14,792 matches
-
te temi? EA: Nu mă tem niciodată. Dar motivele tale sunt foarte subțiri. EL: Rosalind, vreau cu adevărat să te sărut. EA: Și eu vreau. (Se sărută Îndelung și temeinic.) EL (după ce s-a luptat o secundă să-și recapete respirația): Bun, ți-ai satisfăcut curiozitatea? EA: Dar tu pe-a ta? EL: Nu, a mea abia a fost stimulată. (Așa și arată.) EA (visătoare): Am sărutat o duzină de bărbați. Presupun că voi mai săruta câteva duzini. EL (dus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În care uimitoare crize de hărnicie excepțională alternau cu vise cutezătoare În care, Îmbogățit brusc, făcea turul Italiei Împreună cu Rosalind. Erau mereu Împreună - la dejun, la cină, aproape În fiecare seară -, mereu Într-un fel de goană ce le tăia respirația, ca și cum s-ar fi temut că farmecul s-ar fi putut destrăma În orice clipă, rostogolindu-i dureros afară din paradisul acesta de flăcări și petale de trandafir. Dar farmecul a devenit transă, dând impresia că sporește de la o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
notă mare la testul psihologic. Doamna Lawrence a râs. Amory se simțea foarte ușurat fiindcă se afla În casa ei plăcută de pe Riverside Drive, departe de mult mai aglomeratul New York și scutit de sentimentul că lumea elibereză cantități enorme de respirație Într-un spațiu insuficient. Doamna Lawrence Îi amintea vag de Beatrice nu prin temperament, ci prin grația și distincția ei perfecte. Casa, mobilierul, felul cum erau serviți la masă contrastau imens cu ceea ce Întâlnise el În pretențioasele reședințe din Long
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus doi specialiști în mondenități își ținură respirația. Mișu arăta ca un Atlas hotărât să ducă pe umerii puternici povara gloriei absolute și pe deasupra câteva tone de femei celebre. Arăta atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână rece care-i urca pe picior și o respirație greoaie. Iată că moartea venise singură. Și moartea se aruncă cu o sută zece kilograme peste Contesă. - Te-ai întors! Te-ai întors, te-ai întors, te-ai întors! Contesa era iremediabil, neașteptat, păgân, ridicol, târziu, cumplit, disperat, analfabet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
știe pe unde, în timp ce flutura din mână în semn de adio sau de la revedere, cine știe? ― Mulțumesc și eu, Josef! Poate că nu ne-am întâlnit întâmplător la Cairo. Acolo, sub un pod, am văzut ceva care mi-a tăiat respirația, un cerșetor cu o floare. Era costeliv, dar avea niște ochi extraordinar de puternici, parcă tăiați în granit, teribil de tineri. M-a impresionat cerșetorul acela, încă mă urmăresc ochii lui. Cred că prin clasa a V-a am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Abia după cea de-a treia doză am simțit o excitare sexuală atât de puternică, Încât nu o puteam asemăna cu nimic din ce simțisem timp de treizeci de ani. Gâtlejul mi se uscase ca o foaie de pergament și respirația mi se Îngreunase atât de tare Încât scoteam un șuierat cu fiecare inspirare și expirare a aerului. Am dat pe gât dintr-o Înghițitură cea de-a treia Corona și am simțit cum cei două sute de mililitri de bere erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
degetele. — Mai degrabă e simbolul rușinii tale decât concentrarea ei, nu crezi? am Întrebat-o. — Concentrare sau simbol, nimeni nu mi-a mai spus așa ceva, Îmi spuse ea, apoi Începu să râdă făcând să freamăte carnea de pe abdomenul ei. Odată cu respirația Întretăiată provocată de râsul acela, simțeam cum i se strângeau pereții vaginului și parcă piticii și copilașii minusculi, vizibili doar la microscopul electronic, râdeau și ei și Își accelerau ritmul cu care Își frecau mânuțele de mine. Agitându-se În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe nas cam jumătate din linia de pudră albă, apoi sorbea din paharul de bere Heineken sau de șampanie Krugg și apoi făcea semn Înspre Keiko Kataoka să privească dincolo de fereastră. „Uită-te ce frumos se vede Tokio, Îți taie respirația, nu-i așa?“ Mereu repeta aceleași cuvinte. În ziua aceea femeia a vrut să-l Întrebe direct dacă Tokio Îi tăia respirația sau așa se simțea el de obicei, dar a renunțat În cele din urmă. Se gândea: oare plăcerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făcea semn Înspre Keiko Kataoka să privească dincolo de fereastră. „Uită-te ce frumos se vede Tokio, Îți taie respirația, nu-i așa?“ Mereu repeta aceleași cuvinte. În ziua aceea femeia a vrut să-l Întrebe direct dacă Tokio Îi tăia respirația sau așa se simțea el de obicei, dar a renunțat În cele din urmă. Se gândea: oare plăcerile noastre au atins limita maximă, oare nu mai există nimic dincolo de ele? Dacă este Într-adevăr așa, atunci e mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
alea de la Auschwitz erau pentru mine reprezentarea concretă a celei mai insuportabile terori, pe care numai un Château Latour 1976, cocaina columbiană, cu cristalele ei lucioase, de culoarea fildeșului, sau un traseu de golf atât de desăvârșit Încât Îți taie respirația pot să mă facă s-o uit, Înțelegi? Mie era traducătoare profesionistă și lua cursuri de pian și de balet modern. Era o femeie minionă, de numai un metru cincizeci și patru, care creștea singură o puștoaică de școală generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dezbrăcată pe Keiko Kataoka, că am simțit o arsură atât de puternică În piciorul stâng de-ai fi zis că-mi luase foc. Ceva lipicios mi se lipise pe gât, sufocându-mă. Mi-am dat seama că mi se oprise respirația. Acum nu-mi mai simțeam decât piciorul drept, care mă ardea din ce În ce mai tare. Simțeam un impuls de a-mi sfâșia pielea ce-mi acoperea carnea pentru a putea turna gheață acolo. Am dat să Întind mâna Înspre cuțitul care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cinșpe minute mi-a fost de ajuns ca să mă conving că Lange era probabil complet dus cu capu’. Erau articole intitulate „Wotanismul și originile adevărate ale creștinismului“, „Puterile supranaturale ale locuitorilor dispăruți ai Atlantidei“, „Teoria glaciară explicată“, „Exerciții esoterice de respirație pentru începători“, „Spiritismul și memoria rasei“, „Doctrina Pământului gol pe dinăuntru“, „Antisemitismul ca moștenire teocratică“ etc. Pentru un tip care putea să publice genul ăsta de nonsensuri, șantajarea unui părinte, m-am gândit eu, era probabil genul de activitate cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe care le au pentru BdM? „Liga Saltelelor Germane“? „Bunuri de consum pentru bărbații germani“? Își puse brațele după gâtul meu și execută o varietate de expresii cochete, pe care probabil le exersase în fața oglinzii de la măsuța ei de toaletă. Respirația ei tânără, fierbinte, nu avea gust de proaspăt, dar mi-am dat voie să egalez competența sărutului ei doar ca să fiu amabil și prietenos, mâinile mele strângându-i sânii tineri, frământându-i sfârcurile cu degetele. Apoi i-am luat fesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cincizeci de ori cât am fost acolo, și privi țintă în ceașca ei de cafea. — A fost o întrebare stupidă, i-am zis. Îmi cer scuze. Mi-am scos țigările și am umplut tăcerea cu zgomotul făcut de chibrit, iar respirația mea rușinată cu fumul plăcut de tutun. — Merge la școală la Paulsen Real Gymnasium, nu-i așa? Acolo e totul în regulă? Cu examenele sau ceva de genu’ ăsta? Fără bătăuși care să-i facă probleme? Nu e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mei înainte să fiu tentat să văd dacă influența mea pe lângă Heydrich merge atât de departe încât să-ți pot zbura curu’ afară din Kripo. Deubel rânji batjocoritor: — Ești un prostănac, zise el. Și, după ce se uită la Korsch până când respirația lui mirosind a băutură îl obligă pe acesta să se întoarcă, Deubel ieși clătinându-se afară. Korsch scutură din cap: — Nu mi-a plăcut niciodată nemernicul ăsta, zise el, dar nu credeam că e... Își clătină din nou capul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
recunosc că nu sunt mari. Dar voi face tot ce pot. — Care-i prima mișcare? l-am întrebat eu, curios. El își aranjă din nou nodul de la cravată și mărul lui Adam i se iți peste guler. Mi-am ținut respirația când se întoarse cu fața la mine: — Păi, o să încep prin a face câteva copii după fotografia fiicei dumneavoastră și apoi o să le pun în circulație. Orașul ăsta are o mulțime de fugiți de acasă, să știți. Sunt niște copii cărora nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
capacitate paranormală enormă. E posibil să vă poată ajuta. Acest bărbat, ca ultim descendent al unui lung șir de bărbați germani înțelepți, are o memorie clarvăzătoare ancestrală, care este unică în epoca noastră. — Pare să fie minunat, zise Hildegard cu respirația întretăiată. — Este, întări Vogelmann. Atunci voi aranja să-l întâlniți, zise Rahn. Întâmplător știu că este liber joia care vine. Veți fi disponibili seara? — Da, vom fi disponibili. Rahn își scoase un carnețel și începu să scrie. După ce termină, rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
beneficiul a ceea ce ele sunt capabile să vadă. S-ar putea să ajute dacă vă gândiți la ceva liniștit, cum ar fi o floare sau o formațiune de nori. Făcu o pauză, astfel încât singurele sunete care puteau fi auzite erau respirația adâncă a oamenilor din jurul mesei și ticăitul unui ceas de pe polița șemineului. L-am auzit pe Vogelmann dregându-și vocea, ceea ce îl făcu pe Weisthor să vorbească din nou: — Încercați să vă lăsați să plutiți cu persoana de lângă dumneavoastră astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nori am descoperit că pe mine mă ajuta să mă gândesc la pistolul automat Mauser de la brâu și la frumoasa formațiune de muniție de 9 mm din încărcător. Prima schimbare de care mi-am dat seama a fost aceea a respirației sale, care devenea din ce în ce mai rară și mai adâncă. După o vreme, ea fu aproape insesizabilă și, cu excepția strângerii lui de mână, care slăbise considerabil, aș fi putut zice că el dispăruse. Într-un târziu vorbi, dar cu o voce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
1854 și e adresată fizicianului englez Sir David Brewster. La 22 februarie 1855, pe la amiază, are un prim atac de inimă. Către seară se liniștește. Nu mai vede. Vorbește numai în șoaptă, aude și cunoaște. Curând e cuprins de somnolență, respirația devine tot mai înceată: se oprește, se reia cu pauze tot mai lungi. La 1 și 5 minute noaptea își dă sfârșitul. Ne-a rămas evocarea figurii lui Gauss pe catafalc. O desprindem, pentru a o reda liber, din cartea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ascunse într-un înveliș dur: lavă prin proveniența ei minerală și totodată și prin incandescență și neliniștea vieții tumultuoase; fuziune de elemente contrarii, a cărei originalitate era crescută de originalitatea vocabularului pietros, a unei anumite tăieturi a versului, a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
suprafață de 1,2 km., Este cea mai nordică așezaredin lume și cea mai cunoscută și frecventată. Grădinile colorate de coralisub apele mării, prezintă în afara importanței istorice, geo-marine și odesfătare unică omenească. Mi-ași permite să afirmă, vizitatorilor li setaie respirația la văzul ,,Grădinii coralilor''. Peștii sălbatici -de pradă- , multicolori, cu diverse forme precum fluturicolorați, pești în formă de papagali, cu șira spinării și chiar fără, în formăde trandafiri, broaște extrem de mari, pești de noapte care se pot vedeapână la căderea
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]
-
fără întrerupere. Zăpada s-a așternut într-un strat gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de 6-7 zile, temperaturile au fost foarte scăzute, în jur de - 20 - 25de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea o imagine magică, ruptă, parcă, dintr-un basm. Vannesa avea încă din copilărie o înclinație către poezie. Înnăscută cu o sensibilitate exacerbată, îi plăcea nespus de mult să-și petreacă timpul în mijlocul naturii. Doar acolo se
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]