3,618 matches
-
anii mei și era deja măritată, ceea ce excludea orice idee de legătură între noi, dar era o bucurie să o privești și se purta atât de frumos cu mine, era atât de dispusă să râdă la bancurile mele nu tocmai reușite, că literalmente tânjeam după ea când avea vreo zi liberă. Din perspectivă strict antropologică, am constatat că brooklynezii sunt mai dispuși să stea de vorbă cu străinii decât oricare alt trib pe care l-am întâlnit. Își bagă nasul unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce zărisem cu coada ochiului: un obiect mic și negru, apărut timp de mai puțin de o secundă, care dispăruse înainte de a-mi da seama ce era. Minor și-a reluat discursul, reiterându-și ideile despre ceea ce constituia o căsnicie reușită, dar deja nu se mai bucura de întreaga mea atenție. Mă uitam spre scară, pricepând cu întârziere că obiectul pe care îl văzusem era probabil vârful unui pantof - fără îndoială, pantoful Aurorei - și că, dacă era așa, speram că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ușă georgiană. Înainte să-și găsească cheile, ușa se deschide. O femeie mică, suspicioasă, purtând ochelari cu lentile groase și pantofi maro, cu talpă plată se uită de jos în sus la mine. Bună, sunt Katie. Îi ofer cel mai reușit zâmbet de stewardesă și îi strâng mâna. Parcă aș strânge un pește mort. Nu îmi spune cine e sau ce face acolo. Nici nu mă întreabă cine sunt. —Bună, Rosie, arăți bine. Adam o salută luându-mă de mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o să‑mi cedeze. Și dacă Ben și Alicia rămân aici toată noaptea? Dacă vin la biroul lui Mel? Dacă îi apucă să facă dragoste pe biroul lui Mel? — OK, zice Alicia, apărând în ușă. Gata. A fost o întâlnire foarte reușită, după părerea mea. Cred că da. Ben ridică ochii de la ceas. Crezi că are dreptate Frank? Că ar putea să ne dea în judecată? Frank! Sigur că da. Celălalt bărbat era Frank Harper. Tipul cu publicitatea de la Banca Londrei. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la Amsterdam, iar, unele, de pildè, Die Malkunst, la Viena, O studentè, a cèrei voce se aude în întuneric, de undeva din primele rânduri, considerè cè Die Malkunst de care eu, Matei, nu am habar, este, în ceea ce privește compoziția, cel mai reușit tablou al lui Vermeer, în acest timp, eu cèutând în google, dând malkunst, gèsindu-l și proiectându-l pe ecran, se discutè despre tehnică compoziției la Vermeer, discuție care îl depèșește pe Matei, dar, eu, fascinat, contemplu tabloul de pe ecran, Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chiar în ajun? sau o fi chitanțierul pe toatè luna? Și abia azi o fi având règaz sè-și facè inventarul, e sfârșit de lunè, sfârșit de an, sfârșit de chitanțier, sfârșitul lui Matei că cetèțean nevinovat, care, în urma unei acțiuni reușite a poliției rutiere, a fost prins încèlcând legea și va fi deferit justiției! Procesul Matei contra Matei! Procesul Matei cel virtual contra Matei cel real! Dar care dintre ei e cel real? L-aș întreba pe domnul plutonier major dacè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îndrăgostit de oricare purtătoare de fustă mai acătării... aceeași ciulama de rose-tuberose pentru fiecare.” Iancu știa că Nicolae n-ar fi fost de acord cu el. Avusese o relație specială cu tatăl său și considera poeziile acestuia cu mult mai reușite decât cele scrise de Goethe. De aceea, prefera să tacă. Nicolae sesiză tăcerea lui prelungită și tăcu la rândul său. După moartea Luminăției Sale, lumea se golise de orice farmec. Doar Iancu îi mai aducea o rază de bucurie. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat avea părul uns cu ulei și aranjat perfect, o cămașă drăguță strânsă pe el și niște pantaloni drăguți și strâmți, și era așezat pe o motoretă. Numai că, în ciuda dezaprobării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat avea părul uns cu ulei și aranjat perfect, o cămașă drăguță strânsă pe el și niște pantaloni drăguți și strâmți, și era așezat pe o motoretă. Numai că, în ciuda dezaprobării lui Pinky, aceste imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
senzațional. O singură dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite pentru că erau lungi, bine definite, ferme fără a fi însă și musculoase. În perioada fustelor mini, Susan fusese în elementul ei. Ieșind din apă, femeia și-a luat prosopul pe care-l lăsase pe marginea piscinei și și-a îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
instalația mobilă. — Vă place? — Dvoastră ați făcut-o? Întrebă el, examinându-mă gânditor. Am arătat cu mâna spre uneltele ce zăceau de jur Împrejurul meu, pe podea. Acum, că Felice plecase, locul Își recăpătase oarecum aspectul normal. — După cum se vede. — E foarte reușită, Încuviință el din cap. Foarte expresivă. — O, vă mulțumesc! Îmi revenisem, practic. Nimic nu ridică moralul ca un strop de critică de artă făcută de un polițist. — O clipă, să-mi iau cheile de la mașină. Ah, nu vă deranjați, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi fost același dacă omul ar fi ținut În mâna liberă un hot dog, mușcând zdravăn și neglijent din el, În pauzele dintre strigăturile tradiționale. Mi-am croit drum Încet prin mulțime. Un cuplu goth, unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut de ceva vreme, a trecut pe lângă mine: amândoi erau perfect identici, purtând haine negre lungi și unduitoare și cizme cu tocuri Înalte. Bărbatul avea o pălărie Înaltă, tot neagră, iar femeia, un șir de pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
micuțule, how is life?” m-a întrebat și mie întrebarea mi s-a părut cunoscută. Mi-o pusese Paolo în italiană, însă el mă privise în ochi, iar vocea lui era blândă și puțin răgușită. Tata a afișat cel mai reușit râs al lui, a început să povestească despre zbor și așa mai departe, iar domnul Sanowsky s-a oferit să-i ducă unul din geamantane. În fața scării rulante, mi s-a făcut frică. Numai cât mă uitam la ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea că întotdeauna o va supune, mestecând firesc, simțindu-i aroma. Înghit ce mai rămâne de la ea și mergem îmbrățișate spre casă, asemenea unei perechi care se întoarce de la o întâlnire aranjată extrem de reușită, iar pe drum ea spune, peste puțin timp va fi ziua mea, și eu mă împiedic, așa este, ce vrei să faci de ziua ta? Ea zice, doar o petrecere obișnuită, voi invita toată clasa, vom juca jocurile învățate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ce-și acorda chitara. — Ce vrei să spui? întrebă ea. Reiko zdrăngăni puțin la chitar\, străduindu-se să găsească primele acorduri din Scarborough Fair. Se pare că era prima dată când interpreta cântecul acesta, dar după câteva încercări mai puțin reușite, și-a intrat în ritm și a cântat excelent. Când a cântat-o a treia oară, a adăugat chiar acorduri personale. — Am ureche muzicală, nu? întrebă Reiko, întorcându-se spre mine și făcându-mi cu ochiul. De obicei pot cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce ești. Mergem la hotel. Am făcut treabă bună azi. — Da, spuse și celălalt cameraman. Am prins chestii tari. PĂcat doar că n-a reușit atacul. Da’ mai bine nu stai să te gîndești la asta. CÎteodată prindem și atacuri reușite. Numai că atunci plouă sau ninge. — Nu mai vreau să văd În viața mea vreunu’, spuse fata. Gata, am văzut despre ce-i vorba. Nimic pe lume nu m-ar mai putea convinge să văd altu’, nici de curiozitate, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care Daisy a acoperit canapeaua. „Rebecca, sunt Jake“, zice o voce al cărei timbru gros și foarte masculin mă face să mă înfior. „Mi-e dor de tine. Îmi pare rău că nu a fost un sfârșit de săptămână prea reușit. Tot cu tine vreau să fiu. Adică...“, face o pauză,... „sunt de aceeași părere ca și la Whitstable, dar chiar mi-e dor de tine. Suntem prieteni atât de buni și n-aș vrea să te pierd, chiar n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frunții ca să mă privească drept În ochi și-și pusese mâinile În poală ca o gospodină. Nu se mai așezase niciodată așa, depărtând picioarele, cu fusta Întinsă de la un genunchi la celălalt. Am crezut că era o poză nu prea reușită. Dar pe urmă i-am observat fața, și mi se părea mai luminoasă, inundată de un colorit tandru. Am ascultat-o - nici eu nu știam Însă de ce - cu respect. „Pim”, Îmi spusese ea, „nu-mi place felul În care trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fost. Au mai venit vreo două familii și am ajuns să fim treisprezece persoane. O vreme am mâncat într-o liniște stingheritoare. După câteva țuici, însă, lumea s-a mai înveselit. Concluzia era că din frământări din astea ies căsătoriile reușite. Important era că Sabina își biruise rivala. Și hai, ginerică, dansează-ți soacra și mireasa! Maestre, muzica! Maestrul avea gusturi subțiri, așa că am dansat pe Marșul nupțial al lui Mendelssohn și pe Corul sclavilor din Nabucco, de Verdi. Pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o prăpastie amețitoare. Dallas urmărea foarte atent delicata operație de separare pe ecranul nr. 2. ― Ombilic clar, anunță Ripley. ― Precesiune corectată, spuse Kane lăsându-se pe speteaza scaunului pentru a se destinde câteva secunde. Totul e clar și exact! Separarea reușită. Fără probleme. ― Verificare operată la mine, adăugă Lambert. ― Și la mine, zise Ripley, liniștită de reușita manevrei. Dallas îl privi peste umăr pe navigator. ― Ești sigură că am lăsat încărăcătura pe orbită fixă? N-aș vrea ca masa asta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ochilor în cei aproape 40 de ani de dăscălie. Când îi întâlnesc mă salută cu deosebit respect. Pe unii îi mai recunosc, pe alții nu, fiindcă sunt total schimbați datorită trecerii prin sita anilor. Sunt oameni în toată puterea cuvântului, reușiți unii în viață mai mult, alții mai puțin, cum le-a fost scris în zodie. Desigur, îi întreb unde și când mi-au fost elevi, deoarece am dăscălit la mai multe școli. Mai ales, după ce m-am pensionat, am mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Ionuț, ascultându-te, am călătorit cu tine în aventura vieții tale. Cred că nimeni nu bănuia că cel poreclit Tălângă va cunoaște lumea așa cum ai cunoscut-o tu. Eu ce pot să-ți spun? Am 75 de ani, doi copii reușiți frumos în viață și de la care am nepoți, o soție care este îngerul meu păzitor de aproape 45 ani. După ce am ieșit la pensie, m-am apucat de scris, publicând trei volume de versuri. Acum lucrez la o carte în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pălărie. „îți spun eu, mîine-poimîine o să vedem că și parizerul e «produs tradițional !»”, se revolta zilele trecute un amic mai cunoscător în ale industriei alimentare autohtone. Lucrurile sînt deci mai complicate decît par. Vorba aceluiași Ricci, tradiția este o invenție reușită. Altfel spus, e mult de muncă pentru a crea „produse tradiționale” și bune, și vandabile. Dar, de data aceasta, e la îndemîna noastră !... Bunica mioritică, sufletul reclamei Pentru a fi „sufletul comerțului”, reclama trebuie să cunoască bine sufletul cumpărătorilor, adică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe masă, căci n-am mai multă pudoare decât Lavița. Poate să citească oricine, poate să-și închipuie oricine orice. Poate să se găsească orice motivație, orice interpretare acestei acoperitoare de oglindă, acestui text, acestei texturi, acestei textile. Acestei cârpe reușite numai dacă prin ea nu se vede nimic. Nu vreau s-o țes la infinit, nici să destram noaptea ce lucrez ziua, dimpotrivă, mă apuc chiar acum să duc lucrurile mai departe, să intru în vizuina dragonului, sau gânganiei lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
activități care permit crearea de noi produse, aplicarea de idei noi, inventarea de lucruri noi: produse tehnice, științifice, literare, organizatorice etc. ► Stimulare intelectuală activități ce oferă posibilitatea de a învăța ceva nou și solicită o gîndire independentă, capacitate de reflexie. ► Reușită obiectivă munci cu caracter executiv, finalizate prin produse concrete și care dau sentimentul de satisfacție prin buna executare a sarcinilor profesionale. Independență ocupații care îi permit per-soanei să lucreze după propriul ei ritm și să aplice propriile idei (concepții). ► Prestigiu
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]