5,495 matches
-
pot emite vrei-o pretenție față de numărul mic de ani lucrați. Acolo am dăruit cei mai frumoși ani ai vieții și cel mai important, tinerețea în care am crezut principiului de a pune interesele generale înaintea celor personale. Nu pot reproșa altora greșelile mele. Sigur am găsit numeroase activități intelectuale spre a da o oarecare valoare timpului, diferite activități sociale ca voluntar și viața se scurge mai ușor. Am muncit mereu și astfel am agonisit câțiva „bani albi pentru zile negre
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DRAG DE-O VIAŢĂ ŞI PENTRU O VIAŢĂ... de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361129_a_362458]
-
părinte!”... Ei, sunt cântece vechi dar noi aparținem celor vechi și de aceea ne plac. Te rog să-mi răspunzi cât mai repede posibil la scrisoare. Mai am și eu cui spune dorul de altădată. Chiar de mi se va reproșa că nu mai sunt timpurile alea... Eu după ele oftez! Mi-e dor de tine, de amintiri, de timpuri... Dintre câți am fost aseară... Berthold ABERMAN-TELLU Nazaret Elit, Israel octombrie 2014 Referință Bibliografică: Berthold ABERMAN - SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DRAG
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DRAG DE-O VIAŢĂ ŞI PENTRU O VIAŢĂ... de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361129_a_362458]
-
au văzut puse față în față, iar uneori confruntându-se. Odată cu vîrsta a sosit și iubirea pe căile doar de ea știute. Am iubit-o mult, ca și pe mine dar... un „prieten" mi-a luat-o. Cum să-i reproșez? O iubea și el ca pe el însuși. Ulterior, m-am îndrăgostit de o vecină. Era căsătorită, avea și copii, era evlavioasă, frumoasă de nedescris, dar, oficial aparținea soțului ei. Numai eu știam câte flori, atenții, felicitări, versuri i-am
IUBEŞTE-ŢI APROAPELE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361128_a_362457]
-
și eu din când în când în afară de neroziile unora și scriituri de scriitori în care se spune că adevărul doare al naibii de tare și abia acum descopăr (netotul de mine) ce dulce-i minciuna!... a fost cât pe ce să-ți reproșez toate giugiulelile tale cu atâția perverși chelioși cu cravată până mai ieri îi invidiam că păreau deștepți și maturi azi râd de ei ca de o curcă plouată fiindcă te știu iubito nu-ți plac curvele masculine dar cel mai
IUBITO, TI-AM SPART PAROLA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361209_a_362538]
-
el despre mine. Acasă soțul nu bănuia nimic sau poate se prefăcea atât de bine spre a nu se dezlănțui vre-un scandal care nu ar fi rezolvat nimic în favoarea lui dar prin comportamentul lui nu găseam nimic a-i reproșa. Singurul lucru pentru care sufeream era că nu eram femeie ci soția și mama copilului lui. Asta în timp ce pentru iubit nu ni s-a întâmplat vreodată să nu ne dorim în acelaș timp și să ne dăruim unul celuilalt cu
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
mi-a pus, Thomas? Știu și eu, a zis el îngîndurat; ce substanță l-ar putea orbi pe un om? Dacă e obez, mai scapă ... dar cum tu erai numai piele și oase ... M-a pufnit rîsul: Știi ce-mi reproșa, Thomas? Că nu mă îngraș, că nu fac burtă, ca alți bărbați, care se respectă, că nu chelesc ca Ionuț și că mi se mai scoală ... Femeia asta e bolnavă, biata de ea, a zis, cu milă, Licurișca. Monstrul, nu
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
ne-au trecut legionarii granița” - a fost răspunsul prietenului meu. Surprins de răspunsul ardeleanului, Nichita Tomescu l-a întrebat imediat: „Păi legionarii te treceau granița?”. „Da”, i-a răspuns zâmbind nea Mitică. Lovindu-se cu palma peste frunte și parcă reproșându-și pentru această lipsă de informare, avocatul a rostit cu o undă de regret în glas: „Oooo, cum n-am știut asta?!” Ca să ajungă în Iugoslavia el se aruncase în apele Dunării de pe puntea vaporului care-l ducea spre Moldova
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
cărora le-a cerut să cânte ajunși aici,” Pe tine Doamne ,Te lăudăm „ . În dimineața zilei de 18 august 1601, a avut loc o nouă întrevedere între Mihai Viteazul și Gheorghe Basta. Generalul Basta, aflat în slujba împăratului, i-a reproșat multe voievodului spunându-i că trebuie să părăseasca Ardealul cât mai repede. Mihai Viteazul i-a răspuns cu semeție că nu a încheiat nici un tratat cu împăratul asupra acestei țări. Mai mult, Mihai Viteazul a adăugat ; „ Împăratul are multe țări
PORTRET IN LEGENDA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364169_a_365498]
-
mai puțin de succesul cu susținerea examenului de stat și obținerea diplomei de inginer. Mircea era surprins că Săndica nu s-a mai manifestat la fel de iubitoare ca înainte, chiar dacă se afla pe un pat de spital. Nu trebuie să-i reproșeze lui că dorește să nu mai revină în Dobrogea și să rămână lângă familia sa, cum de fapt la fel dorește și Săndica - să se mute cu serviciul cât mai aproape de familia ei. Ușa se deschise și șeful de secție
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
Au plâns și s-au iubit la despărțire. În septembrie 1958, el a venit după ea la Sinaia și au trăit, după cum mărturisește Aurora, cele mai sublime săptămâni de despărțire pe care le putea visa. Un singur lucru i-a reproșat Preda totdeauna: că nu l-a lăsat pe el să plângă pe stradă în voie, că l-a luat de mână și l-a ascuns în spatele unui tufiș, să nu-l mai vadă nimeni, că i-a fost, adică, rușine
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
mai spun acum... sunt puțin confuză... mai multe lucruri nu merg în ultimul timp la noi în familie... tot încerca ea să se detașeze de gândurile sale indecente și în contradicție cu preocupările sale religioase din ultimele luni. - Tu îi reproșezi doar lui răcirea sentimentelor voastre, dar ți le-ai analizat vreodată pe ale tale, dacă mai sunt aceleași? Dacă mai trăiești cu aceeași pasiune întâlnirea intimă, care alungă orice nor dintr-o iubire? - Hi, hi, hi, relații intime nu am
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
sau la mare. El se afla mai mereu sub atenta ei supraveghere și gelozia născută din teama de a-l pierde, o făcea să nu mai aibă încredere în dragostea lui de la începutul căsniciei, chiar dacă nu avea ce să-i reproșeze comportamentului său, fiind la fel de atent cu ea. Îi aducea flori, mici atenții, o ajuta la menaj, când era acasă... În tot acest timp, când nu mai erau atașați sufletește ca în primii ani de căsnicie, ea nu s-a gândit
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
o superbă melodie din Caraibe) până la limita decenței, iar fata, nici mai mult, nici mai puțin îi trage o palmă în fața întregii asistențe celui mai puternic om din stat. Acasă începe calvarul: „A fost un gest prostesc din partea ta, îi reproșează una dintre surori.” Tatăl încearcă să calmeze spiritele și, naiv cum era, crede că o telegramă de iertare va aplana conflictul: Șeful va înțelege.” Precum imaginea lui Saddam, și portretul lui Trujillo stătea înrămat pe un perete în casele dominicanilor
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
psihologică formată din trăsături, de multe ori contradictorii: „- Ce știți voi despre viață. Eu vă arăt descriindu-l pe semenul nostru așa cum e și nu cum ar dori să fie. Așa cum Dumnezeu l-a creat și nu prelucrat... I se reproșa că separă prea mult sufletul de trup, cu predilecție al femeii despre care avea păreri contradictorii. Când iubea vreo femeie, se transforma în apărătorul ei înverșunat. - Cine suferă în viață mai mult ca femeia? Cât e ea de minunată, ce
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
Blândule, umătoarea pagină însemnată de mine cu roșu! ‒ Am găsit-o toa’șu colonel! raportă promt hipopotamul. Dă-i să citească ce am subliniat eu acolo! Și mi-a dat. Era alt scris. Mai mărunt, mai îngrijit. Începusem să-mi reproșez că niciodată nu am fost foarte atent la scrisul altora, că, uite, acum mi-at fi prins bine. Îmi storceam mintea să asociez scrisul cu o persoană, act care durase prea mult, după părearea bitongului de lângă mine. Altfel nu mi-
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
Înflăcărați de-amor, aproape goi ... Ca să mă iei acum, așa, la rost, Și ... bâzâind să-mi spui c-am fost un prost, Păi ... s-au ivit părinții tăi, doar știi, Chiar când eram să pun punctul pe i, Și-mi reproșezi ... și eu regret cumplit, Că timp a fost păcatu' să-l comit ... Sunt patrușcinci de ani trecuți, și-un pic, Lenuță, au zburat ca mai nimic!... Ne-am regăsit acum, în plină toamnă, Dar să uităm ... eu domn și tu
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367936_a_369265]
-
sufletească a autorului este descrisă în cuvinte clare, astfel: „Parcurg, la ora actuală, una dintre cele mai confuze perioade din viața mea. Sunt la un fel de intersecție și nu știu încotro s-o iau. Pe de o parte, îmi reproșez că am intrat singur în această ceață a nesiguranței, buimac și naiv, visător și dornic de nou. Pe când mi se părea că lumina de la capătul tunelului îmi va aduce dezlegarea acestei șarade, am constat că erau farurile unui tren. Aștept
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
el, și cu care fusesem colegi la școala de maiștri. Acesta începe să mă întrebe ce am făcut în zilele anterioare și unde fusesem? Am îndrugat niște răspunsuri reale în fond, și intenționat ocoleam altceva. Tipul a început să-mi reproșeze că ar trebui să fiu mai atent, și să nu mai umblu prin birturi. Nu am zis nimic, și mi-am însușit critica. Dar ajuns la locul de muncă, cum am avut ceva timp liber încep să le povestesc celor
CIRIPITORUL...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367366_a_368695]
-
la înălțimea și trăirea ei cea mai curată, la care și oameni neînsemnați ca noi aspiră și au dreptul. După ce te vei fi dus...am reconstituit de mii de ori întâlnirea care nu a mai avut loc și ți-am reproșat „slăbiciunea și lejeritatea” cu care ai „acceptat” despărțirea, renunțarea atât de ușor la fălnicia și îndârjirea cu care erai creditat odinioară, înfrângerea până la urmă - în ce mă privește considerând-o, iartă-mă Doamne, dovada unei „trădări” față de cei apropiați și
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
nu a vrut ca Dumnezeu să vrea! Aici, în aceste împrejurări, omul hotărăște voia Domnului! Omul vrea sau nu vrea să iubească și să fie iubit, să ierte și să fie iertat. Iar Dumnezeu Se supune. Nu are nimic a reproșa cuiva. Nici măcar omului... îl respectă și Se respectă. Este riscul rănirii unei Iubiri care, după cum am mai spus, nu avea nevoie de om. Și este riscul deja împlinit ca Iubirea să ajungă în iad. De ce? Pentru că omul a dus-o
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
de dor față de lumea lui, se întoarce la palat și glasul pescărușului răsună de sus tot mai insistent. Peștii îl privesc ca pe ceva străin, fiindcă el începuse să revină la starea de pământean. Crăiasa nu-l mai suportă, îi reproșează că a preferat viața mărginită de pământean unei vieți fericite și l-a trimis înapoi pe pământ. Sufletul i se întoarce la loc. Finalul aduce cu sine și ambiguitatea specifică literaturii fantastice. Ceea ce părea a fi autentic se dovedește a
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
teamă în sufletele celor din jur și mai ales al soțului ei. Fericirea ei este de scurtă durată și sfârșește într-un tragism sfâșietor, deoarece în timpul unei călătorii pe Dunăre soțul ei exasperat de manifestările înspăimântătoare ale duhurilor subacvatice îi reproșează că nu a rămas în lumea ei, îi aruncă în mare colierul de corali și ea este nevoită să se întoarcă în lumea ei unde va fi veșnic îndurerată. Înainte de a se scufunda îl roagă pe soțul ei să îi
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Era indispusă după o anumită convorbire telefonică din care nu a înțeles prea mult și din a cărei pricină somnul fugise de la ea, fugise departe, lăsând-o pradă neliniștii. Nu-și putea crede urechilor că cel ce-i vorbea îi reproșase un anume ceva de care nu se simțea vinovată și aspectul acesta o întărâta foarte mult. „Dar ce s-a întâmplat, cu adevărat? Părea atât de pătruns de problema aceea, că mă cutremur și acum! Ufff! Ce impresie bună mi-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
cu filozofia mea de viață. Cochetez și cu ideea unui nou roman, dar sunt încă la primele capitole. La mine e nevoie întotdeauna de un șoc emoțional, pozitiv sau negativ, care să-mi declanșeze dorința de a crea. - Ce-ți reproșezi? - Îmi place la nebunie întrebarea asta! Îmi reproșez că n-am făcut bani... că n-am fost o mamă model... că mi-am ales meseria de profesoară... că nu sunt o luptătoare... că n-am venit în Israel la șaisprezece
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]
-
ideea unui nou roman, dar sunt încă la primele capitole. La mine e nevoie întotdeauna de un șoc emoțional, pozitiv sau negativ, care să-mi declanșeze dorința de a crea. - Ce-ți reproșezi? - Îmi place la nebunie întrebarea asta! Îmi reproșez că n-am făcut bani... că n-am fost o mamă model... că mi-am ales meseria de profesoară... că nu sunt o luptătoare... că n-am venit în Israel la șaisprezece ani, așa cum mi-am dorit... Ei, ar mai
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]