2,221 matches
-
ideea că le va fi mai bine (românii încă mai cred în școală și diplome!), de a acumula un minim de confort, de a-și îmbunătăți statutul social, dorința de a fi util, toate îl fac să-și accepte cu resemnare statutul; e în interesul lui! c) Sila provocată de situația din țară, silit să accepte deliberat situația de rob căpșunar (printre multe libertăți, românul a dobândit și libertatea de a muri de foame), sau de rob în construcții, sau rob
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
concepției de fericire universală. Încercam în atmosfera de teroare să aducem o rază de lumină spirituală, ajutând pe fiecare cu vorba sau cu fapta și cu puterea rugăciunii, atât cât era posibil, dând exemplu de liniște și încredere. Primeam cu resemnare creștină greutățile și mizeriile impuse de vrăjmașii văzuți și nevăzuți. În Săptămâna Mare ne-am impus un program de tăcere, meditație și rugăciune, după ce în Duminica Floriilor am încercat să prezentăm pe înțelesul tuturor semnificația Intrării Domnului Iisus în Ierusalim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a adoptat crezul naționalist al lui Eminescu practic fără rezerve -, pesimismul metafizic omniprezent în opera marelui poet național este absent în opera lui Iorga. Poate că din cauză că Iorga a fost în primul rînd un luptător. Astfel încît atît de eminesciana resemnare pesimistă ieșea din discuție. După cîteva turnee de familiarizare cu lumea intelectuală bucureșteană, Iorga și soția sa au plecat în toamna lui 1890 ca să petreacă trei ani de studii și cercetări peste hotare. Obținuse o bursă cu ajutorul lui Odobescu și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
insistat asupra lor cu o satisfacție macabră. Iorga era extrem de iritat de lipsa simțului proporțiilor a celor care scoteau în evidență asemenea greșeli mărunte. Întreba adesea: "De ce nu predau oamenii ăștia mai degrabă matematica sau fizica?" Remarca mai tîrziu cu resemnare: Într-o bună zi, o instituție culturală de savanți serioși și valoroși și de cercetărori riguroși va organiza ceea ce am adunat eu și vor face ceva mai accesibil și mai strălucit decît am fost eu în stare să fac. Făcînd
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
erau pedepsite cu deportarea în Australia. În Franța, la Lyon, după masacrarea, în 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir Périer a propus următorul epitaf pentru aceștia: "Muncitorii trebuie să aibă un singur lucru în cap: singurele lor remedii sînt răbdarea și resemnarea"182. Cînd lui W. H. Vanderbilt i s-a amintit că unele dintre acțiunile lui contraveneau interesului public, a izbucnit: "Să-l ia naiba de public!". Mochi Fischer nu era deloc mai rău. Oriunde au introdus națiunile occidentale industria și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
său. Amîndoi erau patrioți români și naționaliști. Ce păcat pentru România că acești doi oameni nu au putut găsi o platformă comună! Ceva îi deosebea totuși: Iorga era din fire un luptător, pe cînd Maniu era înclinat mai mult spre resemnare și pasivitate. Iuliu Maniu a venit la putere cu sprijinul înflăcărat al unei majorități copleșitoare. Alcătuit din țărani în proporție de aproape 80%, poporul român era puternic însuflețit de speranța într-o democrație țărănească. Bărbatul aflat la cîrma statului român
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
e aproape lipsit de sens în fraza asta. Iubirea mea pentru tine există într-un soi de prezent etern, constituie, aproape, însăși semnificația timpului. Nu mă plâng prea tare. O asemenea iubire poate coexista laolaltă cu disperarea, cu calmul, cu resemnarea, cu cotidianul, cu plictiseala și tăcerea. Te iubesc, Charles, și te voi iubi toată viața; e un adevăr pe care-l poți depozita în inima ta și de care poți fi oricând sigur. Scrisoarea ta e atât de rece, deliberat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în legătură cu ei? — Nimic. Totul a trecut. A trecut. Dar, de bună seamă, nu era adevărat. Tot restul acestei zile și a celei de-a doua s-a scurs într-un fel de transă morbidă, un răstimp ce semăna cu pacea resemnării, cu calma îndoliere a totalei pierderi de speranță, o liniște care, în realitate, colcăia de spaime și venin. Doream, pătimaș, ca James să plece; aparițiile lui, tovărășia lui, prezența lui insinuantă, chiar când nu se făcea văzut, mă iritau, supunându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sorocită; și, într-un fel, până la urmă, tot Ben îl ucisese. Desigur, toate acestea erau gânduri răzlețe de bețiv, dar nu mă puteam împiedica să-mi spun că, într-adevăr, văzusem la ei o odioasă ușurare, ca și o odioasă resemnare în acceptarea acelei morți. Și, bineînțeles, încercând atât de lugubru să ajustez situația la tiparul vieților lor, eram conștient de faptul că, pe ascuns, căutam să-mi ușurez propriile-mi remușcări și vinovății. Cât de repede acoperim, dacă-i posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndoit nici o clipă că erau făpturi aducătoare de noroc, venite să mă viziteze și să mă binecuvânteze. POSTSCRIPTUM Viața merge înainte Nu există nici o îndoială asupra felului cum ar trebui să se termine povestea aceasta, cu foci și stele, explicare, resemnare, reconciliere, totul revăzut prin prisma unei semnificații mai înalte, luminoase, tolerante, ambigue, învăluite într-un calm spiritual, rezultat din stingerea oricărei pasiuni. Și totuși viața, spre deosebire de artă, are un enervant mod al ei de a face salturi înainte, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și martir, / Tânjind spre lumea cea înaltă, precum pohodul la Sibir; / Mă regăsesc pe diguri sumbre cu tinerețile-ngropate, / alai de morți livizi și umbre, de restul lumii lor uitate. / De-a lungu-și mână-nepăsare puhoiul apei ucigașe / Din care bem cu resemnare scursura marilor orașe. Săpăm și dăm de oase-n zeghe, bucăți de lanțuri și cătușe / Cutezătorilor de veghe al lașilor mereu călușe. Mă-urmărește această baltă, cortegiu sumbru și martir / Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir. / Mai văd
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
programului antisaracie și de incluziune socială. 1. Principul activizării. O mare parte a sărăciei și a excluziunii sociale, mai ales în formele lor extreme, devine autoreproductiva nu numai prin lipsa de condiții minime, dar și prin starea de pasivitate și resemnare, care sunt subproduse ale dificultăților vieții: adaptarea prin acceptare la situația de marginalitate și de sărăcie; degradarea capacităților de a înfrunta constructiv dificultățile și de a evita riscurile. Activizarea trebuie să aibă loc pe mai multe planuri: reabilitarea capacităților de
HOTĂRÂRE nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului naţional antisaracie şi promovare a incluziunii sociale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144305_a_145634]
-
Aceste două instituții au și sarcini comune și sarcini specifice fiecăreia. Obiectivul esențial al educației părinților este mobilizarea părinților În scopuri educative. Părinții capătă și o viziune mai optimistă despre școală, devin mai activi. Atitudinea de Închidere În sine, de resemnare față de eșecul școlar al copilului este Îndepărtată, pentru a face loc unei atitudini pozitive față de reușita și viitorul copilului. Rolurile parentale evoluează, școala Își pierde supremația și monopolul educativ, profesorii nu mai sunt În afara criticilor și nici singurii depozitari ai
ABC ACTIVITATI EXTRASCOLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/765_a_1502]
-
Desigur, doamnă, răspunse acesta, afară de limba franceză, noi turiștii suntem ținuți să cunoaștem și limbile orientale...” (C. Hogaș, 320), „Numai că de data aceasta descoperisem și altceva dincolo de faptul că-mi doream numerele câștigătoare pentru a mă apăra de o resemnare sălcie.” (O. Paler, Viața..., 38) Completiva cumulativă se introduce în frază prin: • locuțiuni conjuncționale: în afară că, după ce (că), lasă că, plus că, pe lângă că: „Lasă că tatăl său era, în gândul lui, vinovat de toate, dar el se mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Aceste două instituții au și sarcini comune și sarcini specifice fiecăreia. Obiectivul esențial al educației părinților este mobilizarea părinților în scopuri educative. Părinții capătă și o viziune mai optimistă despre școală, devin mai activi. Atitudinea de închidere în sine, de resemnare față de eșecul școlar al copilului este îndepărtată, pentru a face loc unei atitudini pozitive față de reușita și viitorul copilului. Rolurile parentale evoluează, școala își pierde supremația și monopolul educativ, profesorii nu mai sunt în afara criticilor și nici singurii depozitari ai
ABC ACTIVIT??I EXTRA?COLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/83158_a_84483]
-
imaginea sonoră imprimă totuși ideea mișcării acelor zeități mitice înviate pentru o clipă, îmbinând armonios atmosfera plină de gravitate cu erotismul glacial al acestora. O anumită nuanță de seninătate derivă din rezonanțele enigmatice ale acestei inspirații ce insuflă o nobilă resemnare. Acordurile masive cu dispunerea largă a sunetelor se înlănțuie într-o uniformitate ritmică ce sugerează, pe de-o parte, rigiditatea mișcărilor, iar pe de altă parte imprimă o puternică senzație de stabilitate. Astfel, se conturează o grandioasă redimensionare fizică și
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a rezonanțelor unei armonii difuze, în care intervalul de secundă mică se distinge cu pregnanța deja consacrată. Și apoi, se așterne tăcerea peste toată suflarea (Presque plus rien - aproape mai nimic) unei lumi ce amorțește vlăguită sub povara crudă a resemnării. Pedala hipnotică a celei din urmă rezonanțe încremenește tristețea pe chipul Eternității fără de început și sfârșit. IV.2. Feuilles mortes (Frunze uscate) Aceeași adâncă melancolie te învăluie cu primele rezonanțe ale unui ritual de toamnă, ce schimbă doar decorul aceluiași
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ingîană ca și cum, de le-ar spune, le-ar pierde. Nemaiștiind în vechi lumine (o, îndoieli atîte cernu-l!)etern din urma-i, cine vine: Eurydice sau Infernul?!”(Nicolaie Dabija) Balada Miorița, prin ceea ce transmite, comunică, seamănă cu un poem orfic. Resemnarea în fața Destinului, dragostea pentru Natură, seninătatea cu care este întâmpinată moartea, aceasta venind ca o “mireasă”. “Nunta” ce are loc între cioban și Moarte face trimitere la întâlnirea dintre Orfeu (simbolul ființei marcate de păcatul originar) și Eurydice, zeița Infernului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
precum și femeile din religii ultrapatriarhale), în cazul fericit în care acestea le sunt formal recunoscute. Dar „lumina” nu a venit deloc numai de la Apus. Nici înaintașele noastre de pe plaiul „mioritic” nu s-au rezumat la conviețuirea cu patriarhatul într-o resemnare „cosmică”, de Ană păcălită și zidită fără consimțământ în proiectele bărbaților. Chiar și Ana „lui Manole” a protestat, dar a făcut-o degeaba într-o cultură surdă la glasul femeilor. „Spiritul de dominație, domnia forței (...) au asigurat bărbatului partea leului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
E suficient să aibă un accident mărunt (să fie lovit de un cîine) pentru a se răspîndi vestea morții lui. Jean-Jacques nu se consolează, ca Sfîntul Augustin, cu ideea că toate vin de la Dumnezeu și în toate este voia lui. Resemnarea lui este mai puțin dezinteresată, dar nu mai puțin demnă de Ființa Desăvîrșită, pe care mărturisește că a servit-o prin faptele lui. O servește încă, fără încetare, dar un uriaș complot îi răstălmăcește actele și ideile. "Ea (botanica) mă
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
cea mai desăvârșită indiferență și nu are nici o opinie, mărginindu-se la cercul strâmt al preocupărilor individuale, nu-și formulează aspirațiiile, chiar atunci când îi sunt lovite interesle, nu are păreri despre desfășurarea lucrurilor și purtarea guvernanților. Dacă suferă, atribuie cu resemnare suferința destinului și nu participă la o manifestare politică decât dacă e împins fie de guvern, fie de un partid în acțiune"217. Același Nicolae Suțu într-o manieră proprie demonta tot acum o altă încercare a celor care luau
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
un număr descrescător de litere care preced finala în /ast/: 4, apoi 3, apoi 2, apoi, în încheiere, o singură literă, așa cum spune ultimul cuvînd din prima parte a poemului: BASTE [basta] (interjecție, francizarea exclamației italiene basta care exprimă indiferența, resemnarea, nerăbdarea sau decepția și care înseamnă literal "ajunge"). Pe de altă parte, poemul este compus din fraze lungi atît de slab punctuate încît, la lectură, apare un ritm-număr specific fiecărei fraze-paragraf. Numărătoarea silabelor din primul paragraf dă 4 grupe de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fi căpătat în franceză sensuri diverse din care nici unul nu se potrivește în ocurență. Fabricant, fabricateur, artisan, ouvrier (fabricant, artizan, muncitor) erau la fel de inoportune. Așa că m-am resemnat prin a-l traduce cu auteur (autor). (Nota traducătorului, 1982: 9-10) Această "resemnare" a traducătorului acolo unde anglofonii optează fără greutate pentru "The Maker" vine din faptul că R. Caillois acceptă cu greu ideea unei limbi greco-spaniole la care cuvîntul poet s-ar adapta perfect. Spaniola lui Borges este o limbă saturată din
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Napoleon se prăbușea. În dimineața zilei de 31 martie, Frederic Wilhelm al III-lea pășea în fruntea trupelor sale, alături de țarul Alexandru I, pe străzile Parisului. La 6 aprilie 1814 Napoleon abdica, dar exilarea în insula Elba nu a însemnat resemnarea totală, fiind urmată de cele "100 de zile" (10 martie 1815 22 iunie 1815). Aceste zile nu au mărturisit decât o "umbră" a Franței napoleoniene. La 26 februarie 1815 Napoleon Bonaparte a părăsit în secret insula și, la 1 martie
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
920 de suflete. Majoritatea - bătrâni. Cresc animale, «dar nu se plătește». Turism nu există, deși zona depășește în măreție și frumusețe Valea Prahovei. Metalurgica din Aiud s-a închis. Puținii tineri au început să roiască pe lângă vetre, între disperare și resemnare. Nimeni nu are nici un tractor. Boii rămân principala forță de tracțiune. Cu ei se mai ară pe coclauri unde n-ar putea urca nici tractoarele cu șenile. Moții seamănă grâu de primăvară și pun cartofi. Tot cu boii cară lemne
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]