2,040 matches
-
și la stânga: nu-l cunoștea. — Da’ las’ că tot ajungem noi! zise Ștefan și, ridicându-și biciul, trecu repede înainte, ca să-și îndemne roibii. În fundul unei văi ne oprirăm deodată. Un caporal se arătă în deschizătura de dinapoi a trăsurii, roș la față și asudat. —Trăiți, domnul căpitan, drumul pe care a apucat trupa e din nou prunduit și greu, nu puteți merge pe el. A dat ordin domnu colonel să apucați tot pe drumul vechi, să ieșiți înainte, deasupra Hârlăului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
samă la vorbele mele; și-a săltat pușca în spate, a îndemnat calul cu pintenii și s-a dus prin lumina lui august, până ce s-a pierdut prin bungeturile din marginea pădurii. Cânele, nedespărțit totdeauna de stăpânu-său, un câne mare roș, cu părul lung, sărea în dreapta și-n stânga calului și străbătea prin toate desișurile mărunte. Într-un târziu, după ce dispărură cal și călăreț, auzii bătaia puștii, adânc răsunând, clocotind din poiană în poiană: am înțeles că a dat boierul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe potecă. Venea întunecat. Îl zării tocmai când începeau a cânta tălăngile vacilor boierești, în poieni și tocmai când din urmă, pe drumul pe care venisem eu, se arătă și boierul Enacache pe calu-i iute, cu cânele-i mare roș care sărea în dreapta și-n stânga și străbătea toate tufișurile adulmecând. Se opri boierul, se opri și pădurarul. Ce mai este pe la câșlărie, Voineo? —Bine, cucoane Enacache... Stăpânul zâmbi, apoi, întorcând spre mine capul, rosti limpede: bună ziua!, trecu repede înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mirat: —Cum? nu știi? boierul Enacache a pierit! L-au găsit oamenii de la câșlărie sub râpa de la Fundeni... Cine știe cum trecea pe acolo, și tocmai când trecea, a fătat malul... L-au găsit sub mal, cu cânele alături... știi, cânele cel roș... — Cum? a murit boierul? Eu nu știam nimica. — Da, a murit... Răspunsul era liniștit și lămurit, dar mi se părea că ochii neclintiți ai pădurarului mă ținteau prea îndărătnic. Nu știu, n-aș putea spune de ce, un fior, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te duci, sara? Haia nu răspunse. Tu nu știi că-i pacat să te întâlnești cu om de lege străină?... Pân-acu am tăcut, dar acum vreau să-ți cer socoteală. Și ochii lui ardeau, și gura, împresurată de părul roș, zbârlit, avea o încrețitură de răutate. — Ce vrei tu să faci? Să te duci în lume cu un ticălos care-și bate joc de Dumnezeul nostru? Ce? ești de capul tău? Aici ai să stai, ai să asculți de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu privirile cercetătoare, intră zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tot treburi de vânătoare, pe când chestiile polițienești propriu-zise privesc orașele și anumite viclenii ale oamenilor de-acolo. În trecuta vară a acelui an 1925, venise la Prelunci domnișorul Pitu, feciorașul unuia dintre stăpâni, ca să dobândească cel dintăi trofeu de țap roș. Cât lenevise la casa de vânătoare, domnișorul Pitu se îndeletnicise cu niște cărți de istorisiri. Două din aceste cărți: „Urmele tigrului regal“ și „Crima din Cincinatti“, domnișorul Pitu le dăruise lui Culi. Cetindu-le cu mare plăcere, paznicul dobândise convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-i dea de știre. Rău au făcut, ținând în samă mai ales faptul că are el acuma niște năcazuri pe care nu le dorește nici dușmanilor. Chiar în aceeași zi, sub sară, i-a întâlnit pe amândoi la Izvorul Roș, aproape de Frumoasa. I-a întrebat, încercând să râdă, că ce-i cu pulpa de cal. — Ce pulpă de cal? a răspuns badea Toma. A zâmbit și Traian: Care pulpă de cal? — Socoteam că n-ați uitat domnilor, a zis supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noroadele acestea va fi mai tare decît celălalt. Și cel mai mare va sluji celui mai mic." 24. S-au împlinit zilele cînd avea să nască; și iată că în pîntecele ei erau doi gemeni. 25. Cel dintîi a ieșit roș de tot: ca o manta de păr, și de aceea i-au pus numele Esau. 26. Apoi a ieșit fratele său, care ținea cu mîna de călcîi pe Esau și de aceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ea de atunci. 27. Cînd i-a venit vremea să nască, iată că în pîntecele ei erau doi gemeni. 28. Și în timpul nașterii, unul a scos mîna înainte; moașa i-a apucat mîna, și a legat-o cu un fir roș, zicînd: " Acesta a ieșit cel dintîi." 29. Dar el a tras mîna înapoi, și a ieșit frate-său. Atunci moașa a zis: "Ce spărtură ai făcut!" De aceea i-a pus numele Pereț (Spărtură). 30. În urmă a ieșit fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
cel dintîi." 29. Dar el a tras mîna înapoi, și a ieșit frate-său. Atunci moașa a zis: "Ce spărtură ai făcut!" De aceea i-a pus numele Pereț (Spărtură). 30. În urmă a ieșit fratele lui, care avea firul roș la mînă; de aceea i-au pus numele Zerah (Cărămiziu). $39 1. Iosif a fost dus în Egipt; și Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat de la Ismaeliții care-l aduseseră acolo. 2. Domnul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
lui Iacov: Iosif și Beniamin. 20. Lui Iosif i s-au născut, în țara Egiptului: Manase și Efraim, pe care i-a născut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 21. Fiii lui Beniamin: Bela, Becher, Așbel, Ghera, Naaman, Ehi, Roș, Mupim, Hupim și Ard. 22. Aceștia sunt fiii Rahelei, pe care i-a născut lui Iacov. În totul patrusprezece inși. 23. Fiii lui Dan: Hușim. 24. Fiii lui Neftali: Iahțeel, Guni, Iețer și Șilem. 25. Aceștia sunt fiii Bilhei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
a doua împreunare de covoare. 18. Au mai făcut și cincizeci de copci de aramă, cu care să se împreune acoperișul cortului, ca să alcătuiască un întreg. 19. Au făcut pentru acoperișul cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roș, și o învelitoare de piei de vițel de mare, care trebuia pusă pe deasupra; 20. scîndurile pentru cort, le-au făcut din lemn de salcîm, așezate în picioare. 21. Lungimea unei scînduri era de zece coți, și lățimea unei scînduri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă dată, proaspăt zugrăvit cu roș și negru, să-mi ucidă gândurile și să-mi spargă fraza sentimentală, ticluită de piticul caraghios, din mine, convalescent în urma nenumăratelor mele atentate împotriva lui, săvârșite dar până azi neizbutite. - „Mult stimate domn”, - i-am scris lui Șvaițer, „omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui Beșt în Paradis sunt descrise în diverse docu- mente. Într-o celebră epistolă trimisă de Beșt în 1746 chiar cumna- tului său, rabinul Gerșon din Kutov, Baal Șem Tov vorbește despre o incantație pe care a făcut-o de Roș ha-Șana „în vederea ascensiunii sufletului” (psihanodia), despre „lumile superioare” și „revenirea în Paradisul inferior”, despre urcarea „de la o lume la cealaltă” : „Așa, treaptă după treaptă, m-am ridicat până am intrat în palatul lui Mesia” (132, pp. 242-243). Ca un fel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
preferințe. Un conținut care obține un număr mare de aprecieri pozitive (Diggs), fiind așadar mai popular printre utilizatori, este mutat pe pagina de pornire Digg la categoria de continut căreia îi aparține. Site-ul Diggs a fost creat de către Kevin Roșe și lansat în noiembrie 2004. Edublog: Blog axat pe educație. Entry (Intrare): O postare sau un articol individual publicat pe un blog. Aceste intrări, desi apar pe pagina de index, sunt de asemenea pagini web individuale. FeedBlitz: Un serviciu online
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
Sunshine/Fiecare se crede normal de Jonathan Dayton și Valerie Faris. O comedie cu accente grave sau o dramă a dulcilor nevroze ale noastre, ale tuturor. Multă umanitate și dorința de a trece dincolo de stereotipii. » La Môme/ La Vie en roșe de Olivier Dahan. Un scenariu deștept și un regizor cu multă inteligență a inimii, care fac că filmul să poată fi apreciat și de cei care n-au tangente de gust cu Edith Piaf. O actriță impresionantă - Marion Cotillard. » The
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
mrejele acestei ademeniri.“ (Constantin Mitră) Excesul de interpretare. Este practicat de unii critici literari care n-au priză la realitatea textului și se pasionează, în compensație, de ceea ce ei cred că este hermeneutică: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre preaînalturi. Pe de altă parte, în Capra
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem: „În Povestea lui Harap Alb, fata împăratului Roș se ascunde întâi «în dosul pământului, tupilată sub umbra iepurelui» (Pământul, Infernul), apoi «în vârful muntelui, după stânca aceea» (muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea înalturi. Pe de altă parte, în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
e gata, gata e când spun eu gata. GATA! Mai târziu, adolescent fiind, am gustat și eu din satisfactia ultimului cuvânt. Chiar și cu Regu am trăit această stare, dar ea a fost nepremeditată, așa cum a fost în relația cu Roșa, pe care chiar eu am implorat-o să se întoarcă, doar ca să fiu eu cel care are ultimul cuvânt. Netrebnic, nedemn, nimicnic, nașpa, nesănatos, nemernic, neobrăzat, nepermis, am uitat ceva? Dacă-ți mai vine ceva în minte, ia, te rog
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Sevrajul e mic copil. Prin asta am trecut și eu când m-am întors din călătoria aia de pomină. Și culmea e că în timpul cât am fost plecat în raliu, probabil din cauza condițiilor extreme, mi-a fost foarte dor de Roșa. Mă bucuram că mă întorc și că-mi fac o familie cu ea. O testasem destul și știam că mă merita deși eram mai mare decât ea. Avea ceva care mă făcea să mă simt bine și pe deasupra era și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-i spuneți. Perfect, dacă eu am voie să vizitez cât mai multe vagine, vorba lui Larry Flint, de ce să nu ai și tu voie să mai primești o vizită din când în cînd? Rosa mi se potrivea. Rosa mă pansa. Roșa mă iubea, dar aici cred că era problema, că nu știu dacă mă iubea ca pe un tată sau ca pe un iubit. Ce dracu' le făceam de toate când mă părăseau aveau de fapt sindromul fugitului de acasă? Deci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dă putere, așa că mai târăsc până la țarcul lor. Fraierii se țin după mine. îi închid fără probleme, mă întorc în casă, apăs butonul de la interfon să deschid! poarta și mă scurg în canapea, fără vlagă. îmi mai revin când intrll Roșa cu cei de la Salvare. înțeleg frânturi din întrebările puse. Casa se mișcă cu mine, apoi apare cerul. Foarte albastru. Imaculat. Simt și poarta pe care ies, după care acoperișul Salvării, în care presupun! că sânt băgat, îmi fură priveliștea cerului
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Simt și poarta pe care ies, după care acoperișul Salvării, în care presupun! că sânt băgat, îmi fură priveliștea cerului ăsta albastru, parcă mail frumos ca niciodată. Sau poate că nu l-am mai privit de mult. 01 aud pe Roșa întrebînd la ce spital mergem. Cineva trântește uși fâl Salvării. Mi-aduc aminte de "zăvorulălamare". Nu știu de ce. E oi zi foarte frumoasă. întrezăresc copacii înfloriți prin geamurile dei sus ale Salvării, nu se poate să mori într-o zi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cad pe covoare În tristul, tăcutul salon, - Tu cântă nainte, iubito, Încet, monoton. Amurg Cu lacrimi mari de sânge Curg frunze de pe ramuri, - Și-nsîngerat, amurgul Pătrunde-ncet prin geamuri. Pe dealurile-albastre, De sânge urcă luna, De sânge pare lacul, Mai roș ca-ntotdeauna. La geam tușește-o fată În bolnavul amurg; Și s-a făcut batista Ca frunzele ce curg. Altfel Omul începuse să vorbească singur... Și totul se mișca în umbre trecătoare - Un cer de plumb de-a pururea domnea
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]