165,466 matches
-
de buni încât poporul nu-i merită. Nu aceasta e cauza pentru care unul ca C.V. Tudor, cel care s-a crezut sincer un Mesia, și-a pus amortizor la trompetă, nu se știe din ce cauză. În locul lui, a ridicat glasul un "Mesia interimar", după cum se autodefinește, numit Gigi Becali. Comuniștii spun că, așa cum au fost conduși de un cizmar, care nici cizmar prea bun nu era, așa putem fi conduși și de un cioban, care nici cioban prea bun
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
Cișmigiul văzut de sus, de Lucian D. Cișmigiu. Este vorba de Leona Dare, pe care o putem vedea în trei poze, "una dintre cele mai voluptuoase femei din epocă", adică de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cea care s-a ridicat în balon deasupra grădinii Cișmigiu, ținându-se numai cu dinții de trapezul agățat de nacelă: "Cînd Leona Dare a apărut în București era în culmea gloriei. Dăduse spectacole de acrobație de trapez, suspendată la mare înălțime de un balon umflat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
Revine studiului să constate dacă foametea a fost autentică ori nava sabordată, cert e numai că monitorii în cauză au procedat făcând abstracție de orice sentiment care i-ar fi putut afecta. Trimiterea la moarte a uriașe grupe umane putea ridica obstacole de conștiință celor cruțați și prin urmare beneficiari ai triajului. Acestea puteau fi înlăturate în măsura în care cei destinați trecerii în neființă ar fi putut fi înfățișați ca vinovați de situația în cauză, parazitari, perverși agresivi, morbizi grevați de fatale anomalii
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
cum pernele și roșii,/ Purtat în rochii leoarcă de lături,/ Ți-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, dedicată "incomparabilei Profira"). Nu mi se pare nimic obscen în aceste strofe încinse: calitatea estetică a versurilor le ridică mult deasupra simplei pornografii. În câteva rânduri, autorul reușește chiar performanța de a nara și fixa liric uimitoare indecențe caste. Un arhanghel "putred/ în aripi, ci cu glob de rouă-n suflet" fâlfâie protector prin mai multe poezii, acoperind dragostea
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
număr al unei noi reviste bilunare, intitulată Verso. Din echipa redacțională fac parte Ion Mureșan (redactor-șef), Alexandru Vlad, Ovidiu Pecican (redactori-șef adjuncți) și Alexandru Cistelecan (secretar general de redacție). Spicuim din programul-manifest al numărului inaugural: "În fața argoului mahalalei ridicat la rang de fior liric, Verso propune o eleganță discretă înarmată cu pix roșu. Verso este o revistă de cultură, nu o revistă de refugiu în cultură. Miza ei este dinamismul și viteza de reacție. Verso agreează polemica, judecata de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
expatrieri postume: "Doresc României fericire, cu toate că m-a adăpat cu amar și că a fost pentru mine o mamă cu adevărat vitregă. Doresc ca corpul meu, sau nu se va putea aceasta din cauze materiale, ca rămășițele mele să fie ridicate mai tîrziu și mormîntate afară din pămîntul românesc. (...) Nu voiesc la înmormîntarea mea să se priimească ca Ministerul Instrucțiunei publice să se reprezinte. Nu voiesc nici o delegațiune oficială, nici delegațiuni de studenți". Cum ne-am putea reprima gîndul unui paralelism
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
încremenit în aer cu degete răsfirate/ ca și cum ar voi să oprească joaca fiului./ Furca de tors în formă de cruce, pe care băiatul,/ jinduind-o, a luat-o din palma mamei ca pe o jucărie,/ mîna lui dreaptă o ține ridicată în dreptul ochilor/ (scrutători cum ochii niciunui copil n-au mai fost vreodată)/ privirea lor pierzîndu-se dincolo de încrucișarea/ bețelor de lemn, unde fusese ațintită,/ și în al căror semn pare să fi deslușit punctul/ de la capătul drumului său pămîntesc" (Louis de
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
El scrie cu secreta speranță a îndreptării păcătosului, căruia îi recunoaște, cu un fair-play invidiabil, calitățile și argumentele - atunci când ele există. Pe deplin ilustrativă în acest sens e scurta confruntare cu Adrian Cioroianu, în care Dorin Tudoran nu ezită să ridice câteva mingi la fileul adversarului, față de care își păstrează o evidentă simpatie. Amestecul de fermitate și relativism, de subiectivitate debordantă și de onestitate fără fisură contribuie la conturarea unui spectacol publicistic fabulos. Tăietura impecabilă a frazei este dublată de o
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
Pe vremuri, se zicea că muncim de frică. Acum muncim (cînd muncim...) de rușine? Concluziile mele sugerează că da: muncim de rușinea celorlalți, cel puțin în sectorul de servicii în care muncim pentru ceilalți, prin definiție. Personal, asta nu îmi ridică probleme etice. În ultimii ani asistăm în Vest la o evoluție a relațiilor de muncă ideale din firme spre relații mai personale - deci, avem vîntul în pupa. Modelul fordist axat pe diviziunea strictă a muncii era un model bazat pe
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
volumului II de Memorii, E. Lovinescu își dădea seama că această explicație e parțială: "Reacțiunile imediate, actele reflexe, ideile curente sunt, negreșit, determinate de temperament, dar, în afară de această floră instinctuală la îndemâna oricui și esențială primitivului, omul cult, cugetătorul se poate ridica deasupra temperamentului său în elaborații ideologice neizvorâte din solul afectiv, ci contrariidu-l chiar, prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe și a se concepe altfel" (în cap. XXXV). Dacă la începuturile sale criticul E. Lovinescu se credea rezultatul pur
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
IPS Bartolomeu Anania s-a ridicat la Ceruri și acum se află cu certitudine undeva, în apropierea lui Dumnezeu, acolo unde puțini pământeni pot ajunge. În ciuda patimilor, chinurilor și persecuțiilor prin care a trecut, viața pe pamant i-a fost lungă și plină de înfăptuiri. L-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
repetau numele celor doi frați Mitică și Valeriu, care nu o duceau prea bine. Înțelegeam că li s-a întâmplat ceva rău, că nu se știa unde sunt și cum o duc. Era vremea represaliilor comuniste împotriva celor care se ridicaseră împotriva ciumei roșii care venea dinspre răsărit și mulți tineri anticomuniști dispăreau fără urmă. De multe ori, mama mea nu-și putea stăpâni plânsul când venea vorba de prietenii ei cei nefericiți. Îmi amintesc asta foarte bine, probabil plânsul mamei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o metrica de tip folcloric (andaluz sau românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța gongoric, ca un reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
este un loc de îngropăciune a mii de ostași români aruncați de-a valma în 1941, în timpul războiului de apărare al Basarabiei. Aici am cules oase de pe câmp cum culegi ciupercile, gropile fiind făcute în grabă, la suprafață, iar cimitirul ridicat pe un dâmb, a făcut că ploile să spele în timp pământul și oasele să rasară ici-colo, precum ghioceii. Cu o pungă de oase, culeasa practic din gură câinilor (la acel timp cimitirul era loc de adăpostire și pășune pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
foc În timp ce Sub pânză din cortul cazon, Eroii se îmbată cu gloria personală Și vinul închegat în febra Altei bătălii Ce ni se lipește de trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dau imagini, în care, mama și fiică au același amant sau se porcărie pentru sporirea audienței. După 1990, prin invenția nefasta a celebrelor manele, folclorul autentic a fost maculat de indivizi lipsiți de voce, dar care vor fi adulați și ridicați pe vârful postamentelor zidite cu multe chite de bani. Ei nu sunt de vină. De vină este numai isteria cererii, beneficiari nevricoși, care intră în tranșă când aud astfel de orori. Gusturile nu se discută, daca nu frizează calitatea, morală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
beneficiari nevricoși, care intră în tranșă când aud astfel de orori. Gusturile nu se discută, daca nu frizează calitatea, morală, la auzul unor versuri triviale. țoapa totdeauna trebuie să iasă în evidență cu ceva. Când trebuie să vorbească în șoaptă, ridică tonul pentru a fi observată. Se îmbracă țipător, în condițiile în care trebuie să se ducă la o adunare, în care abundă ținutele sobre. Gesticulează agresiv în anturajul celor cu o conduită exemplara. Își dezvăluie intimitățile într-un mediu care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din mers, cu marfă în sacoșă, față de asistență medicală, făcută la domiciliul bolnavului, care nu necesită spitalizare. țoapa este periculoasă pentru că nu are autocontrol. Întro confruntare directă, țoapa are mișcări imprevizibile. Domină asistență cu un tupeu exaltat. Poate să-și ridice poalele peste cap, devenind ridicol cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil, la inevitabilă perversitate, treaptă inferioară a caracterului uman sau caracteristică specifică a societății de tranziție, care a creat astfel de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în cealaltă parte... Ceva străin și totuși uman. E cuget al zborului captiv Cu aripi două, iată, chiar zborul le desparte. Mă rog că mie însumi condiției că șanț Trup de cuvânt și foame de mine ca de-o pâine Ridică-mi fruntea, Munte învață-mă să cânt Prin dezvățarea morții ce-acum lucrează-n mine. Să nu îl doară golul edenului purtat Renaște-ne din tine, Iubire născătoare ... Eu nu mă joc ci ființă -i preludica splendoare Râzând la vamă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
echipament mineresc (salopete, cizme, cască). La Complexul Expozițional, la întâlnirea cu Președintele României. Domnul Ion Iliescu, au participat circa 20.000 de oameni. Toți păreau mineri. Din Valea Jiului veniseră doar 5.000. Cine erau ceilalți?” Cine erau? “Minerul” care a ridicat ranga deasupra capului fiicei mele și a soțului ei, ambii cercetători științifici la ICEMENERG nu purta cizme de ortac ci pantofi din cea mai fină piele, mâna încleștata pe ranga nu părea a fi de miner, iar limbajul lui când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război Mondial, a ridicat moralul soldaților și ofițerilor români cu cântece ce au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, alinând cu ele durerile răniților de la Oituz, Mărăști, Mărășești, luptători pentru Întregirea Neamului. O ulița de la marginea municipiului Pitești, cu mult noroi și câteva case, poartă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor, cu berea care se vindea la „blană” sau la „metru”. Ne-a rămas muzica lui care se odihnește pe plăci de patefon și din când în când cineva își mai aduce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
un mare centru religios. Zeii lor erau: Shiva, creatorul și distrugătorul lumii; Vishu, păstrătorul ordinei universale și frumoasă lui nevasta Lakshimi, zeița frumuseții și a fericirii. Spre venerarea lor, dar și a altor zeii din Pantheonul Hindus, Regii Pallava au ridicat aici temple săpate în stâncă și împodobite cu scene din istoria faptelor lor legendare. Acestea sunt cunoscute sub numele de “Templele de la MAHABALIPURAM”, la care și astăzi mai vin pelerini să se roage și să aducă ofrande zeilor lor. Un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
este capitala comercială și financiară a Indiei. Sute și sute de importante instituții financiare și bancare, ca și centralele marilor corporații și companii indiene se află aici, Bombay Stock Exchange și Reserve Bankof India, iar standardul de viață este relativ ridicat față de alte părți, dacă putem spune și așa. Acest fapt atrage o mulțime de migrații, din India și din Asia de Sud, creând un purpuriu de comunități, religii și culturi. În sec. al XVI-lea portughezii l-au numit Bom Bahia, de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]