1,954 matches
-
de pietoni. Un BMW în mare viteză. Până la urmă, tot marea burghezie i-a venit de hac lui Danton. Adevărul e că lătra cam tare. — Așa e, confirmă Lionel, fără să știe exact despre care Danton e vorba până la urmă: revoluționarul sau buldogul? Când să încerce să-și ia la revedere și să se fofileze în parc, portăreasa îi spune, conspirativ: — Ieri au fost iar... De la direcția de migrații... Ultima verificare... V-am dat niște referințe... După ce primiți cetățenia, ați putea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în sfârșit, n-are importanță. Dintr-o legătură... Știm, știm, n-are importanță. Vi se pare, prin urmare, anihilat acest erou? Credeți? — Nu cred nimic, nu-l cunosc. Și-apoi, îl știți mai bine decât mine. Doar e tipicul erou. Revoluționarul! Ar trebui să-l știți mai bine, doar întruchipează, nu-i așa, simbolizează... — Ei, aici e aici. Rămâne o fascinație asemenea tip? Credeți, credeți? Dar și o primejdie! Nu nemulțumiții de la colțul străzii sunt periculoși, ci acești mari nemulțumițil. Intratabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rudenie chiar?) cu doctorul Mamulea, nonagenar la acea dată, cel care fusese medicul personal al însuși regelui Carol I, suveranul care la 1907 „ucisese - se menționa în anonimă - 11 000 de țărani eroi, care se ridicaseră la luptă sub stindardul Revoluționarilor progresiști, care vor înființa mai târziu Partidul Comunist Român, înaintașul Partidului Muncitoresc Român, făuritorul socialismului în patria noastră scumpă, împotriva exploatării sângeroase de către moșierimea și burghezimea odioasă, pentru dreptate și Revoluție cu progres în țară. Numitul Afinoghiu (Tilică) Băcănel-Obănceanu - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un alt tinerel, și-l tot descosea de unde făcuse rost de armă. Semnase pentru ea? O mai dădea înapoi? Ce fel de cartușe au, de război, sau de gargară? Insul burtos care adusese tricolorele așteptase până ce Vandaxon le împărți tuturor revoluționarilor câte un steguleț. Apoi, ca și cum ar fi învârtit o imaginară manivelă deasupra sa, făcu câteva semne agitate cu mâna dreaptă și o zbughi drept în sus, printre crengile înaltului salcâm de la poarta prozatorului. Ca la un semn, becurile de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
iar un „revoluționar” care nu face nimic ia 3000 (adică treizeci de milioane lei vechi) lunar. Aceste gunoaie aduse de valul revoluției, în cea mai mare parte nici pe timpul socialismului nu au muncit și nici acum. Dacă ai vedea lista revoluționarilor din Vaslui, cam te-ar umfla râsul, dar dacă ai vedea statul lor de plată te-ar umfla plânsul de mila propriei persoane. Eu cred că umilita asta de armată ar trebui să-și amintească măcar în al 12-lea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
2010, deci în aceeași lună cu tăierile din salarii, Ordonanța privind eșalonarea plății indemnizațiilor pentru REVOLUȚIONARI. „Măsura are în vedere, în primul rând, păstrarea echilibrului bugetar, ținând cont că, în perioada următoare, se estimează că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor urmează să acorde alte circa 5.000 de certificate de revoluționar. Acest fapt presupune atât plata indemnizațiilor curente care se vor plăti integral fără probleme, cât și a celor restante începând chiar cu anul 2004”, a declarat Ioana Muntean, purtătorul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Muntean, purtătorul de cuvânt al Guvernului. Indemnizații restante se referă la indemnizațiile acordate revoluționarilor în baza Legii 341/2004 și reprezintă indemnizațiile aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 și luna în care se solicită efectuarea plății acestora la instituțiile competente potrivit legii. Potrivit noii OUG, eșalonarea se va face începând din 2012, în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care se iubesc.” Vă dați seama, cât de neștiutor rămâneam eu în privința maturității excepționale ale canadienilor de 16 ani, mai ales în probleme de sex, dacă nu era revoluția din 1989 care să permită Libertatea? Ar trebui, să mulțumim zilnic revoluționarilor și pe lângă purcoiul de parale pe care le iau lunar de-a moaca, să li se mai facă și câte o statuie, pe care să fie gravat cu litere de aur câte un citat din acest ziar plin de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
așa, într-o doară, preotul care mă botezase iar situația s-a lămurit chiar în ziua aceea. Mai precis, că există revoluționari și contrarevoluționari. Apoi, contrarevoluționarii îi consideră pe revoluționari contrarevoluționari, iar revoluționarii îi consideră pe contrarevoluționari contrarevoluționari. Apoi, potrivit revoluționarilor, contrarevoluționarii n-ar trebui împușcați ca niște câini puturoși, dacă n-ar afirma despre ei înșiși că sunt revoluționari și n-ar împușca toți revoluționarii, iar pe de altă parte, potrivit revoluționarilor, nici nu poate fi vorba de una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
revoluționarii îi consideră pe contrarevoluționari contrarevoluționari. Apoi, potrivit revoluționarilor, contrarevoluționarii n-ar trebui împușcați ca niște câini puturoși, dacă n-ar afirma despre ei înșiși că sunt revoluționari și n-ar împușca toți revoluționarii, iar pe de altă parte, potrivit revoluționarilor, nici nu poate fi vorba de una ca asta, cum că ei i-ar împușca pe contrarevoluționari, dar ei susțin că ar fi revoluționari, ceea ce este un motiv suficient de grav să fie împușcați ca niște câini puturoși. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a aceleiași reviste vorbește, în acest sens, despre o „avangardă fascistă”: „L’italiano. Reviste (corect revue, n.n.) de avant garde fasciste. Dir. L. Longanesi. Bologna”. O notiță din nr. 76 adaugă argumentelor simpatiei spiritul revoluționar în artă: „L’Italiano, revista revoluționarilor fasciști, știe să fie și revoluționară în artă, grație spiritului creator al directorului său poet, pamfletar, desenator de mare talent Leo Longanesi. În ultimele numere, această foaie săptămînală a luat locul unui organ de luptă modernist și nu ferește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Brâncuși” (pp. 102-103), precum și faptul că în jurul revistei Mà se aflau cinci timișoreni: poetul anarho-expresionist maghiar și traducătorul Franz Liebhard (alias Robert Reiter), Aurel Buteanu, pictorul cehoslovac Julius Podlipny, poetul și dramaturgul Endre Karoly, în fine, reporterul și „revoluționarul de profesie” Rodion Markovits. „Vasta corespondență dintre Kassák și Aurel Buteanu (și, nu mă îndoiesc, vasta corespondență dintre Reiter/Liebhard și Kassák) va fi lămuritoare pentru multe din chestiunile avangardei europene”, adaugă Ungureanu (ibid., p. 272). Lăsînd la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu fac altceva decît să ajungă de rîsul celorlalți luptîndu-se cu morile de vînt. Citiți cu voce tare, dom’ Petrică, ca să audă toată lumea de unde vine șobolanul ăsta, nu se lasă Gulie, iar Dendé îi ține și el isonul, chiar așa revoluționarule, apropiați-vă cu toții ca să vedem cine a avut dreptate, le face semn celorlalți, care încep să se îngrămădească în jurul lor. Eliberat de Miliția Capitalei, domiciliul în Balta Albă, halal Timișoara, te-ai ars șmecherașule, îl îngheață Dendé cu privirea, ia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că cineva îi suflă în ceafă. Era cît pe ce să fii deturnat, nenicule, acum înțelegi că e de datoria noastră să-ți purtăm de grijă? Cine o să spargă toată împrejmuirea asta? e curios să afle, nu e treaba noastră revoluționarule, ia priviți la el, v-am spus că nu degeaba am primit ordine clare să nu-l scăpăm din ochi. Știm că-ți fierbe sîngele în vine soldățelule, dar trebuie să ne înțelegi și pe noi că nu ne mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
i-ar fi dat un picior în fund cu prima ocazie când a avut suspiciuni legate de el, așa cum i a dat să înțeleagă Părințelul la ultima lor întîlnire, în seara de 20, ai auzit ce se întîmplă la Timișoara, revoluționarule? Eu mi am făcut treaba, mi-am instruit grupul și vreau să mă retrag din cîrdășia voastră. O fac în primul rînd ca să-mi salvez propria piele și pentru că simt nevoia să fiu lider. Roja începu să se impacienteze, cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sale trase la patru ace, cu nelipsitul monoclu. Sau pe nu mai puțin elegantul Marcel Duchamp. Ori pe Jacques Vaché, poetul ofițer cu o uniformă care Îi lasă muți de uimire pe toți: jumătate franceză, jumătate germană. Sau pe Maiakovski, revoluționarul, cu al cărui nume Giuseppe Scaraffia Încheie suita dandy-lor din secolul XX. „În persoana lui Vladimir Maiakovski (1893-1930) ciocnirea dintre progres și utopie a avut cea mai mare violență. Acest dandy revoluționar a murit din neputința de a-și acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
exterminare. Fără Îndoială, aceste opere sunt și o sfidare la adresa societății timpului. Dar, În izvorul său cel mai viu, romantismul sfidează În primul rând legea morală și divină. Iată de ce figura sa cea mai autentică nu este, Întâi de toate, revoluționarul, ci, În mod logic, dandy-ul. În mod logic, pentru că această perseverare În satanism nu se poate justifica decât prin afirmarea, repetată la infinit, a nedreptății și, Într-un anumit fel, prin consolidarea ei. Durerea, În acest stadiu, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Majestatea Voastră e înconjurată de masoni și chiar acum vorbește unuia dintre ei!". Cineva propune, ca program de guvernământ, "expulzarea masoneriei din toate funcțiile". Toată ura acumulată în ultimii ani ai domniei lui Joîo VI împotriva masonilor, a străinilor, a revoluționarilor de orice specie - de la constituționaliști și liberali, până la conspiratori și republicani - izbucnește cu vehemență. Începe o domnie "apostolică", după cum scrie ironic istoricul socialist, Oliveira Martins. Mistica miguelistă e însuflețită de recrudescența misticii populare, catolice. Și cum catolicismul iberic a avut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de discutat este punctul de vedere inițial, "prima poziție pe care o ocupă spiritul nostru" în fața unei probleme. Această "primă poziție" nu e admisă, firește, de cei care nu împărtășesc credințele și dogmele catolice - marea masă a agnosticilor, masonilor și revoluționarilor democrați. Dar ceea ce urmărește Salazar prin această comunicare, deși n-o spune lămurit, este adeziunea unui cât mai mare număr de catolici la politica Centrului și, implicit, retragerea lor - măcar "provizorie" din partidele politice, (recte: monarhiste) - de aceea încercă încă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a insurgenților se lovesc de dârzenia generalilor. Departe de a însemna o victorie pentru Guvern, așa cum sperase de Silva, procesul șefilor militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații se apără în fața unei săli pline, entuziaste, care subliniază prin ropote de aplauze o mărturisire de credință naționalistă, orice șarjă împotriva ticăloșiei politicienilor. Generalul Carmona se transformă din acuzator în apologet. Juriul achită pe toți complotiștii, care se pot
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
coboară treptele locuinței lui Manuel Murias cu îndoiala în inimă. Nu știu ce să fac... să mă duc?... să nu mă duc?!..." Ca în toate revoluțiile portugheze, militare sau monarhiste, izbânda atârna de câteva detalii. De data aceasta, norocul stă de partea revoluționarilor. Gomes da Costa ajunge cu bine la Braga, dobândește adeziunea majorității ofițerilor diviziei a VIII-a, și, în dimineața zilei de 28 mai, comunică prin radiograme tuturor diviziilor proclamația redactata de Murias și pe care alte nuclee revoluționare o difuzează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Silva, așa cum erau însuflețite coloanele de milițieni care biruiseră altă dată pe Paiva Couceiro sau pe sidoniști. Totuși, dacă Guvernul și, mai ales comandamentul coloanei guvernamentale care se îndrepta spre Braga, ar fi fost bine informați de situația din lagărul revoluționarilor, Gomes da Costa ar fi fost repede înfrînt. Dar P.T.T. și celelalte nuclee insurecte, aveau grijă ca Guvernul și organele lui să nu fie exact informați. În afară de toate acestea, norocul era de partea lui Gomes da Costa. Căci numai norocul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
La Lisabona, comandantul Cabeçadas adresează în numele armatei o scrisoare Președintelui Republicii, Bernardino Machado, cerîndu-i să demită Guvernul lui Antonio Maria da Silva și să alcătuiască "un guvern din afara partidelor, constituit din republicani care merită încrederea țării". Este prima greșeală a revoluționarilor, și primul motiv de disensiune între șefii mișcării. Greșeală, pentru că cer Președintelui să alcătuiască el Guvernul, anulând astfel orice caracter revoluționar al mișcării. Motiv de disensiune, pentru că, temîndu-se ca nu cumva mișcarea să se transforme într-o încercare monarhistă, Cabeçadas
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
înainte să ne ocupăm de modelarea organismului uman cu ajutorul hormonilor, de controlul eredității și al sexelor prin jocuri genetice și cromozomiale, de reajustarea și de eliberarea [omului] prin acțiunea directă a resorturilor dezvăluite de psihanaliză...“ (Planète, III, 1944). Mai voia revoluționarul cuvios și un guvern științific mondial, care să restructureze genetic omenirea. Jean Rostand avea dreptate: „(...) în ceea ce privește geneza speciilor, geneza vieții la urma urmei, forțele care au construit natura sunt astăzi absente din natură“ (Le Figaro littéraire, 20 aprilie 1957). Duhul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]