2,142 matches
-
să se stabilizeze; și eu cred că, dincolo de atâția factori analizați zi și noapte de mass-media, două sunt „sursele” ei principale și grave: „căderea” României În libertatea socială după o dictatură „aparte”, cea ceaușistă care, În formă, păstra sloganurile și resentimentele bolșevice și ne-a izolat Încă o dată de Europa, În timp ce țările vecine cu noi, de la Nord, mai ales, „comuniste” și ele, dând aparența unei servituți pro-moscovite, Începuseră deja din deceniul opt legături economice și culturale cu Vestul, căderea zidului de la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noiembrie 2000. Naționalismul extrem a fost absorbit aproape În totalitate de Partidul România Mare (ceea ce a stimulat ascensiunea sa electorală; inițial, ultranaționaliștii se Împărțeau Între mai multe partide); este un partid care nu s-a sfiit să-și proclame deschis resentimentele față de evrei, țigani sau maghiari, ca și față de Occident. Această atitudine a adus P.R.M. destule voturi, dar și oprobriul Europei și izolarea pe scena politică. În ultimii ani, constatând impasul În care a intrat, Vadim s-a proclamat mai Întâi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
după religie, ceea ce Însemna 4%, respectiv 4,2%, din locuitorii României. În 2002 au fost Înregistrați vreo 6000. Se poate spune că istoria evreilor din România aproape s-a terminat. Este Însă o istorie care Încă mai agită pasiuni și resentimente. Interpretările extreme prezintă două fețe complet opuse ale României. Unii autori evrei (dar nu toți) consideră că România ar fi fost o societate fundamental antisemită, cu răbufniri de acest gen Încă din Evul Mediu; dovadă și faptul că nicăieri În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
literatura românească interbelică, abordând cele mai variate subiecte și formule literare, de la evocarea pitoreștilor cartiere evreiești (astăzi dispărute), până la science-fiction, dadaism și suprarealism (contribuții asupra cărora voi reveni). Prin evrei, cultura românească a căpătat un grad sporit de diversitate. Maghiarii Resentimentele româno-maghiare se hrănesc dintr-o dublă frustrare. Mai Întâi, până la 1918, românii transilvăneni au fost priviți cam de sus de unguri. Erau În cea mai mare parte țărani, prea puțini orășeni și intelectuali, iar ungurii formau clasa dominantă. După 1918
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din dormitorul întunecat, cu ușa încuiată, perdelele trase, penisul moale cuibărit imobil pe pulpa mea: oboseala, stresul, romanul, mareele firești ale dorinței, medicația antidepresivă; făcusem aluzie chiar și la anume traume sexuale din copilărie. Ea nu încerca să-și ascundă resentimentul. Mi-am camuflat rușinea, însă nu îndeajuns ca ea să nu se simtă vinovată că se îndoia de bărbăția mea, până când a ajuns să-i pară rău că forțase nota. Continua să mă întrebe dacă o mai găseam atractivă - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ajuns să domine conversația. Asta probabil se datora șervețelelor Kleenex pe care le consumam și în care îmi suflam cheagurile de sânge din nasul meu dureros și paradit. După care a vrut să discute despre Robby, dacă mai nutream vreun resentiment, ca apoi să sară subit la Jayne și la ce anume aveam de gând cu ea. Așa că răbdarea mea s-a evaporat curând, trebuind să întrerup ceea ce aducea a interogatoriu. Ținea în poală un carnețel și își lua notițe cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dificultate sau rușine. - Nu ești tatăl meu. Așa că nu-mi spune ce să fac. - Despre...ce vorbești? - Am zis - și acum o spuse foarte răspicat, rămânând cu spatele la mine - că nu ești tatăl meu, Bret. Eram într-atât de afectat de resentimentele lui - pe care le acumulase de o vreme încoace - și de întreaga zi care precedase acest moment, încât am rămas mut. Extenuat, m-am ridicat foarte atent de pe pat când intră Jayne în cameră și Sarah strigă: „Mami!“ și în loc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Trebuia să demonstrez că eram cumva în stare să ies de pe banda lentă. Eram încă tânăr. Încă deștept. Încă foarte convins de anumite lucruri. Nu mă hodorogisem de tot. Puteam să fac față la greu. Eram capabil să-i spulber resentimentele pe care le nutrea Jayne. (Ce se întâmplase modului în care termina imediat după ce o penetram și cu nopțile în care îi priveam fața în timp ce dormea?) și puteam să-l fac pe Robby să mă iubească. Visasem la cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu l-a văzut nimeni prin Mall. Nu l-a văzut nimeni în întregul Midland County. Numai scriitorul l-a văzut dispărând în noua sa lume. Jayne nu-mi înțelegea absența fricii sau a furiei. Disperarea mea o numea „exersată.“ Resentimentul ei față de abandonul meu a dus - aproape imediat - la separarea noastră. Singura noastră consolare: nimic mai rău nu ni se putea întâmpla. Nu vroiam explicații pentru că acestea nu făceau decât să-mi evidențieze eșecul (iubirea ta n-a fost decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
exemplu, fascinația lui Cioran pentru Spania sau, mai exact, pentru marele său rateu istoric? Când stau să mă gândesc la partea de dezagreabil a patriei lui Cervantes, îmi vin mai degrabă în minte considerațiile lui José Ortega y Gasset despre resentimentele față de „cei mai buni” ale maselor chemate la viață politică prin vot universal - fenomen caracteristic însă tuturor națiunilor „nevertebrate” - și nu mă gândesc neapărat la teroriștii de la ETA. Oricum, având în vedere schema în care suntem încadrați, am toate șansele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Londra e înțepenită în cutumele și tradițiile ei. Totuși, interlocutorul meu crede că separarea Irlandei va fi conservată. Altfel, conflictul s-ar putea extinde în întreaga insulă. Singura soluție, în viziunea lui, este Europa Unită, care va atenua conflictele și resentimentele istorice dintre națiuni, rivalitățile transmise, din generație în generație, ca o ștafetă otrăvită. Această idee, după ce îmi prezintă realitățile sângeroase din Ulster, nu-mi evocă deloc noul „limbaj de lemn” al integrării europene, ci intervine firesc, ca o concluzie rațională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
războaie și mutări de frontieră, moștenirea trecutului - ne place să credem - aparține umanității întregi. Nu poți ajunge însă la această sensibilitate dacă nu te asociezi la ceva ce îți depășește îngustul orgoliu național. Or, în cazul rușilor, mai este și resentimentul față de excelența celor pe care i-ai învins în război. Ai învins, dar ce folos dacă, după cinci decenii, te lași strivit de greutatea unei memorii străine?... În tren, Alberto Porlan, prietenul nostru din Spania, îmi povestește discuția pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Alexandr Krutov - Russkii dom -, o emisiune șovină, anti-NATO, pro-Miloșevici, anti-Cecenia, anti-baltică, pro-Irak și anti-ucraineană („la Lvov au fost interzise cântecele rusești!”). Un delir în expansiune. Dispariția comunismului a desferecat pandemoniul sufletului rus, a scos la lumină toate obscurantismele și resentimentele sale împotriva Occidentului, dar mai ales pofta de a-i învăța minte pe „naționaliștii” din fostele republici captive. Din fericire, mai există și literatura. Într-un pasaj subteran de pe Tverskaya, fosta Gorki, am găsit o dugheană de cărți și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aveau privilegiul de a călca pentru prima oară și... de a publica, în sfârșit, cărți, activitate ce desemnează o vocație, la urma-urmei, și în care nu excelaseră pe malul Senei... Să nu se creadă că judecățile mele sunt pornite din resentiment, din ură „colegială”, din emanația unor răni necicatrizate suficient, din invidie; la Paris am publicat câteva romane la o editură mai prestigioasă decât Stock, care-l publica pe Petru Dumitriu, la Flammarion, iar față de soții Ierunca și amicii lor am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un loc de veci chiar în fața zidului lui Saladin, în cimitirul speranței mesianice. Asta ca să fie sigur că va ieși printre primii din groapă în ziua supremă. Și să înceapă și o nouă carieră cinematografică, nu? Ei haide, haide, fără resentimente. Și cu Hollywoodul în frunte! Doar trei pași mari separă lumea nouă de lumea veche: poți risca această săritură cu prăjina, periculoasă pentru echilibrul psihic, coborând în viteză din Old City, dinspre nord spre sud de-a lungul străzii El-Wad
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la mahomedani, pot depune mărturie în acest sens). O cultură care nu inventează distracții pentru timpul liber poate oare da naștere unei altercivilizații? Un doctor de la Facultatea de Studii Islamice, mai cărunt decât vecinii săi, lasă să transpară un anumit resentiment impregnat cu ironie la adresa domniei imaginii și a noilor staruri ale Fetva, cum ar fi El-Kardawi, din care Al-Jazeera a făcut autoritatea morală prin excelență. "Prin anii 1960, îmi spune Barbă-Albă cu un zâmbet înțepat, era o rușine să ai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acasă araba, iar alții franceza; și când fiecare comunitate își are propriul canal de televiziune. Un popor este o moleculă de atomi puși în libertate, uniți fie printr-un delir comun un ascendent legendar sau elecțiunea divină fie printr-un resentiment comun față de un vecin sau de un dușman ereditar. O societate capătă corp, așa cum se cristalizează o soluție chimică, atunci când membrii ei au în același moment același adversar. Tătarii sunt cei care au făcut Rusia, așa cum rușii au făcut Polonia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și se defulează în exaltarea unui trecut improbabil. Este adevărat că, în hegiră, Renașterea a venit înaintea Evului Mediu, și a debuta cu o success story nu-i un cadou. A nu mai fi, după ce ai fost, poate inspira multe resentimente. Compatrioții tăi nu cultivă nici autoritatea, nici căința (în care noi excelăm, ba chiar un pic prea mult). Departe de ei ideea de a căuta ce anume responsabilități le revin în această decadență. Dacă totul e complot, e suficient să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Ionuț cu Jupânița. Deci el dă a înțelege lui Gogolea că i-ar plăcea să audă vești rele despre vechiul său frate de cruce ceeace îndeamnă și mai mult pe Gogolea la lovitura lui (în care se amestecă și resentiment personal). Zice Ștefan V., după bătălie, ascultând pomelnicul morților Moldovei: Când răsare soarele avem să ne aducem aminte de ei, și am să-i jelim de asemeni când soarele asfințește; și când ne vom trezi la bătaia miezului nopții, avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
salve beatificante. Se mai dau ghionturi, se mai practică pișcătura, la nevoie și răstălmăcirea. Criticii sunt însă oameni civilizați și rareori dau chiar cu parul. Iar bădărănia nu intră în chimia criticii, care e o artă a delimitărilor, nu a resentimentelor. Dar lucrurile nu rămân nespuse, fie și cu delicatețe. Nu cred că o observație promovată galant lasă mai puține urme în conștiința unui critic nedispus să se mintă decât una trântită de la obraz. Ion Pop, ca să fac un exemplu, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
al tinereții, de puseul negator pe care acesta îl produce, singurul pericol, nici acela prea grav, îl constituie naivitatea de a crede în propria independență, și ca atare, în noutatea schimbării pe care o produci. Pericolul "rău" este deriva în resentiment: fie prin amestecul indiscernabil al insatisfacției poetice cu cea socială (acuze de genul: cei de dinaintea noastră nu au făcut nimic pentru ca noi să putem face ceea ce suntem cu adevărat în stare să facem), fie prin resentimentul absurd la adresa literaturii/ scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rău" este deriva în resentiment: fie prin amestecul indiscernabil al insatisfacției poetice cu cea socială (acuze de genul: cei de dinaintea noastră nu au făcut nimic pentru ca noi să putem face ceea ce suntem cu adevărat în stare să facem), fie prin resentimentul absurd la adresa literaturii/ scriitorilor de dinainte (îmi amintesc de izbucnirea subită a cuiva care era revoltat de faptul că la o întâlnire cu scriitorii "vorbesc tot ăștia bătrâni"). Cum comentezi aceleași lucruri, din perspectiva "poetului bătrân"? N-aș comenta altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și prieteni. Am cunoscut lumea literară a Moldovei. În 1985, de bine de rău, am debutat, tot aici, editorial. Ți-am prezentat cinci motive plauzibile. ... dar și zece motive pentru care ai pleca imediat din Iași...! Mizeria umană, invidia confraților, resentimentele de toate nuanțele, lipsa de iubire față de literatură a celor care o comit, ura mocirloasă a unora, lipsa solidarității, refuzul efortului intelectual, incapacitatea resentimentarilor de a edifica, prioritatea intereselor în fața idealurilor, folosirea literaturii ca simplă rampă de lansare, strângerea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
matcă? Cu ce pagubă, cu ce câștig? Vorba filosofului Alexandru Dragomir, reluată de Patapievici: "Ce se pierde atunci când ceva se câștigă?". Bahluiul literar, cu o anumită periodicitate, fie că plouă sau nu dă peste margini cu întreaga mocirlă a invidiei, resentimentelor, dușmăniilor celor nerealizați, a rataților, animați doar de pofta de a distruge orice încercare de afirmare a unei tradiții literare, a unei direcții culturale, în genere, în contra celor care se străduie să edifice. Ei nu propun nimic în loc, dar s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cele traduse; sunt și autori români care semnează sub un nume străin, și degeaba, sunt ignorați). e înseamnă expresia "merge și așa" pentru literatura română? "Merge și așa" face ravagii în critica românească (atâta câtă mai e ea, plină de resentimente literare), nu în rândul scriitorilor. Nu văd cum un scriitor s-ar mulțumi cu puțin, el vrea să dea totul, dar scrie după puteri, nu poți să-l acuzi că n-a vrut să scrie performant. Criticii, în schimb, fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]