1,913 matches
-
criza energiei, mâncare nu mai avem deloc, căldură până și soarele întârzie să ne-o dea, iar dl Ceaușescu, cum îi ziceți dvs., crede că face politică înaltă, planetară. Domnilor, fie-vă milă de noi și scoateți masca acestui caraghios ridicol care chiar crede că vorbește în numele unei națiuni întregi. Lăsați la o parte și pentru alte vremuri mai bune diplomația, obiectivitatea, vorbitul în vârful buzelor și înțelegeți că, în vreme ce copiii ne mor de foame, ni se cere să ne înmulțim
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
incinerate de război și lagăr, ne-a adus bucurii visate și neîmplinite, dureri trăite sau numai bănuite, neliniști vaste, chinul Întrebărilor. Inaderența lui la realitate e și a noastră, stinghereala acoperită de zâmbet și ascunsă Îndărătul ochelarilor, teama paralizantă de ridicol, dorința mereu Înfrânată de a o depăși... bovarismul nostru. Nu mai puțin, tăria, vitalitatea neobișnuită de care trebuie să ne dovedim apți.” Părea prea solemnă, probabil, adresarea, conferind serii o gravitate care atrăgea responsabilități și primejdii Încă ascunse În ghiocul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de ridicolul agresiv și pervers din jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția la ideologie și politic Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a fost atacată. Nu a fost nimeni rănit, nu s-a provocat nici o stricăciune. După încetarea focului s-a constatat că zgomotul, al așa zisului foc de pistol, a fost provocat de o ușă grea care se trântise de vânt. Ridicolul situației raportate pune într-o lumină rizibilă atât corpul de gardă de la Rm. Sărat cât și întregul aparat polițienesc al regimului. Rm.-Sărat. Legiunea de jandarmi. 28 August a.c., broșura „Adevărul în procesul Corneliu Zelea Codreanu” a fost găsită una
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tragic (Eugen Jebeleanu), Locul lui Eminescu în literatura română (Ion Vitner) sau Eminescu despre realismul critic rus (Ion Hobana) induc tot felul de distorsiuni ideologice, prin lupa cărora sunt interpretate viața și opera poetului. Distorsiunea și mistificarea ajung în pragul ridicolului, ca, de pildă, atunci când sunt scoase la lumină „opinii” și articole venind din rândul „maselor”: De ce era Eminescu un poet „trist” (Solomon Maria, responsabilă culturală la uzinele „Tăbăcăria Națională”) sau Începem să-l cunoaștem pe Eminescu cel adevărat (Costică Abacioaei
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
Jurnal de șantier. Bumbești-Livezeni, 27/1948), Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Ben Corlaciu. Și teatrul din F. este populat de personaje emblematic-comice: brigadierul UTM, ciobanul. În piesa radiofonică Ciobanul de pe Ceanul Mare de Mihail Davidoglu, bucolicul cochetează cu cel mai abrupt ridicol: „oile behăie, tălăngi, Petruc doinește”. O piesă de teatru cu brigadieri dă Al. Kirițescu (La răscruce de drumuri, 11/1948). Semnificativă este obediența revistei față de criticile ce îi sunt adresate în „Scânteia”, spiritul autocritic frizând autodenunțul. Când, în „Scânteia” din
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
mici portrete ale unor tipuri din diverse medii sociale, surprinse în momente semnificative. În general sunt urmărite aspecte comice, care capătă o ușoară tentă caricaturală, F. devenind sarcastic doar când intenționează să demistifice impostura din lumea medicală. El sesizează exact ridicolul, are haz și se situează la nivelul observatorului inteligent, incisiv, care vrea să-i amuze și pe alții cu constatările și impresiile sale. Are ochi și memorie de artist, secvențele derulate păstrând animația senzorială a scenelor reale. Acuitatea privirii, vioiciunea
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
existența vidă a unui funcționar, care trăiește cu intensitate disproporționată micile drame ale experienței cotidiene, întotdeauna mediocră (încurcături birocratice, aventuri galante, o promovare în funcție), este privită cu un amestec de compasiune și detașare ironică de un narator sensibil la ridicolul, dar și la tragismul insului anonim, incapabil să-și depășească propria condiție. Romanele de analiză psihologică ale lui D. au un fundal bine precizat, căci autorul se arată interesat cu deosebire de răsfrângerile existenței sociale în conștiințele individuale. În Al
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
apoi Fulga sau Ideal și real și circulând în numeroase ediții) și Vlăsia sau Ciocoii noi (1887). În Fulga, pare-se inspirat după un roman al lui Alphonse Karr, se încropește o poveste de dragoste, cu personaje fantomatice, convenționale, frizând ridicolul prin patetismul lor, pe când în Vlăsia sau Ciocoii noi autorul încearcă, pe urmele lui N. Filimon, o frescă satirică în care țara este imaginată ca o „vlăsie” aflată la discreția profitorilor politici. Deoarece procedeele de compoziție se amestecă, iar personajele
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
În final Într-o nouă căsătorie, la vîrsta de 65-70 de ani), obiecte sexuale atunci cînd Ea are nevoie doar de asta, pradă disperării (naratoarea Își pierde primul copil, un băiat, mort la două ore după naștere), geloși pînă la ridicol (mai ales atunci cînd soțul amantul și Ea sînt tustrei colegi de serviciu), rigizi și terni pînă la exasperare (tot a Ei...), otrepe criminale (se preiau știri din ziare), totdeauna imprevizibili În ceea ce-i pot transmite unei femei și, Înainte de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Prezența celui de-al doilea cuplu Îi permite scriitoarei să pedaleze pe iluziile pierdute ale unei vieți de femeie. Nelly, de-acum colega de suferință a naratoarei, fusese frumoasă, iubită, dar favorurile vieții o fragilizaseră prea mult și-i ascunseseră ridicolul de care orice trup omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă de la o vreme, cînd societatea nu-i mai recunoaște, datorită pierderii podoabelor erotice, nici un drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pune în situații considerate reprezentative pentru o anumită epocă. Indiferent cum se numește acesta, Alexandru Severin, Crișan, Ion Mușat, drumul său e unul singur - în slujba clasei muncitoare. Romantismul sincer și naiv și scriitura alertă salvează aceste texte mediocre de la ridicol. C. reprezintă însă cazul acelui scriitor la care toate celelalte scrieri au fost puse în umbră de apariția, mai întâi a unei cărți, apoi a unui ciclu de succes, Cireșarii, cu suita de narațiuni: Teroarea neagră (1956), Castelul fetei în
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
atât conștiința i se întărește. Într-o situație educațională obișnuită, oricum, asemenea amenințări dure, de viață și moarte, sunt rare; iar când există, elevii răspund bine în fața lor. Copiii învață, de exemplu, regulile de circulație ușor și repede. Dar umilirea, ridicolul, deprecierea, disprețul și sfidarea - acestea chiar reprezintă amenințări ale persoanei (threats to the person itself), ale percepției pe care ea o are despre sine și, ca urmare, intervin grav în învățare. Pe de altă parte, când amenințarea sinelui este minimă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
către Voltaire). Satiră. Duhului meu se numără printre cele mai cunoscute creații ale lui A., expresie deplină a unei ironii superioare, desfășurată cu vervă. Poetul oferă drept „model” imaginea vieții mondene a timpului, însoțind-o însă de notația acută a ridicolului și a falsității ei de esență. Geneza fabulelor (între ele câteva capodopere ale genului: Boul și vițelul, Câinele și cățelul, Toporul și pădurea, Oglindele, Vulpea liberală) trebuie raportată, de asemenea, la racilele vieții sociale și, mai ales, politice ale vremii
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
alcătuit volumul înghețând aproape aleatoriu seria articolelor publicate în Familia. Panteonul român se putea prezenta la fel de bine publicului ca o colecție de biografii contemporane în mai multe volume alcătuite mecanic, în ritmul publicației periodice - cu riscul desigur de a expune ridicolului calificarea neobosită a genialității. Pentru că recrutarea de genii e un proces în curs, realizat prin captarea unei surse neîncetat productive. La capătul biografiilor, Vulcan e preocupat să menționeze continuarea activității geniale: "Activitatea penei acestui scriitoriu e atât de mare încât
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
contemporanii lui români, niciunul nu va reprezenta "poetul", "fabulistul", "politicianul" așa cum o fac modelele occidentale. Dimpotrivă, figurile românilor sunt cețoase și indeterminate, la limita anonimatului. Care este rolul lor? De ce Heliade Rădulescu ține să transforme numele tuturor autorilor, cu riscul ridicolului, în figuri ale unor genericități obscure? De ce vrea să populeze până la aglomerare câmpul literaturii române cu antonomaze ale unor scriitori minori? Într-un articol al lui Cristophe Pradeau din 2001126 există o observație interesantă în marginea istoriei literaturii franceze concepute
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
n-ar fi fost exclus din viața politică? Poate, îmi spun preopinenții, dar dacă era cu adevărat preocupat de binele țării, ar fi acceptat situația și nu ar fi ținut cu dinții de scaun. Nu vreau să analizez eu, aici, ridicolul explicației, am redat-o doar pentru a marca tipul diferit de impact pe care două situații aproape identice l-au putut avea. Pe lângă exemplele de mai sus, se poate discuta aplicat, pe larg, despre numeroase alte situații: despre Cocoș-Udrea vs
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
arta rezidă în abilitatea de a oferi ceva mai mult în schimb, fără a fi prins într-un angrenaj care ar conduce la o cheltuială din ce în ce mai mare și la ruina finală a familiilor, într-o rivalitate ostentativă care ar friza ridicolul. Există așadar o euritmie a relațiilor sociale. O mișcare de pendul care imprimă o cadență de respectat pentru schimburi. În privința recepțiilor private, cât și a bunelor oficii nu trebuie să rămânem datori: "Dacă acceptați o invitație, să știți că se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
moderne și a întoarcerii spre izvoare de autentică vechime” (p. 220). Pe de altă parte, în cinematografie autoarea vorbește cu ironie amară despre faptul că „prin grația lui Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu avem și noi acum indienii noștri... Dacă ridicolul ar putea arde o peliculă cinematografică, evident că nu ne-ar fi fost dat să vedem la Paris Dacii... Dar ridicolul nu arde, nu ucide, mai ales la București. Așa încât i-am văzut. Și nici măcar nu am putut râde, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
amară despre faptul că „prin grația lui Titus Popovici și Sergiu Nicolaescu avem și noi acum indienii noștri... Dacă ridicolul ar putea arde o peliculă cinematografică, evident că nu ne-ar fi fost dat să vedem la Paris Dacii... Dar ridicolul nu arde, nu ucide, mai ales la București. Așa încât i-am văzut. Și nici măcar nu am putut râde, după cum ne îndemnau imaginile, din care nici una, în afara planurilor de natură salvate oarecum de aparatul de filmat a lui Costache Ciubotarul, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ca la Chestura din Iași și În jurul ei. Nicăieri În lume nu s-a depus un asemenea efort prelungit (mai bine de cincizeci de ani) pentru a ascunde o astfel de prăbușire de valori umane prin estomparea adevărului, reducerea până la ridicol a numărului victimelor și Încercarea de a arunca vina asupra altora. În curtea Chesturii au fost uciși, Într-o singură zi, aproximativ 5.000 de evrei, iar pe străzile din jur și În drum spre gară Încă vreo câteva mii
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
făcută În fața Tribunalului, depoziție care nu a fost prezentată la proces, Lupu XE "Lupu, Constantin" a descris problemele adevărate care l-au preocupat În zilele pogromului și convorbirile cu Antonescu, XE "Antonescu, Ion" pentru a scoate În evidență cât de ridicole sunt acuzațiile aduse acum Împotriva lui. El a descris haosul care s-a creat din cauza năpustirii populației românești - soldați, polițiști, jandarmi, civili - asupra evreilor, cu scopul de a jefui și ucide, pe care i-a fost greu să o stăpânească
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
l-a analizat), care se manifestă prin evitarea succesului academic, re ușita fiind percepută și trăită mai mult ca eșec decât ca succes. Astfel, tinerele au tendința de a-și asocia competența intelectuală superioară cu lipsa feminității, nepopularitatea, riscul de ridicol, posibilitatea respingerii de către societatea feminină obișnuită și probabilitatea mărită a indezirabilității în societatea masculină (Ibidem, p. 87). Perfecționismul este o autoexigență mărită care conduce la dezvoltarea competențelor personale și la dobândirea unor noi modalități, superioare, de relaționare cu mediul intern
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
simțit vibrația poeziei lui Nichita Stănescu și i-a decorticat cuvintele, într-un mod care unea inteligența cu talentul (combinație atât de rară!), Marius Damian și-a dimensionat corect mijloacele izbutind să căptușească - la fel ca Bashevis Singer - cu duioșie ridicolul personajului (copertele din Jean-Claude Carričre n-au avut nici un rost). Posesoarele Premiului "Timică" și a celui intitulat "Sică Alexandrescu" intră, ambele, în categoria "au ceva". Adică ce s-a văzut nu e concludent, nu m-aș repezi s-o angajez
O furtună pe o scenă mică by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12521_a_13846]
-
scriind Ion! Întors la el în sat, tobă de carte, fiul țăranului arată cu degetul grebla și-și întreabă tatăl: "asta cum se numește?". Până când calcă pe ea și memoria îi revine brusc. Mihai Zamfir se ferește să cadă în ridicol făcând, osentativ, paradă cu abilitățile de teoretician. E, din contră, un gospodar așezat, cu borcanele bine separate: Frye și Gadamer pe raftul de sus, proza pe raftul de jos. Astfel, reușește să devină romancier, scriind cu sufletul, departe de închisoarea
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]