2,211 matches
-
normal pentru că a zis: „Bănuiam”. Eram, datorită ipohondriilor, febrelor mele ciudate și stărilor proaste pe care le aveam uneori, cărora li se adăuga ulcerul, prea dependent de medici ca să-i pot iubi. Când apelam la ei, o făceam cu un resentiment aproape, de parcă ei erau vinovați că le ceream ajutorul. De Dinu însă mă simțeam atras. Era psihiatru - deși la azil nu lucra în specialitate, trata bătrânii pentru toate, reumatism, dezinterie, gută, boli de circulație sau dureri de șale - iar problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păstrându-și aerul semeț, la care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se întâlnea și nimic n-o făcea mai fericită decât sentimentul că nu lăsase nimic la întâmplare. Încât, aș spune, resentimentele bătrânilor față de ea erau afectuoase. Când o bufniță și-a găsit să devină limbută chiar în dreptul ferestrelor Moașei, mulți s-au oferit să iasă pe țărm cu felinare aprinse, ca să prindă pasărea blestemată ori măcar s-o alunge. Țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu mă arătasem la înălțime. Nu mai venim niciodată aici, bâigui ea și îi tremura bărbia. Era încă sub impresia șocului. În loc s-o liniștesc, am fost de-a dreptul mojic. — Mai bine taci. Îmbracă-te și hai să mergem. Resentimentele pe care le înăbușise până atunci dorința au ieșit la suprafață, agravate. Laura mi se părea vinovată de tot, că mă găseam acolo, că tremurasem, că mă simțeam umilit, și tot drumul până la azil am tăcut dușmănos. Abia la despărțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al geloziei i-o mânca de sub ochi. Se trezi prins În ceea ce romano-catolicii numesc examen de conștiință, despre care un cardinal pe care Îl cunoștea Îi explicase că face parte din pregătirea pentru spovedanie, acuzându-se de egoism, invidie, gelozie, resentimente și o lipsă corespunzătoare de generozitate, modestie, mărinimie și tărie de caracter. Până și ziarul din ziua aceea părea să confirme această judecată aspră. În The Times era un articol, aproape sigur scris de Morton Fullerton, despre Degradarea căpitanului Dreyfus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vrerea Lui Du Maurier și mie.“ Lui Henry i se păru că, În ciuda declarațiilor de prietenie ale lui Moscheles, Întreaga carte de amintiri era străbătută de o notă de invidie față de reușita finală a lui Du Maurier și, poate, de resentimente stârnite de faptul că fusese „folosit“ drept model pentru Svengali. Nu avea nici o posibilitate de a-și verifica aceste teorii și, chiar dacă ar fi fost adevărate, tot nu le-ar fi putut prezenta În articol, dar ele Îl ajutau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unui lucru pe care nu putea să-l controleze. Dar, din când în când, atunci când se gândea la o achiziție minoră, dar luxoasă și se temea că prețul i-ar putea arunca în faliment, femeia se simțea cuprinsă de copleșitoare resentimente. —Gata, maimuțico! După ce a tras tricoul peste burtica rotunjoară a Jessicăi, Fiona a pus copilul jos. Hai să mergem! Și-a luat fiica de mână și a început procesul extenuant de coborâre a scărilor. De când învățase să meargă, copilul voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e și motivul pentru care James s-a însurat cu noi. Julia și-a îndesat cardul în geanta pe care apoi a închis-o. —În orice caz, a fost o plăcere, a încheiat ea întinzând mâna peste masă. Și fără resentimente, da? Deborah i-a strâns mâna, dar cu un gest moale și parcă împotriva voinței. — Îți mulțumesc pentru prânz, dar mă tem că nu mă pot preface că nu am resentimente, fiindcă am. Din belșug. E absolut de înțeles, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a încheiat ea întinzând mâna peste masă. Și fără resentimente, da? Deborah i-a strâns mâna, dar cu un gest moale și parcă împotriva voinței. — Îți mulțumesc pentru prânz, dar mă tem că nu mă pot preface că nu am resentimente, fiindcă am. Din belșug. E absolut de înțeles, i-a răspuns Julia veselă, hotărâtă să încheie întâlnirea pe un ton rezonabil. Și eu aș simți la fel dacă aș fi în locul tău. După care Julia a plecat, îndreptându-se către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai inviți și altă dată la masă? —Ei, nu știu... Julia s-a ridicat și a început să strângă farfuriile. Cred că s-ar putea s-o invit la petrecerea de ziua mea. Numai ca să-i demonstrez că nu am resentimente față de ea. Cu alte cuvinte, s-a gândit Julia, numai ca să-i demonstrez lui Deborah că, în planul general al vieții mele, ea nu este decât o scamă minusculă, care nu mă tulbură în nici un fel. Cei mai buni dușmanitc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de ori! Julia a făcut o pauză și-a zâmbit scurt la gândul ăsta. — Finalmente, am acceptat să ne vedem, cu condiția să nu mă mai sune. În plus, am vrut să avem o despărțire, pe cât posibil, amiabilă. Nu am resentimente față de el. Pur și simplu, mi se pare că e un om jalnic. Și cum a decurs întâlnirea? Susan și-a schimbat poziția pe fotoliu și s-a strâmbat puțin din cauza unui junghi în abdomen. —A fost interesant. Tonul Juliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici eu, nici Crawford nu mai respiram. Pieptul lui era nemișcat, iar mușchii feței păreau gata să-i iasă prin pielea de pe obraji. De obicei atît de relaxat și afabil, acum mai avea puțin și ieșea cu capul prin geam. Resentimentele lui pătimașe față de Sanger, invidia pentru afecțiunea cu care o Înconjura acesta pe tînăra femeie, toate mă convingeau că mai intrase și altădată În conflict cu meseria de psihiatru, poate spre finalul perioadei petrecute În armată. Micuța franțuzoaică se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
putea să Îndure 2. Ar fi putut Însă să mai Îndure, iar favoritul ar mai fi putut să le rănească fără urmări pe favorite, dacă prințul, lovit În persoana sa fizică - adevăratul său eu -, ar fi știut să sufere fără resentimente. „Cine-i bărbatul ăla gras?”, rostit public de Brummell În Hyde Park și desemnându-o pe Alteța sa Regală, precum și o puzderie de cuvinte asemănătoare explică totul cu mult mai bine decât uitarea conveniențelor, justificată de altfel printr-un pariu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu scria Întotdeauna pe hârtie bleu-ciel și a cărui ură irlandeză știa să găsească uneori cuvântul cel mai usturător, a pus În gura prințului de Wales aceste fraze adresate ducelui de York și citate pretutindeni: „Nu am avut niciodată vreun resentiment sau pornirea de a distruge pe cineva, cu o singură excepție, dacă stau să mă gândesc: Frumosul Brummell, care m-a amenințat furios anul trecut că mă va face să intru În neant și mă va Înlocui, În fashion, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi va da replica. Violența din disperare se adaugă cauzelor disperării pentru a conduce până la urmă revolta la această stare de atonie plină de resentiment, care apare după Îndelungata Îndurare a nedreptății și În care dispare În mod definitiv distincția dintre bine și rău. Satan al lui Vigny ...Nu poate simți nici răul și nici binefacerile. El nici măcar nu se mai bucură de nenorocirile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
consider reputația lui ca fiind identică cu propria-mi reputație. Bineînțeles, asta nu e o scuză pentru faptul că am intrat cu bocancii în problemă. Te rog frumos să mă ierți. În fața unei asemenea sincerități începeam să-mi pierd din resentimente. Încuviințai din cap. N-ar trebui să fie nici o problemă cu agenția de asigurări, îi spusei rapid. Iar publiciștii vor da lovitura dacă știu cum să pună problema. —Pasionații de senzații tari care vor să vadă dacă-i cade cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu creme pentru tratarea părului și cu loțiuni depilatoare - practic, exact ce faci când duci mașina la revizie - și, în cele din urmă, cu toți porii respirând liber, cu părul înfășurat într-un prosop și pielea roz și plină de resentimente față de tot ceea ce trebuise să îndure, m-am ghemuit pe canapea și l-am sunat pe impresarul meu, Duggie, să-i spun că poate trece pe la mine să vadă noua serie de mobile. Mi-era și milă de cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rugăciunea de la amiază. Nici unul dintre cei de față nu avea o părere prea bună despre el, însă titlurile lui, fie ele și fictive, încă mai impuneau respect foștilor săi supuși. De altfel, nu era nicidecum un prilej de manifestare a resentimentelor sau de reglare a răfuielilor. Nu și pentru Astaghfirullah care, intrat la puțin timp în urma sultanului, nu-i aruncă acestuia nici o privire, se așeză pe prima pernă liberă și începu să recite tare, cu glasul lui dogit, versetele cuvenite evenimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va lăsa o urmă a trecerii sale prin Istorie sau dacă va străbate memoria oamenilor așa cum un înotător curajos străbate Nilul, fără să-i modifice nici cursul, nici revărsările. Datoria mea de cronicar este totuși aceea de a da uitării resentimentele spre a istorisi, cât mai fidel cu putință, ce am cunoscut eu despre Ahmed, începând cu ziua când a intrat pentru prima oară în clasă, în anul acela, întâmpinat de râsetele și batjocura învățăceilor. Tinerii fasioți se arată nemiloși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmă veniți uneori din Andaluzia după căderea Granadei. Nu sunt mai puțin de patruzeci de mii și cu toții recunosc și aduc laude echității sultanului. În suk-uri, turbanele turcilor și tichiile creștinilor și ale evreilor se învecinează fără ură și fără resentimente. Cu câteva excepții, străzile orașului sunt înguste și noroioase, astfel că oamenii de calitate nu pot circula decât purtați în spate de alții. Mii de oameni fac această penibilă meserie, majoritatea nou-veniți care nu și-au găsit o ocupație mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sa și unuia, și celuilalt! Când, a doua zi după această întrevedere, am ieșit pentru prima oară slobod, legănându-mi brațele, din incinta închisorii, când am pășit pe podul Sant’Angelo spre cartierul Ponte, nu mai păstram nici amărăciune, nici resentimente asupra captivității mele. Câteva săptămâni de stat în lanțuri grele, câteva luni de servitute blândă, și iată că redevenisem călător, făptură migratoare, ca în toate țările pe unde îmi făcusem veacul și mă bucurasem, pentru o vreme, de plăceri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
melancolic al cheliosului mă Înspăimânta acum mai tare decât treaba cu Împușcatul În frunte. Am răsuflat ușurat când individul s-a ridicat În picioare: - Înainte de a merge la culcare, last but non least, vorba lui Shakespeare: Încercați să vă Înfrângeți resentimentele și să aveți Încredere În mine. În noi... Ușor de spus: Încredere... Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii mondiale sau așa ceva, amenințat cu un glonte În țeastă, azvârlit Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În afara imaginației tale. Ceea ce nu era cazul: aveam de-a face cu o simplă rețea internă, utilă, În cel mai bun caz, pentru a-i expedia Evelinei un mesaj duios sau taciturnului setul cuvenit de salutări amicale. Recunosc, nutream sincere resentimente la adresa domnului Howard, deși eram conștient că, la rigoare, nu prea aveam ce să-i reproșez. Omul Își jucase perfect rolul În mișculația de la aeroport, iar ulterior se comportase chiar rezonabil. Mă rog, rezonabilitatea lui țeapănă și lapidară, totuși preferabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
are o finalitate mai neutră decât a Lui. Cel de Sus l-a azvârlit pe om În lume la supărare, la nervi, blestemându-i și pedepsindu-i astfel pe Adam și pe Eva. Pământenii originari n-au fost animați de resentimente și de impulsuri punitive la adresa noastră. Și nici nu ne cer recunoștință, iubire și devoțiune! Nu ne cer nimic altceva decât să ne vedem de treabă și să-i ajutăm indirect să edifice o omenire mai bună. E adevărat, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rațiuni religioase ori economice și nici iraționala dezlănțuire de cruzime a unui rege răzbunător și nemilos. Mai mult chiar, Filip cel Frumos apărea acolo În rolul de instrument al voinței unei instanțe diabolice și rafinate, care Îi manipulase cu iscusință resentimentele vechi și noi față de membrii Ordinului, de puterea și opulența lor. Trebuie să-ți mai spun că, din perspectiva oricărui specialist, varianta Centrului era solidă și convingătoare, bazându-se În proporție covârșitoare pe date atestate, verificate și omologate de știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
solidă reputație științifică: Julio de Vilhena, autor al unui erudit tom, Rasele istorice din Peninsula Iberică. Julio de Vilhena rămâne întotdeauna pe al doilea plan, pur și simplu pentru că șeful era Hintze Ribeiro iar nu el. De aici un nestins resentiment - împotriva vieții, împotriva monarhiei, împotriva partidului. Nenorocul făcuse ca doi bărbați de o mare valoare să aparțină același promoții și să se înscrie în același partid. Și cu toate că Hintze Ribeiro își ruga prietenul să accepte cele mai înalte posturi în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]