spuse Mașa, fiind chiar gata să adauge cuvântul „bădărănești“, când vizitatorul o Întrerupse: - Ce fel de apucături? Întrebă el. Nu cumva ai vrut să spui bădărănești? - Bărbații ăștia, o fac mereu pe interesanții, replică Mașa, desprinzându-i degetele reci, de culoare sinilie, ce se Încleștaseră pe brațul său. Toți sunt o apă și-un pământ. Cică au intenții curate, dar nici nu ai clipit bine din ochi, că au și pus mâna pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vorba pe un ton destul de hotărât. „Și v-am mai pus tot acolo, adăugase ea, și o țâră de rachiu, asta dacă veți simți nevoia să vă dregeți... Răposatul Onisei așa obișnuia...“ „Eu nu sunt răposatul Onisei, să avem pardon, replicase Împleticindu-și limba la fiecare silabă Extraterestrul. Dar, la o adică, l-aș putea Înlocui. Sigur că da. Ori fac pe câinele, ori fac pe Onisei, mi-e totuna...“ „L-ați cunoscut pe fostul meu bărbat?“ Întrebase cu inimă strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu fața În sus. „La noi se doarme cu fața-n jos, murmurase el prin somn, dar aici eu vreau să Încerc și altă poziție, Înțelegi?“ „Mă doare undeva că te culci cu aia-n sus sau aia-n jos“, replicase În gând Mașa. „Ia și te culcă odată, ca să mă pot culca și eu...“ „Ei, dacă nu te doare, atunci mă culc. Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
suports să stea cineva pe cheltuiala ei. „Și cine te plătește?“, o chestiona. „Firma Golden“, răspundea Mașa. „Cred că nu ai pretenție să-ți dau un ban În plus?“ „Sunt mulțumită cu cât câștig“, zicea Mașa. „Te cred și eu, replica bătrâna. Unde mai găsești o astfel de pleașcă, să stai degeaba și să câștigi și bani...“ Bătrâna nu se lăsa Însă convinsă cu una, cu două: „Sigur stai pe barba firmei, nu cumva mă duci cu zăhărelul?“, o chestiona. Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și acum ce se va Întâmpla cu mine?“, Întrebă femeia. „Nu fi Îngrijorată, răspunse oaspetele, Îmblânzindu-și vocea. Te voi lua În lumea mea...“ „Nu plec nicăieri, spuse Mașa, locul meu e aici.“ „Ai să fii și aici, și dincolo, replică oaspetele. În universul În care trăiesc eu, dubla prezență e un fapt curent. Unindu-te cu mine, și tu ai devenit pe jumătate ubicuă... De altfel, adăugă el, am să-ți fac o mărturisire: am venit aici multiplicat În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am organizat-o singur...“ „Nu, spuse Mașa, nu singur, ci cu toate celelalte șaptezeci de trupuri ale dumneavoastră...“ „Șaizeci și nouă, o corectă Extraterestrul. Am făcut această precizare pentru o oareșicare simetrie.“ „Pentru simetrie?“, făcu Mașa, clătinând din cap. „Da, replică vocea Extraterestrului. Pentru noi șaizeci și nouă e o cifră sacră. E ca yin și yang.“ „Nu mă interesează nici yin, nici yang... Mai bine mi-ați spune cine v-a ajutat să puneți la cale acest sabat? Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
poți Întâlni aici. „Ia te uită că și În altă lume sunt ziariști și tribunale!“, Își spuse Mașa, cercetându-l cu suspiciune pe sub gene. „Nu cumva Încerci mata să vinzi castraveciori la grădinar?“, gândi ea. - Sunt. Și ziariști, și tribunale, replică oaspetele, degustând din scrumbioară. Deci am Întâlnit fel de fel de cazuri. Procesul lui Subotin m-a tulburat profund. Totul s-a petrecut la Cernăuți, pe Don. Subotin lucra la debarcader, era angajat ca brigadier la antrepozitele de mărfuri, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că Orașul Cernăuți nu-i așezat pe Don și că acolo nu trece nici un fel de fluviu, ci doar un râuleț insignifiant, dar, ca să nu mai complice lucrurile, preferă să tacă. De altfel, Își Închipuia că oaspetele i-ar fi replicat că acolo, În lumea lui, Cernăuțiul e așezat pe malul unui mare fluviu, care Întâmplător sau nu se numește Don. „Și apoi, gândi ea, dacă Îl Întrerup la fiecare frază, nici până mâine nu termină ce are de povestit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire pe sufletul lui. Subotin nu se lăsă Însă bătut cu una, cu două, ci, turnându-și un borcan Întreg de spirt Royal, Îl Înălță deasupra cetei, zicând: „Cine se teme de propria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra locului unde cândva fusese agățat portretul tătucului tuturor popoarelor. „Bine țintit, replică brigadierul, țintit la fix. Dar vă Întreb: ce Înțelegeți dumneavoastră prin cuvântul «consoartă»?“, replică el, ridicându-și semnificativ degetul arător la rădăcina sprâncenelor. Se adresa nu numai unui singur interlocutor, ci avea În vedere pe toți cei aflați În Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra locului unde cândva fusese agățat portretul tătucului tuturor popoarelor. „Bine țintit, replică brigadierul, țintit la fix. Dar vă Întreb: ce Înțelegeți dumneavoastră prin cuvântul «consoartă»?“, replică el, ridicându-și semnificativ degetul arător la rădăcina sprâncenelor. Se adresa nu numai unui singur interlocutor, ci avea În vedere pe toți cei aflați În Încăpere. „Vasăzică nevastă“, răspunse un glas. „Consoartă e una, iar nevasta alta, mugi el, ațintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ori mai degrabă a petrol...!!” Mirosi una din bucățile prăjite, oferindu-i și lui una, repetând Întrebarea. „De unde l-ai cumpărat...??” Tony Pavone o privi ironic. Mirosi la rândul lui bucata de pește și chiar se aplică deasupra Întregului platou, replicând. „Evident, miroase a pește...! A ce vrei să miroasă...a votcă?” Carla Însă, nu era ușor de convins. „Vorbesc serios, băiete. Tu desigur glumești, Însă eu Îmi mențin afirmația. Peștele are un miros straniu, greu de acceptat...!” „Prostii... Oare peștele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Gică Popescu era acela care urmărea situația financiară a producției, În plus, mai beneficiase de relațiile lui pentru achiziționarea unor materiale dispărute din comerțul comunist - este adevărat contra unei sume de bani - dar, În timp și fără dureri de cap. Replică complice. „Domnule Gică Popescu,astăzi mă simpt oarecum obosit...Spun sincer: nu am nici chef de lucru...! Dacă nu ai nimic Împotrivă, haide să destupăm sticla aceea de șampanie mult promisă...!!” „Bine zici prietene, Întradevăr, ți-a ieșit un porumbel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trăiți...! Aici se lucrează cu spor conform prețioaselor dv. indicații. În maxim două zile vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii...!!” Omul partidului comunist i’o reteză scurt. „Lasă, nu te osteni...! Trăiesc eu și fără să-mi spui tu...!” - replică el cu o voce arțăgoasă, pozând În fața muncitorilor, privind semnificativ la Însoțitori lui, tăietori de frunză la câini!! „Doresc să-mi răspunzi imediat: dece muncitorii tăi au părăsit acest punct de lucru care necesită maximă urgență, mai cunoscând de fapt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Irene și-a făcut loc și-a înaintat târând-o pe Mary după ea. Curvă nenorocită și mincinoasă ! Conversația s-a oprit. Mary a plecat capul, fixând bulele de apă minerală din paharul cu suc de cireșe amare. Irene, a replicat Alice. În mod uluitor, Alice încă își mai păstra zâmbetul pe buze. E doar o carte. De ficțiune. Doar știi asta. Eu nu știu decât că ești o hoață, care ne-a înjunghiat pe la spate. Dac-aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
genul de iubit care vrea să aibă toată inima adoratei lui sau nimic ? Ce știa el despre cum e să-ți fugă pământul de sub picioare de-atâta amor ? E limpede că nici unul dintre noi nu-și mai asumă riscuri, a replicat ea. Când au reintrat în casă, Mary și Danny erau la masă, cocoșați, unul lângă celălalt, deasupra altei broșuri. Ascultați aici, a zis Mary, iar Jina s-a întrebat cât gin băuse prietena ei. Mary se clătina cu scaunul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lovească. Ea avea centura albastră la karate și abia aștepta să se folosească de cunoștințele în materie de luptă. Nu-i trebuia decât un motiv. Dar, în mod surprinzător, Ahmad nu i-a răspuns decât cu un surâs. Războinici, a replicat el. In Sha’ Allah. Facă-se voia Domnului. Irene s-a uitat urât la el. Nu mi-e frică de tine. Bărbatul și-a aruncat țigara în grădină. Chiștocul a aterizat pe un morman de resturi de primăvară - frunze, tije
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus că, înfășurată în el, o să doarmă ca un îngeraș. Ceea ce, în mod surprinzător, s-a și întâmplat. Acum Naji i-a zis: În țara mea, ai putea să fi omorâtă cu pietre. Atunci hai să mergem acolo, i-a replicat IRene. Femeia a aruncat țigara, însă aceasta n-a luat foc asemenea chiștocului abandonat de Ahmad. Capătul a ars mocnit, iar ceața l-a stins imediat. Ai primit mesajele mele ? l-a întrebat ea. Vreau să vii cu mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e singura noastră barcă. N-avem unde altundeva s-o punem. Ce-ai zice s-o aruncăm direct în apă ? Jina a clătinat din cap. Oare ce-o fi în capul ei ? Alice n-are nimic în cap, i-a replicat Irene. Ea doar scrie. Asta e marea problemă. Din depărtare, a început să se audă avionul. Sunetul aparatului care se apropia de ei era acela al unui om epuizat, care abia mai respiră. Pilotul a făcut o buclă în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în spatele lor. Irene, a spus el cu asprime. Irene și-a ignorat soțul și-a mărșăluit înspre Alice, care a înșfăcat mânerele scaunului. N-o să te pocnesc, a anunțat-o Irene. Sunt destul de sigură de asta. De ce nu ? i-a replicat Alice începând deja să plângă. Lovește-mă odată. Irene a clătinat din cap. Nu mai are nici un sens. Stai aici. Unde toată lumea te urăște. Fă-ți planuri pentru carte, alege pe altcineva pe care să-l distrugi. Ce zici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scoți la capăt. Îți faci singur rău și numai tu o să ai de suferit... Hai să mergem acolo unde ne trimite! E noapte și poate că e supărată că nimeni nu vrea s-o aibă în pat. Pe dușumea, am replicat, fiindcă patul nu poate s-o țină la un frecuș. Am chicotit cu Marius până am ajuns în camera noastră și am adormit cu zâmbetul pe buze. Nu era așa de rău pe cât mi se păruse la început și simțeam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
permite, dar pe care nu o dezvoltă. Spui tâmpenii. Eu cred că te place și dacă o să vrea să te cunoască mai bine, o să ajungă să te iubească...fiindcă și tu o iubești, nu-i așa? Suntem prieteni, i-am replicat, neștiind cum să clasific relația asta a mea atât de confuză. Poate că și eu eram la fel de confuz, prea timid să-i vorbesc despre mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare de prieteniile vechi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]