1,906 matches
-
perioadele de pace și cele de război. În acest sens, el admitea că În perioadele de pace cresc nevoile curente ale statului, dar există tendința de nerespectare și de Încălcare a legii, impunând ca puterea publică să recurgă la metode represive, de constrângere, pentru a instaura ordinea de drept. Invers, În perioade de război, se limitează nevoile curente ale statului, deoarece activitatea economico-financiară nu se mai desfășoară Într-un cadru de normalitate, iar tendința de nerespectare a legilor se diminuează. În
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
cât și sociologii analiști de atunci trebuie incluși În „faptul social global” al analizei prezente. Istoria nu trebuie judecată moral și ideologic simplist, ci Înțeleasă prin plasarea ei În contextul social global. Într-un regim autoritar, care impunea cu mijloace represive propria sa ideologie, reprimând tentative alternative, sociologia, ca, de altfel, și alte discipline științifice, putea să supraviețuiască și să promoveze mesajul său onest și constructiv doar prezentându-se, În grade și forme diferite, ca fiind compatibilă cu ideologia dominantă. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Larionescu și I. Ungureanu (1983) utilizează o formulare excelentă: sociologia nu a continuat să activeze În forme instituționalizate, ci a oferit o infrastructură culturală (89). Critica violentă a stalinismului În URSS Începând cu 1956, frânată Însă de la Început de reacția represivă față de efectele centrifuge ale Revoluției maghiare, a inițiat totuși un proces de liberalizare internă a sistemului socialist. Acest proces a fost mai accentuat În România pe fondul afirmării politice de detașare de Uniunea Sovietică. Încă de la Începutul anilor ’60 În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mediatic continuă să dea vizibilitate unor forme de religie asociate, mai clar sau mai disimulat, cu puterea : tradiționalismul asociat cu puterea obișnuinței ; fundamentalismul asociat cu puterea literei, a ideologiei, a armei ; noile religiozități asociate cu revolta individualistă împotriva pretinsei puteri represive a religiilor constituite. Totuși, laicitatea a produs o critică atît de netă a relației religie-putere, încît separarea celor două a devenit un dat al modernității tîrzii, care ne interpelează, care e de valorificat. A exploata spiritual distanța dintre religie și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
SPR- RSČ a avut un monopol de exprimare, a fost "problema țiganilor": credința după care rromii ar fi o minoritate infracțională, care generează o serie probleme sociale și împotriva căreia ar trebui să fie orientate, cu precădere, politicile punitive și represive - sentiment de altfel predominant în mare parte din societatea cehă (Fawn, 2001). Cu toate acestea, extremismul evident al Republicanilor și lipsa lor de rafinament intelectual și programatic au făcut ca partidul să fie un foarte prost avocat al rezolvării acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
COPEI ca reprezentând o elită politică coruptă, închisă în ea însăși și egoistă, care doar făcea paradă de democrația reprezentativă. Chávez a mers atât de departe, încât a afirmat că Venezuela "se îndrepta către un stat tot mai autoritar și represiv... spre o dictatură fascistă" (Blanco Muñoz, 1998: 368). Totuși, după ce a venit la putere și a marginalizat partidele tradiționale, Chávez s-a făcut tot mai mult auzit în privința altor elemente aparținând elitei și pe care el le contesta, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definită în Transilvania la 1700, iar filonul tradițional, în sfera bisericii, se putuse constata și anterior. Nu e deloc sigur, apoi, că statele succesorale, formate pe seama Imperiului otoman, habsburgic și țarist, au fost tot așa de multinaționale și încă mai represive. Cel puțin în România drepturile minorităților s-au bucurat de o atentă preocupare a statului, fie și pentru că acesta era supus la puternice presiuni din afară. Observații asemănătoare se pot face și cu privire la perioade mai noi. Evident, nu trebuie să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
orientală, precară, subzistînd după secolul al XI-lea grație uzufructului pe care aristocrația în formare i-l oferea într-o manieră revocabilă. În plus, diferențierea este evidentă și în ceea ce privește statutul țăranului slav, aservit proprietății indivizibile comunitare, apoi unei iobăgii totalmente represive, pe cînd șerbul occidental "deși nu este liber, posedă pămînt".78 În sfîrșit, feudalitatea Vestului instituie un sistem de valori individualiste cu privire la codul onoarei cavalerești, prin care se valorizează nu numai rafinamentul moravurilor ci, în egală măsură, curajul și reușita
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și acesta se dezvoltă într-un context din ce în ce mai urban, asupra căruia aparatul politic feudal a pierdut controlul și pe care îl va transfera de aici înainte unei monarhii centralizate. În schimb, absolutismul oriental se definește mai curînd ca "un sistem represiv al clasei feudale care la rîndul ei tocmai suprimase libertățile comunale tradiționale ale claselor sărace", un "instrument de consolidare a iobăgiei într-un context în care lipsea viața urbană, cît și orice formă de autonomie" ce urmărea să "implanteze" o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
supuse imensului "sovhoz" imperial. Aceeași soartă are și nobilimea Brandeburgului și a Prusiei orientale cărora, carta din 1653 le rezervă o soartă asemănătoare: după 1683 landtag-urile își pierd toată puterea și se instaurează ceea ce Barrington Moore numește "revoluția agricolă represivă". Procesul de feudalizare din Est cunoaște și situații extreme, cum ar fi cea a Lituaniei care trece la catolicism în 1386 o dată cu botezul lui Jagellon dar, prin neoiobăgie și prin includerea sa în domeniul țarului, revine în atmosfera Estului. Acesta
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Eric Hobsbawm observă că "aproape toate noile state construite pe ruinele fostelor imperii erau la fel de multinaționale ca și vechile "închisori ale popoarelor" pe care le înlocuiau 322. Și încă e prea puțin spus astfel, fiindcă acestea s-au dovedit mai represive și mai indiferente față de drepturile diverselor compozante. Surzi față de imboldurile papei Benoît XV, care îi pusese în gardă cu privire la iluzia reglării conflictelor de naționalitate, aliații bulversează harta politică a continetului cu tratate de pace de prost renume: tratatul de la Versailles
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
absența deputaților croați; pe deasupra, faptul va coincide cu interzicerea Partidului țărănesc al acestora și cu închiderea lui Raditch, liderul croat. Mult mai grav încă este faptul că legea apărării statului din același an apare ca o cartă a unui regim represiv și în mod deliberat pansîrb.331 La urmă, după ce a mal-tratat și expulzat și alți sîrbi și albanezi, monarhia pare să facă o concesie onorabilă, asociindu-i pe croați la guvernare și în-credințînd președinția acestora lui Raditch. Însă orice speranță
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
URSS" nu era decît o amăgeală 346 și mai ales că politica reală a naționalităților contrazice aceste subtilități constituționale. Această politică s-a demonstrat a fi deosebit de perversă. Pe de o parte, ea s-a dovedit adesea în mod brutal represivă, chiar exterminatoare: în 1940, în regiunile poloneze sau baltice anexate, în 1944-1945 în Crimeea sau în regiunile Caucazului în Cecenia mai ales care s-au aflat în contact cu invadatorii germani. În aceste cazuri, popoare întregi au fost deportate în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ridicat și nume-roase voturi negative; după 1979, cînd Țările basce au obținut o autonomie mai largă, ETA și partidele simpatizante s-au bucurat de o susținere substanțială. Poate din această cauză politica culturală a noului stat autonom a devenit mai represivă, astfel încît toți funcționarii trecuți de patruzeci și cinci de ani au fost constrînși să promoveze un examen de limbă bască sub amenințarea de a-și pierde postul; televiziunea locală, care dispunea de două canale, în euskera și în spaniolă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în cadrul vechilor democrații, sentimentul național nu mai reprezintă decît o supraviețuire quasiparazită, fiindcă nu mai contribuie deloc la progresul cetățeniei, ba chiar constituie un obstacol în calea proiectelor europene ce antrenează un efect de imitație din partea micronaționalismelor occidentale, adesea puțin represive. În schimb, în cadrul tinerelor democrații ale Europei Orientale societatea rămîne tributară atașamentului național pentru un timp nedeterminat, variabil în funcție de fie-care țară în parte. Acestea nu pot însă să treacă de simbioza dintre angajamentul civic de mare intensitate și sentimentul comuniunii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este aproape unanim acceptată existența unuia singur: partidul comunist. În realitate Însă, ne confruntăm cu o pluralitate de centre de putere care Își dispută Întîietatea și Își negociază legitimitatea. De asemenea, se vorbește despre partid numai ca despre o putere represivă și negativă. Însă controlul unei puteri nu poate fi niciodată total, ceea ce conduce la ideea unei puteri care recurge la o formă pozitivă de integrare În sistemul dominant: retorica adeziunii, a solidarității, a unității (a se citi „uniformizării”). Partidul avea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lîngă rezerva patriarhului Justinian Marina, Dumitru Stăniloae s-a confruntat și cu invidiile și răutățile unor colegi profesori de la Academia Teologică din Sibiu și de la Institutul Teologic de grad universitar din București (pp. 156-157, p. 160 și 184). Documentele organelor represive referitoare la procesul „Rugului Aprins” din 1958, cu precădere procesele-verbale de interogatoriu, Îl pun pe istoric Într-o situație extrem de ingrată (Dumitru Stăniloae a fost implicat În acest proces, deși nu a făcut niciodată parte din grupul „Rugul Aprins” - pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca fiind un mijloc de „dezmembrare” a unității spirituale a poporului român). Această nefericită retorică era În acord cu viziunea regimului comunist despre Biserica Română Unită și slujitorii ei din clandestinitate, hăituiți În continuare de Securitate și de alte organisme represive. Lidia Ionescu Stăniloae nu abordează În memoriile sale această problemă. Aflăm doar că profesorul Dumitru Stăniloae „trebuia să Întocmească referate care să reprezinte punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române În dialogul ecumenic”, iar conținutul lor era foarte apreciat de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sfîrșitul lunii februarie și Începutul lunii martie 1945 În urma unor acțiuni concertate ale FND și cu implicarea directă și În forță a sovieticilor. Acțiunile adjunctului ministrului de Externe al URSS, A.I. VÎșinski, au devenit bine cunoscute abia după 1989. Forțele represive și serviciile secrete deținuseră o putere considerabilă În vechea Românie, amplificată În timpul războiului, dar după impunerea guvernului Petru Groza (6 martie 1945) țara avea să parcurgă rapid și vizibil calea spre un regim polițienesc. Teroarea de stat devenea un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai afectate au fost Bisericile care ascultau de Vatican, Îndeosebi cea greco-catolică, desființată În toamna anului 1948, inclusiv În beneficiul Bisericii Ortodoxe. În al șaselea capitol, „Securitatea și teroarea”, este analizată activitatea instrumentului prin care partidul comunist a aplicat politica represivă În România. Numele și profilul unor ofițeri de Securitate cu tristă faimă atunci și azi, crearea rețelei de informatori ai poliției politice, reprimarea oricărei forme de opoziție internă, arestările masive, noul sistem legislativ, tortura În anchete, slaba pregătire a membrilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
reprezentat o victorie internă pentru Dej. România a rămas solid ancorată În lagărul sovietic, Însă Dej a Început să inițieze măsuri care accentuau prioritatea intereselor românești față de cele sovietice. Retragerea trupelor sovietice a fost precedată și asezonată cu noi acțiuni represive Împotriva dușmanilor reali sau presupuși ai regimului, noi valuri de arestări producîndu-se În țară ș.a.m.d. Cel de-al nouălea capitol este dedicat „Gulagului românesc”. Este o realitate că mulți dintre membrii PCdR făcuseră ani Îndelungați de Închisoare Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un rol central În teroarea din România. El s-a folosit de oameni ca Pantelei Bodnarenko/Gheorghe Pintilie, alias Pantiușa, Alexandru Nicolski, Alexandru Drăghici. Cel din urmă s-a dovedit foarte important pentru Dej, fiind extrem de longeviv În fruntea sistemului represiv din România. Abia În 1968, În urma jocurilor lui Ceaușescu, a putut fi complet Înlăturat. A intrat Într-o lungă uitare, tocmai după 1989 aflînd opinia publică cine era unul dintre bine pensionarii bucureșteni; a dispărut undeva la Budapesta la Începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
reputatul istoric englez Dennis Deletant (pp. 21-55), un bun cunoscător al istoriei Securității, cunoaștere de altfel reciprocă, Întrucît devenise În 1989 „numărul șapte” pe o listă neagră a serviciului secret român. Articolul rezumă cele patru decenii de existență ale instituției represive, fiind analizați și anii, Încă tulburi, de după 1990. Pe bază de documente este demontat mitul românilor minoritari În rîndul ofițerilor superiori Între anii 1948 și 1953 (p. 30), iar În final ne este prezentată organizarea temutului aparat de represiune pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Această primă culegere de documente are o deosebită importanță, fiind prima investigație făcută de un istoric În arhivele structurilor poliției politice comuniste[...]. Prin volumul lui Marius Oprea este cîștigată prima luptă din bătălia cu adevărul” despre o instituție-cheie a regimului represiv. Prima secțiune a volumului, intitulată lapidar și sugestiv „Securiștii”, cuprinde 40 de documente, de Întinderi diferite. Din primele aflăm că „Sabia ascuțită a Partidului”, cum se autodefinea Înlocuitoarea vechii Siguranțe În 1951, avea niște efective tot mai mari (pp. 63-67
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la facultate, iar el „este doar un sublocotenent de securitate” (p. 319). Un coleg al său, mult mai pragmatic și probabil resemnat, pleacă din orele de program pentru că „ Își ajută nevasta la bucătărie” (p. 319). Primii lideri ai noii structuri represive au „farmecul” lor. Teohari Georgescu agresează sexual peste 50 de femei, dar este foarte ferm ca ministru (pp. 113-131), pînă cînd Îi vine și lui sorocul, fiind demis În 1952 și anchetat (pp. 241-259). Adjunctul ministrului, Gh. Pintilie, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]