4,361 matches
-
toată percepția se-ntemeiază pe intuițiunea pură (în privirea-i ca reprezentație, forma intuițiunei interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar cunoștința empirică pe apercepția pură, adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază toate reprezentațiile posibile. Acestea toate apriori. {EminescuOpXIV 412} Dacă voim a urmări fondul intern al împreunării reprezentațiilor până la punctul în care ele trebuie să se concentreze spre a forma acolo abia imitate de cunoștință pentru-o experiență posibilă, atunci trebuie să-ncepem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar cunoștința empirică pe apercepția pură, adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază toate reprezentațiile posibile. Acestea toate apriori. {EminescuOpXIV 412} Dacă voim a urmări fondul intern al împreunării reprezentațiilor până la punctul în care ele trebuie să se concentreze spre a forma acolo abia imitate de cunoștință pentru-o experiență posibilă, atunci trebuie să-ncepem de la apercepția pură. Toate intuițiunile sânt pentru noi nimic și nu ne pot interesa câtuși
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noi nimic și nu ne pot interesa câtuși de puțin, dacă nu vor fi recepute în conștiință, influez-o ele direct sau indirect, căci numai prin aceasta cunoștința e posibilă. Apriori suntem conștii despre identitatea de noi înșine în privirea tuturor reprezentațiilor ce-ar putea fi vrodată în cunoștința noastră și suntem conștii de acea identitate ca de-o condiție necesară a posibilității tuturor reprezentațiilor (fiindcă acestea reprezintă numai printr-aceea ceva în mine că aparțin împreună cu toate celelalte unei conștiințe, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai prin aceasta cunoștința e posibilă. Apriori suntem conștii despre identitatea de noi înșine în privirea tuturor reprezentațiilor ce-ar putea fi vrodată în cunoștința noastră și suntem conștii de acea identitate ca de-o condiție necesară a posibilității tuturor reprezentațiilor (fiindcă acestea reprezintă numai printr-aceea ceva în mine că aparțin împreună cu toate celelalte unei conștiințe, și cel puțin înăuntrul acesteia vor putea fi prin urmare împreunate). Acest princip stă apriori și poate fi numit principiul transcendental a unității celor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintă numai printr-aceea ceva în mine că aparțin împreună cu toate celelalte unei conștiințe, și cel puțin înăuntrul acesteia vor putea fi prin urmare împreunate). Acest princip stă apriori și poate fi numit principiul transcendental a unității celor varie din reprezentațiile noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un principiu al unității sintetice a celor diverse din toată intuițiunea posibilă. Această unitate sintetică însă implică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este asemenea necesară (pentru că fără aceasta noi n-am putea cugeta prin ele nici-o cunoștință și ar rămânea indiferente pentru noi) urmează că inteligența pură, prin Să se ia bine seama la acest axiom, căci este de mare importanță. Toate reprezentațiile se referă necesarminte la o conștiință empirică posibilă, căci daca nu s-ar refera și-ar fi cu neputință de a deveni conștii de ele (de-a ne trezi asupra lor și a le băga-n seamă) atunci ar fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
forma intuițiunei numai. Deci principiul absolut prim și sintetic al cugetărei noastre în genere este că toate conștiințele empirice diverse trebuiesc să fie împreunate într-o conștiință unitară de sine însuși. Însă să nu se scape din vedere că numai reprezentația Eu în raport la celelalte ( a căror unitate colectivă ea o face cu putință) este conștiința transcendentală. Această reprezentație fie clară (conștiința empirică) sau întunecoasă, aceasta ni-i indiferent, ba chiar realitatea ei ni-i indiferentă; principalul este că posibilitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
diverse trebuiesc să fie împreunate într-o conștiință unitară de sine însuși. Însă să nu se scape din vedere că numai reprezentația Eu în raport la celelalte ( a căror unitate colectivă ea o face cu putință) este conștiința transcendentală. Această reprezentație fie clară (conștiința empirică) sau întunecoasă, aceasta ni-i indiferent, ba chiar realitatea ei ni-i indiferentă; principalul este că posibilitatea formei logice a toată cunoștința se bazează necesarminte pe referarea la această apercepție ca la o facultate. {EminescuOpXIV 413
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a rechema o percepție de la care sufletul trecuse la alta, a o rechema la cele următoare și astfel a rangea șiruri întregi ale lor, dacă n-ar fi o facultate reproductivă a imaginației, care și este numai empirică. Fiindcă însă reprezentațiile s-ar reproduce după cum s-ar nimeri și fără osebire, încît nu s-ar putea [ivi] un conex cert, ci o aglomerare regulară, drept care nici ar putea să fie cunoștință; de aceea reproducția lor trebuie să s-întîmple după o regulă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reproduce după cum s-ar nimeri și fără osebire, încît nu s-ar putea [ivi] un conex cert, ci o aglomerare regulară, drept care nici ar putea să fie cunoștință; de aceea reproducția lor trebuie să s-întîmple după o regulă după care reprezentația cutare să intre în legătură în imaginație ca reprezentația cutare, iar nu cu orișicare i-ar ieși în cale. Această temelie subiectivă și empirică a reproducției se numește asociația reprezentațiilor. Daca însă această unitate a asociației n-ar avea un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu s-ar putea [ivi] un conex cert, ci o aglomerare regulară, drept care nici ar putea să fie cunoștință; de aceea reproducția lor trebuie să s-întîmple după o regulă după care reprezentația cutare să intre în legătură în imaginație ca reprezentația cutare, iar nu cu orișicare i-ar ieși în cale. Această temelie subiectivă și empirică a reproducției se numește asociația reprezentațiilor. Daca însă această unitate a asociației n-ar avea un temei obiectiv, adică dacă n-ar fi cu putință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reproducția lor trebuie să s-întîmple după o regulă după care reprezentația cutare să intre în legătură în imaginație ca reprezentația cutare, iar nu cu orișicare i-ar ieși în cale. Această temelie subiectivă și empirică a reproducției se numește asociația reprezentațiilor. Daca însă această unitate a asociației n-ar avea un temei obiectiv, adică dacă n-ar fi cu putință ca fenomene să fie altfel aprehendat de către imaginație decât sub condiția unei unități sintetice posibile a acestei aprehensiuni, atuncea ar fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar afinitatea fenomenelor și, prin aceasta, reproducerea după legi, 131 v c-un cuvânt experiența; căci fără ea noțiuni despre obiecte n-ar putea să conflueze într-o experiență. Căci Eul permanent și stabil (al apercepțiunei pure) este corelatul tuturor reprezentațiilor noastre, întru cât ni-i cu putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune pură internă, adică aceea a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
permanent și stabil (al apercepțiunei pure) este corelatul tuturor reprezentațiilor noastre, întru cât ni-i cu putință de-a fi conștii de ele, și toată conștiința de sine e implicată într-o apercepție pură atotcuprinzătoare, precum toată intuițiunea sensibilă ca reprezentație e-mplicată într-o intuițiune pură internă, adică aceea a timpului. Aceasta apercepțiune trebuie să se adaoge imaginației pure pentru ca funcțiunea ei să devină intelectuală. Căci, deși exersată apriori, sinteza imaginației în sine e-ntotdeuna sensibilă, fiindcă împreună cele diverse numai așa cum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în experiență, cu toate câte ar conține, decât în unitatea apercepției. Unitatea apercepției însă este temeiul transcendental a necesarei regularități după legi a fenomenelor dintr-o experiență. Acum acea unitate a apercepției, întru cât privește și se aplică la diversitatea reprezentațiilor (adică întru cât le determină dintr-o reprezentație) este o regulă, iar facultatea unor asemenea reguli este inteligența. Toate fenomenele ca experientă posibilă sânt virtual conținute apriori în inteligență și-și capătă posibilitatea lor formală de la ea, tot așa precum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în unitatea apercepției. Unitatea apercepției însă este temeiul transcendental a necesarei regularități după legi a fenomenelor dintr-o experiență. Acum acea unitate a apercepției, întru cât privește și se aplică la diversitatea reprezentațiilor (adică întru cât le determină dintr-o reprezentație) este o regulă, iar facultatea unor asemenea reguli este inteligența. Toate fenomenele ca experientă posibilă sânt virtual conținute apriori în inteligență și-și capătă posibilitatea lor formală de la ea, tot așa precum ca intuițiuni zac în sensibilitate, și după formă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiect (nemaicercetînd cum un asemenea ni s-ar putea face cunoscut), atunci noțiunile noastre sânt empirice, iar nu apriorice. De le luăm din noi înșine, atunci ceea ce-i numai în noi nu poate determina calificația unui obiect cu totul deosebit de reprezentațiile noastre, adică ce-i numai în noi să fie rezonul pentru care să existe un asemenea lucru, numai și numai pentru ca să-i revie ceea ce noi avem în gândire și să nu urmeze ca o asemenea reprezentație să fie deșartă. Dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
obiect cu totul deosebit de reprezentațiile noastre, adică ce-i numai în noi să fie rezonul pentru care să existe un asemenea lucru, numai și numai pentru ca să-i revie ceea ce noi avem în gândire și să nu urmeze ca o asemenea reprezentație să fie deșartă. Dar, având a face pretutindenea numai cu fenomene, nu-i numai cu putință, ci chiar necesar ca cunoștinței empirice a obiectelor să-i premeargă oarecari noțiuni apriorice. Căci ca fenomene ele constituiesc un obiect ce nu-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci chiar necesar ca cunoștinței empirice a obiectelor să-i premeargă oarecari noțiuni apriorice. Căci ca fenomene ele constituiesc un obiect ce nu-i decât în noi, pentru că afară de noi o modificație a sensibilității noastre nu se află. Deja numai reprezentația cum că toate fenomenele acestea, prin urmare toate obiectele de cari ne putem ocupa sânt cu toate în mine, adică-s modificații ale însului meu identic, exprimă cu necesitate o unitate peste tot a lor în una și aceeași apercepție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în una și aceeași apercepție. În această unitate a conștinței posibile (virtuale) consista însă și forma cunoștinței toate a obiectelor (prin care cele varie se {EminescuOpXIV 416} {EminescuOpXIV 417} cugetă ca aparținând unui obiect ). Deci modul cum cele diverse ale reprezentației 136 v (intuițiunei) se țin de una ș-aceeași conștiință premerge toată cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
v (intuițiunei) se țin de una ș-aceeași conștiință premerge toată cunoștința obiectelor ca formă intelectuală a lor, ba chiar constituie apriori cunoștința formală a tuturor obiectelor întru cât ele sânt cugetate (categorii). Sinteza lor prin imaginația pură, unitatea tuturor reprezentațiilor în raport la apercepția primordială precede cunoștința empirică toată. Noțiuni apriorice pure sânt deci numai de aceea cu putință, ba-n respectul experienței chiar necesare, pentru că cunoștința noastră n-are a face cu nimic alt afară decât cu fenomene a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pure sânt deci numai de aceea cu putință, ba-n respectul experienței chiar necesare, pentru că cunoștința noastră n-are a face cu nimic alt afară decât cu fenomene a căror posibilitate rezidă în noi, a căror împreunare și unitate (în reprezentația unui obiect) nu se poate găsi decât în noi, cari preced prin urmare orice experiență și o fac pe aceasta abia cu putință în privirea formei ei. Și din acest rezon, unicul posibil, au fost făcută deducerea noastră a categoriilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noțiunile intelectuale pure și sânt temeiul tuturor celorlalte cunoștințe apriorice, adică despre principiele inteligenței pure. CAPITOLUL ÎNTÎI AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE DESPRE PUTEREA DE JUDECATĂ SAU ANALITICA PRINCIPIELOR DESPRE SCHEMATISMUL NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE În toate subsumțiunile unui obiect sub o noțiune reprezentația celui dentăi trebuie să fie (adecuate) omogenă cu reprezentația celei de-a doua, adică noțiunea trebuie să conție ceea ce se reprezintă în obiectul care se subsumează sub ea; căci [aceasta] se-nțelege sub expresia: un obiect e cuprins sub o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apriorice, adică despre principiele inteligenței pure. CAPITOLUL ÎNTÎI AL DOCTRINEI TRANSCENDENTALE DESPRE PUTEREA DE JUDECATĂ SAU ANALITICA PRINCIPIELOR DESPRE SCHEMATISMUL NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE În toate subsumțiunile unui obiect sub o noțiune reprezentația celui dentăi trebuie să fie (adecuate) omogenă cu reprezentația celei de-a doua, adică noțiunea trebuie să conție ceea ce se reprezintă în obiectul care se subsumează sub ea; căci [aceasta] se-nțelege sub expresia: un obiect e cuprins sub o noțiune. Astfel noțiunea empirică a unui talger e omogen
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a doua. Acuma-i clar că trebuie să existe un ce al treilea care stă-n omogeneitate pe de o parte cu categoria, pe de alta cu fenomenul, făcând cu putință aplicarea celei dintâi asupra celui de al doilea. Această reprezentație mijlocitoare trebuie să fie curată (fără nimic empiric) și totuși pe de o parte intelectuală, pe de alta sensuală. O asemenea este schema transcendentală. Noțiunea intelectuală conține unitatea sintetică pură a celor diverse în genere. Timpul, ca condiție formală a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]