7,557 matches
-
de formele precedente de mobilizare colectivă prin importanța subiectivității, prin valorizarea autonomiei și prin repunerea În discuție a controlului social. La fel ca și alte grupuri de interes, aceste minorități se erijează În actori și se exprimă prin diverse mijloace. Revendicările lor pot merge de la cererea de acordare a unor drepturi speciale (cum ar fi derogarea de la anumite norme care le Împiedică să-și exercite libertatea religioasă) până la revizuirea istoriei predate În școli (astfel Încât ceea ce se transmite să reflecte mai bine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunitatea națională, și nu voința de Îndepărtare de aceasta. De fapt, cel mai adesea este vorba de dobândirea unei mai bune vizibilități sociale și de accesul mai echitabil la spațiul public. Vom examina ceva mai jos problemele teoretice ridicate de revendicarea recunoașterii. Cele două tipuri de logică, cea socio-economică și cea culturală, deși Întrețin legături incontestabile, sunt distincte, pe de o parte din punct de vedere istoric, iar pe de alta pentru că protagoniștii lor nu sunt neapărat aceiași. Ceea ce Îi permite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu trebuie să ezităm să facem și pasul următor, Înspre recunoașterea drepturilor culturale. Aceste ipoteze de lucru sunt, fără Îndoială, prețioase. Totuși, problema fundamentală este recunoașterea instituțională a acestor drepturi. După cum remarcă Dominique Schnapper, nu este sigur că paralelismul dintre revendicarea drepturilor economice și sociale și revendicarea drepturilor culturale, așa cum ni-l propun Mesure și Renaut, ar fi pe deplin convingător (Schnapper, 2000, pp. 258 și 264): „Cultura ține de domeniul simbolicului, nu este o realitate concretă asemenea economicului. Nu putem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și pasul următor, Înspre recunoașterea drepturilor culturale. Aceste ipoteze de lucru sunt, fără Îndoială, prețioase. Totuși, problema fundamentală este recunoașterea instituțională a acestor drepturi. După cum remarcă Dominique Schnapper, nu este sigur că paralelismul dintre revendicarea drepturilor economice și sociale și revendicarea drepturilor culturale, așa cum ni-l propun Mesure și Renaut, ar fi pe deplin convingător (Schnapper, 2000, pp. 258 și 264): „Cultura ține de domeniul simbolicului, nu este o realitate concretă asemenea economicului. Nu putem recunoaște prin instituții sensul acțiunii oamenilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Identitățile ă sensul și simbolismul implicate În viața oamenilor ă nu pot fi instituționalizate; pot fi instituționalizate În schimb drepturile la practici sociale, religioase și lingvistice”. În fața riscului de a vedea cum „recunoașterea publică a particularismelor induce un proces de revendicări fără sfârșit” (ibidem, p. 264), nu ar trebui oare Încurajat statul liberal să adopte măsuri de natură să creeze un sentiment de apartenență națională, dincolo de fidelitățile particulare, care să nu fie așadar rezervat doar membrilor culturii majoritare, ci propus tuturor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu cuprindă decât indivizi ce nu pot fi diferențiați prin rasă pentru ca programul să se Îndeplinească. Atâta timp cât există diferențe Între grupuri, există și prejudecăți” (Taguieff, 1988, p. 191). Este exprimată aici una din principalele cereri formulate atunci de conducătorii antirasiști: revendicarea amestecului și ridicarea metisajului la rang de mijloc de salvare. Nu este lipsit de rost să remarcăm contradicția dintre această revendicare și aceea care cerea salvarea diferențelor („dreptul la diferență” neavând, cu siguranță, un loc politic fix). A dori o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
există și prejudecăți” (Taguieff, 1988, p. 191). Este exprimată aici una din principalele cereri formulate atunci de conducătorii antirasiști: revendicarea amestecului și ridicarea metisajului la rang de mijloc de salvare. Nu este lipsit de rost să remarcăm contradicția dintre această revendicare și aceea care cerea salvarea diferențelor („dreptul la diferență” neavând, cu siguranță, un loc politic fix). A dori o societate multiculturală (sau multirasială, cum este numită deseori) și a promova În același timp nediferențierea reprezintă un paradox major. Probabil că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
le ia această luptă. Într-o primă etapă, demnitatea este consubstanțială statutului nostru de cetățean: ea are o Încărcătură universală. În a doua etapă, se pretinde recunoașterea specificității care fusese ignorată Înainte, deoarece era confundată cu identitatea majorității. De aici, revendicarea dreptului la diferență, cu scopul de a repara discriminările generate de politica de asimilare. Această abordare multiculturalistă deschide calea unor cereri de reparații cu o multitudine de fațete: „discriminare pozitivă”, recunoașterea drepturilor lingvistice sau religioase și, eventual, revendicări teritoriale. Trebuie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
De aici, revendicarea dreptului la diferență, cu scopul de a repara discriminările generate de politica de asimilare. Această abordare multiculturalistă deschide calea unor cereri de reparații cu o multitudine de fațete: „discriminare pozitivă”, recunoașterea drepturilor lingvistice sau religioase și, eventual, revendicări teritoriale. Trebuie totuși să-i recunoaștem lui Taylor deosebita prudență În traducerea politică a multiculturalismului. Evocând argumentul central al partizanilor măsurilor specifice acțiunii afirmative (măsură temporară susceptibilă de a egaliza șansele), el subliniază că „acesta nu poate justifica anumite măsuri
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dezbate locul dreptului la secesiune, prins Într-o tensiune ireductibilă Între dreptul la autodeterminare al popoarelor și dreptul la menținerea integrității teritoriale al statelor, se transpune, la nivelul principiilor juridice, o problematică esențialmente politică și socio-istorică pe care o presupune revendicarea separatistă. Așa s-a Întâmpat În cazul Canadei, atunci când guvernul federal a sesizat Curtea Supremă În urma referendumului din 1995 cu privire la suveranitatea provinciei Québec (Woehrling, 1999). Mondializare și suveranitate teritorială Legitimitatea proiectelor separatiste face obiectul unor dezbateri aprinse și este greu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tradițional Într-un antisemitism rasial, perceput ca mult mai distructiv, transformare care se produce În anii 1850-1860 și este cel mai probabil o consecință indirectă a unei laicizări mai accentuate. Pe de altă parte, tocmai În virtutea laicizării și În contextul revendicărilor „naționaliste”, situația diasporei este prezentată ca fiind generatoare de tensiuni și de conflicte. Hess propune deci crearea, În Palestina, a unui stat evreu bazat pe principii laice (cei care au Încetat să mai creadă sunt numeroși) și socialiste, calificate drept
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
zilele noastre imaginea cetățeanului se estompează În spatele imaginii individului (Renaut, 1989). Suveranismul ar fi atunci amenințat În raport cu tendințele pe termen lung ale societăților moderne care, deschizându-se către individualism, sunt din ce În ce mai puțin capabile de autodefiniri cuprinzătoare (Taylor, 1992; Castells, 1999). Revendicările colective, cum sunt cele care se raportează la națiune, la clasă sau la statutul profesional, ar avea din ce În ce mai puțină putere de mobilizare, actorii sociali apărându-și doar interesele proprii și având tendința de a-și Însuși identități gata făcute (Maffesoli
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
practică a unor strategii de bază al căror scop constă în asigurarea continuității sau întreruperea schimbului prin acceptarea ori prin respingerea vorbirii altuia și a statutului lui de persoană care comunică, aprecierea ori dezaprobarea partenerului, acordîndu-i dreptul de a vorbi, revendicarea ori aprobarea de parte a subiectului vorbitor, în raport cu realizarea identității lui. V. alteritate, influență, pertinență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REIFICARE. Prin reificare se înțelege, în stilistică, transformarea unei calități într-un obiect, adică substantivarea adjectivului, iar, în naratologie, o procedură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
apocaliptici îl prevăzuseră. Ceea ce-l separă pe Iisus de aceștia este însă iminența sfârșitului pe care el îl propovăduiește, nu ca îndemn la pocăință, ci ca proclamare a mântuirii prin El însuși 30 -Calea, Adevărul și Viața. Teza VI: Universalitatea revendicării eschatologice a lui Dumnezeu în destinul lui Iisus Hristos se definește în formularea concepțiilor non-evreiești ale revelației în biserica primară creștină 31. Conceptul de Întrupare exprimă evoluția revelației divine de la o realitate transcendentă pînă la desăvârșirea sa în omul Iisus
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
să se sustragă mecanismului de dependență potrivit propriilor sale modalități, apar conflictele cu populația majoritară. Modelele economice impuse presupun de asemenea divergența intereselor populației urbane și rurale. În primul caz, se observă formarea unui clivaj centru/periferie. Minoritățile naționale formulează revendicări periferice care sunt susținute de partide specifice; acestea reclamă un statut derogatoriu sau o autonomie locală care le-ar permite să lupte cu mijloacele proprii împotriva influenței puterii dominante. Celelalte partide le impun un discurs centralist, afișând atașamentul lor pentru
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
duce, într-un anumit fel în opoziție cu divizarea, la fuziunea țărilor cehe într-un ansamblu mai vast, unde, pierzând statutul lor de centru (în Cehoslovacia) sau de unitate relativă (Cehia) ele (re)devin periferie. În plus, din rațiuni specifice (revendicările germanilor expulzați după război sau ale descendenților celor expulzați, în cadrul a ceea ce se cheamă "decretele Beneš") precum și din rațiuni mai generale inserția într-un ansamblu politic (social și economic) multiplu discursul identitar regăsește sens și vigoare. În mod evident, Bruxelles
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
prerevoluționar, în aceeași măsură ca și regimul totalitar, nu tolera invizibilitatea socială și etică a membrilor societății. În plus, România nu a cunoscut contra exemplul furnizat în cadrul altor societăți de către individualismul civic și critic al "dizidenților". Exceptând manifestările de tipul "revendicărilor sociale", după modelul evenimentelor din 1977 din Valea Jiului sau din 1987 de la Brașov ori revoltele izolate ale părintelui Gheorghe Calciu și ale Doinei Cornea, singura schiță a unei mișcări civile dirijate de către intelectuali a fost cea organizată în jurul scriitorului Paul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
revoluționarea și privilegiile istorice va pune față în față actorii cei mai vizibili și mai influenți: pe de o parte, Frontul Salvării Naționale, iar pe de altă parte, trei partide de drept numite "istorice". Dar aceste partide nu sunt singure, revendicările de legitimitate fiind multiple pentru fiecare versant al tensiunii. Într-adevăr, doar FSN-ul se definea ca "emanație a revoluției"73; două partide vor invoca explicit strada ca "sursă" sau "sediu" al legitimării lor Partidul Revoluției Creștin Democrat 74 și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
sediu" al legitimării lor Partidul Revoluției Creștin Democrat 74 și Partidul Democrat Progresist 75 și alte șapte se vor angaja mai târziu în competiția electorală cu o energie care provine din aceeași sursă de legitimitate 76. Pe versantul tradiției, diversitatea revendicărilor este de asemenea foarte bogată. Alături de cele trei partide "istorice" Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat 77, Partidul Național Liberal 78 și Partidul Social Democrat Român 79 alte trei partide și trei uniuni ale minorităților stau sub influența aceluiași model: este
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lentă în elita politică maghiară. Ea se transformă la sfârșitul anilor nouăzeci, într-o elită polarizată, o elită care este așezată în două câmpuri distincte. Unii, radicalii, privilegiază organizarea internă a comunității, ceilalți consideră primordială cooperarea cu românii pentru satisfacerea revendicărilor minorității maghiare. Evenimentele mai importante care au dus la cristalizarea acestei polarizări au fost: congresul de la Brașov, din ianuarie 1993, unde se pun bazele unei noi structuri, menită să asigure reprezentarea întregii comunități maghiare prin SZKT. Consiliul Reprezentanților Uniunii (CRA
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
G. Sbiera, op. cit., p. 150. footnote> nu mai poate mira. Revoluția de la 1848 a însemnat un enorm pas în direcția dezvoltării spiritului național al românilor bucovineni, o adevărată regenerare în viața culturală. Una dintre doleanțele înscrise în toate listele de revendicări era crearea de școli naționale, condiție a conservării și dezvoltării națiunii române din Bucovina. Gazeta „Bucovina“ afirma, în nr. 5 din 1848: „lumina poporului este cea dintîi și cea mai importantă datorie“; „precît vom găsi mai bine organizate instituțiile de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
reușește să ajungă la Paris, unde participă la diverse manifestări ale românilor. Printre acestea a fost proclamarea de către Adunarea Generală a Românilor din Provinciile Asuprite și din Regat a Consiliului Național al Unității Române, care urmărea informarea Apusului cu legitimitatea revendicărilor românilor, colaborarea cu alte naționalități din Austro-Ungaria, formarea unei legiuni pentru frontul aliat, alcătuită din ardeleni stabiliți în străinătate. Ca vicepreședinte al Consiliului Național al Unității Române, participă la o recepție în onoarea unor universitari români, iar în alocuțiunea sa
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a executării silite sau vremelnice, precum și cereri făcute în cursul procesului civil în legătură cu măsurile asiguratorii 250 lei; ... f) cereri de perimare 50 lei; g) contestații în anulare 250 lei; ... h) acțiuni în granituire, în cazul în care nu cuprind și revendicarea unei porțiuni de teren (în ipoteza în care se revendică și o porțiune de teren se va adăuga și taxa corespunzătoare valorii suprafeței revendicate) 500 lei; i) acțiuni posesorii și cererile care au ca obiect servituți 500 lei; ... j) cereri
HOTĂRÎRE nr. 1295 din 13 decembrie 1990 privind taxele de timbru pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi asupra actelor de notariat şi a serviciilor prestate de acestea. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107413_a_108742]
-
Capitolul 1 Dispoziții generale Articolul 1 Exercitarea dreptului la muncă și revendicarea drepturilor economice și sociale aferente muncii sînt garantate de legile țării și nu pot fi îngrădite. Articolul 2 (1) Conflictele cu privire la interesele profesionale cu caracter economic și social ale salariaților, organizați sau neorganizați în sindicate, rezultate din desfășurarea raporturilor de
LEGE Nr. 15 din 11 februarie 1991 LEGE pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107502_a_108831]
-
și salariații care exercită aceeași meserie sau profesie în respectiva unitate. ... Articolul 3 Nu constituie conflicte colective de muncă: a) litigiile dintre salariați și unitate a caror soluționare este supusă altor reglementări legale decît cele prevăzute în prezența lege; ... b) revendicările salariaților pentru a caror rezolvare este necesara adoptarea unei legi. ... Articolul 4 (1) În conflictele colective de muncă, salariații sînt reprezentați de sindicate. ... (2) În cazul în care în unitate nu este constituit un sindicat sau dacă nu toți salariații
LEGE Nr. 15 din 11 februarie 1991 LEGE pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107502_a_108831]