1,947 matches
-
când cei de afară, zărind prin fereastră figura lui Venturiano, pornesc în urmărirea lui. Durata urmăririi e compensată de rapiditatea rezolvării punctului culminant în deznodământ, recunoașterea lui Rică și consimțământul la căsătoria cu Zița. Finalul aduce din nou în atenție ridicolul personajului principal, atunci când Jupân Dumitrache găsește cravata lui Chiriac pe patul Vetei. Unii critici din trecut, începând cu anonimul cronicar a cărui idei au fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Vetei. Unii critici din trecut, începând cu anonimul cronicar a cărui idei au fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin progresul moravurilor și al instituțiilor: „Biciuiește (comedia - n.n.) numai defecte trecătoare, ridicole efemere? Ea va fi înțeleasă, gustată, aplaudată, cât acele defecte și acele ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186) De aceeași părere sunt Pompiliu Eliade
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fost publicate în „Binelui public“ la 24 ianuarie 1879, au susținut teza caducității tipurilor caragialiene, prin progresul moravurilor și al instituțiilor: „Biciuiește (comedia - n.n.) numai defecte trecătoare, ridicole efemere? Ea va fi înțeleasă, gustată, aplaudată, cât acele defecte și acele ridicole vor subsista... Ultimului fel de comedii aparține și acesta de care vorbim...“ (Caragialiana, Șerban Cioculescu, Editura Albatros, București, 2003, p. 185-186) De aceeași părere sunt Pompiliu Eliade și Eugen Lovinescu. Cel dintâi, ca director al Teatrului Național, considerând bietele capodopere
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică ideea de republică, ci degenerarea principiilor pașoptiste în epoca dominației monstruoasei coaliții. Caragiale evidențiază contrastul între ceea ce sunt exponenții epocii sale și ceea ce pretind că sunt. De aici se naște ridicolul cu care i-a imortalizat marele scriitor. Comicitatea eroilor caragialieni nu anulează ființa lor, fiindcă ei fac parte dintr-o epocă profund realistă, iar calitatea comică nu este decât un înveliș al lor. Ridicolul personajelor caragialiene subliniază elementul odios din
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
că sunt. De aici se naște ridicolul cu care i-a imortalizat marele scriitor. Comicitatea eroilor caragialieni nu anulează ființa lor, fiindcă ei fac parte dintr-o epocă profund realistă, iar calitatea comică nu este decât un înveliș al lor. Ridicolul personajelor caragialiene subliniază elementul odios din ele. O scrisoare pierdută este apreciată de N. Barbu ca sacră sistemă a oligarhiei burghezo moșierești, sinteza calităților odioase ale politicienilor vremii, relațiile dintre diferitele categorii sociale. Dramaturgul posedă arta tipizării: Fiecare din personajele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ca o terapie, ele putând converti uneori suferința vie într-o „suferință literară”, în care eul caută să filtreze dificultățile realului. Revenită în cotidianul care îi rezervă atâtea frustrări, adolescenta, apoi tânăra femeie nu-și reprimă deloc simțul hipertrofic al ridicolului. În râsul ei zvâcnește nervul unei inteligențe tăioase, care sloboade „acidități” ori de câte ori ceva n-o mulțumește. Nu scapă de examenul necruțător nici mintoșii ei amici dintr-o generație scânteietoare, nemaivorbind de profesorii de la facultate, portretizați corosiv, cu un subiectivism mândru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
Corneliu Porumboiu. Eram pregătit, montat de corul cvasiunanim de laude și stârnit de comentariile ditirambice din presa sătească de specialitate (din "satul global" adică), pentru o experiență estetică răscolitoare, care să-mi revigoreze credința în cinematografia românească, cam debilă, cu ridicole complexe de superioritate și cu onoarea destul de șifonată. Polițist, adjectiv, pelicula în cauză, ne-a fost prezentată în cadrul unui program al postului HBO România, demn de toate laudele, care, pe lângă spanacurile americane ne difuzează și realizări ale noului val din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cele două încercări neconstituționale de lovitură de stat parlamentară. Dar tot asta l-a făcut, ca pe toți politicienii care se cred providențiali, să creadă că orice decizie de-a sa, subiectivă, este bună pentru țară. Corcolirea "mogulilor" proprii, instituirea ridicolului "pedelism dinastic" al celor două Elene de poveste ale sale, umilirea prim-miniștrilor și apoi a milionului de bugetari cărora le-a tăiat, cu de la sine putere, jumătate din venituri pentru o fantasmagorică rețetă de trecut criza și, în fine
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pune în situații considerate reprezentative pentru o anumită epocă. Indiferent cum se numește acesta, Alexandru Severin, Crișan, Ion Mușat, drumul său e unul singur - în slujba clasei muncitoare. Romantismul sincer și naiv și scriitura alertă salvează aceste texte mediocre de la ridicol. C. reprezintă însă cazul acelui scriitor la care toate celelalte scrieri au fost puse în umbră de apariția, mai întâi a unei cărți, apoi a unui ciclu de succes, Cireșarii, cu suita de narațiuni: Teroarea neagră (1956), Castelul fetei în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
de-a-ntregul sedus de punctul de vedere al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să pună o surdină fantasmelor sale debordante. Intră În acest sentiment complex și teama de ridicol, și pudoarea, și acel dram de luciditate (Béatrice Didier Îl numește „pesimism”) iscate de solitudinea permanentă, sau de scurtă durată, În care autorul de jurnale intime se plasează de bunăvoie. Construindu-și autoportretul, scriitorul va avea grijă să ofere măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
GRECIA În Liban, în anii '70, onoarea familiei era apărată prin violență, însă și prin minciună. În introducerea unui simpozion care analiza mai multe societăți mediteraneene, Peristiany (1976: 23) se referă la "folosirea defensivă a înșelăciunii și folosirea ofensivă a ridicolului", secretivitatea fiind cea de-a doua strategie defensivă practicată de familiile care țin să-și apere onoarea. Atitudinile grecilor față de minciună, conformîndu-se acestei generalizări, au fost menționate în capitolul 1, pe baza descoperirilor lui Ernestine Friedl. Asemenea strategii sînt semnalate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unei teorii al cărei subiect nu este politica faptul că este descriptiv inadecvată în privința politicii sau că nu ține seama de adevărurile fundamentale despre politică înseamnă, din punctul meu de vedere, să te apropii periculos de mult de atingerea culmii ridicolului și lipsei de seriozitate pentru argumentarea filosofică. Aceasta cu atât mai mult cu cât moraliștii au respins fără echivoc destule dintre "teoriile" ce li se atribuie cu privire la politică (precum "teoria" că standardele morale pe care le propun sunt standarde de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
proporții de masă. Nu o dată, Octavian Paler face figură de idealist inadaptabil, de izolat provincial inconformist. Pare uneori un personaj din Gârleanu, din Brătescu-Voinești, inhibat, neînțeles, retractil, izolat. Se regăsește în Don Quijote fiindcă acesta este un grandios iluzionist, invulnerabil la ridicol, cu nebunia gesturilor sublime în sânge. Ar dori, ca și modelul său, să sfideze teroarea, să nu-i pese de bășcălia stupidă, să urce una după alta toate treptele nesupunerii, inconformismului și revoltei. Și, în final, să triumfe. Dar să
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Lamartine și persoanele care i-au aplaudat argumentația au văzut, cu ochiul stâng, salariile câștigate de furnizorii actorilor, aceștia ar fi trebuit să vadă, cu ochiul drept, salariile pierdute de furnizorii contribuabililor; din cauza acestei viziuni deficitare, aceștia s-au expus ridicolului de a considera o deplasare un câștig. Dacă erau consecvenți cu doctrina lor, ar fi cerut subvenții la infinit; căci ceea ce este adevărat pentru un franc și pentru 60.000 de franci este adevărat, în circumstanțe identice, și pentru un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Numai pentru a cădea, și el, într-o tristă logomahie! Domnul Billault este prea luminat pentru a nu simți, măcar de o manieră confuză, pericolul fiecăruia dintre pașii săi pe calea care sfârșește în Comunism. El nu se înconjoară de ridicolul de a poza în campion al Proprietății în momentul în care o violează; dar ce imaginează el pentru a se justifica? El invocă axioma favorită a oricui vrea să concilieze două lucruri ireconciliabile: Nu există principii. Proprietate, Comunism, să luăm
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
articolele de mai târziu: "Ungurii nu sunt superiori în nimica națiunilor cu cari locuiesc la un loc; și acest palat de spume mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus"257. Laboratorul activității jurnalistice eminesciene se reflectă în manuscrise, unde regăsim, alături de transcrieri din tratate de specialitate, prelucrări succesive ale textelor destinate tiparului. Acribia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sînul nopții”, „buze de rouă”, plăceri molatice, argil molatic, filomela și moartea dulce - arată tendința de a senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv decît contemporanii lui, glasul trece mai sincer, mai expus la ridicol printre imagini poetice obosite. Este o explicație pentru faptul că lîngă impresia de platitudine, de galanterie trivială, avem, totuși, sentimentul că o sensibilitate nouă Își face greu loc, dar Își face, În versurile tînărului Bolintineanu. În Florile Bosforului, Macedonele, Conrad
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Povestind cumplitul dor”... A povesti amorul e chiar stilul lui de a scrie. A povesti, adică a trece gîndul printr-o istorie moralizatoare din care, adesea, n-a rămas decît un proverb. Pann nu se expune niciodată total, nu riscă ridicolul unei confesiuni patetice. Caută complicitatea legilor morale, se ascunde după modele. Formula lui de adresare este se spune că... Unele CÎntece de lume vorbesc, totuși, la persoana Întîi singular și sînt mai direct jălalnice. N-am cercetat, neinteresîndu-mă problema, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și Céline, ale filosofilor legionari Pușcariu, Găzdaru și Șandru și ale huliganilor Brătescu-Voinești și Caracostea. Nu lipsește nici Gamillschey, gauleiterul hitlerist al lingvisticii române, nici August Scriban, autorul dicționarului antisemit al limbii române, nici agentul antisovietic profesionist N.P. Smochină, nici ridicolul George Pascu. Nu lipsește nici lingvistul american Carnap, părintele idealismului semantic, expresia tipică a «culturii» inumane și putrede a oligarhiei financiare din America. Adevărată «sfântă alianță» a lingvisticii reacționare! (Ă). Colaboratorii Buletinului ignorează vădit opera științifică a ilustrului lingvist sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o semi-libertate; menajînd despotismul atunci cînd ei combăteau absurditățile religioase și cultul atunci cînd se ridicau împotriva tiraniei; atacînd aceste două flagele pînă la originea lor, chiar și atunci cînd păreau că nu se luptă decît cu abuzurile revoltătoare sau ridicole și lovind acești arbori funești la rădăcinile lor cînd păreau a se mărgini la a tăia din tulpina lor cîteva ramuri rătăcite [...]; dar, neîncetînd niciodată să reclame independența rațiunii, libertatea de a scrie, ca pe dreptul, ca pe salvarea speciei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să-și deie, "odată pentru totdeauna", opinia asupra criticii (Crit. crit. etc.). Avem de la dânsul și mostre de critică literară. Așa, în Critica criticii, analizează pe Nicu din Rămășagul lui Alecsandri, arătând că în el Alecsandri a voit să zugrăvească ridicolele nevinovate ale entuziasmului vârstei de 18 ani; analizează - cred pentru prima oară -, vorbind de Și dacă critica dlui Maiorescu nu e așa de literară, dacă, vreau să zic, ea este mai mult afirmare de principii teoretice decât disecare de opere
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sa proprie - Băcălia ambițioasă -, ambiția mahalalei de a se ridica mai sus, de a-și da aere de civilizare, punând în legătură această "ambiție" cu o însușire general omenească, cu dorința omului de a se ridica tot mai sus: explică ridicolul, grimasele etc. societății din vremea sa prin această ambiție înnăscută, plus amestecul de civilizații; analizează tipurile, de pildă pe Matasaru (Băcălia ambițioasă), arătând legătura dintre ideile și morala lor, pe de o parte, și meseria, educația și clasa lor, pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
filogermanism" și "cosmopolitism" ale dlui Maiorescu, care n-au existat. 3 Sunt sigur că dl Maiorescu, dacă ar fi trăit în Italia pe vremea lui Garibaldi, nu l-ar fi urmat, poate ar fi zâmbit în forul său interior de "ridicolul" delirului popular; pentru dl Maiorescu, ne spune dl Panu (în "Săptămîna", anul 1901, 4), Revoluția Franceză a fost o "epidemie morală". 4 "Arta vieții ? Rezervă, discrețiune, cumpătare, în genere negațiune și în rezumat abnegațiune." "Ferește-te a da sfaturi." (Critice
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu ne mai aducem aminte unde - că sunt mulți care schingiuiesc și sfâșie frumoasa noastră limbă și în loc de creatori se fac croitori și croitori răi. Asta ne-a îndemnat a compune această mică comedie crezând că facem un bine arătând ridicolul unor asemine neologiști". Nu-i vorbă, farsa aceasta e peste măsură de slabă. Chiar alegerea locului, Burdujănii, e o copilărie, căci la Burdujăni nu putea exista o asemenea "muză". Scriitorii dinainte de 1870 aveau spiritul prea facil și procedeul lor era
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]