2,161 matches
-
realismul esențial al Gabrielei Adameșteanu se reîntoarce, mai puternic, la vocația sa. Întâlnirea rămâne o creație solidă, plină de o grație limpidă și inteligentă. Citatul, fie el cât de postmodern, utilizat cum se cuvine, consolidează prezentul textului. Finalul, mult mai romanesc în această versiune, ambiguu și elocvent totodată, îl arată pe Traian Manu pe punctul să facă o nouă călătorie, către o altă Ithacă, ultima. Va fi acela locul Întâlnirii? Gabriela Adameșteanu, Întâlnirea, ediția a doua, revăzută, colecția „Fiction Ldt.“, Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
naratologică, mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Pentru că numai dietetic sau frugal nu poate fi regimul romanesc... (Romanesc, nu românesc, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Și nu poate fi frugal sau dietetic, indiferent de cantitatea de personaje și evenimente pe care le conține el, pentru că romanul nu e un papă-lapte, ci un înghite-tot, ca struțul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Pentru că numai dietetic sau frugal nu poate fi regimul romanesc... (Romanesc, nu românesc, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Și nu poate fi frugal sau dietetic, indiferent de cantitatea de personaje și evenimente pe care le conține el, pentru că romanul nu e un papă-lapte, ci un înghite-tot, ca struțul, — ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
spune azi cu formula lui Clifford Geertz, un fel de thick description a lumii sale. S.A.: Da, Balzac XE "Balzac, Honoré de" - care e și pentru mine, ca pentru atâția alții, una dintre lecturile decisive - ne-a lăsat o sociografie romanescă a secolului al XIX-lea francez. Grație lui, putem vedea lumea aceea așa cum a fost. Nici un tratat de istorie ori sociologie nu poate face asta. Păcat că istoriografia modernă a debutat mai devreme de momentul Balzac XE "Balzac, Honoré de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
la persoana întâi, proprie genului liric, trimite involuntar la existența fizică a autorului. Drept urmare, cititorul este înclinat să caute identități, să confunde trama literară cu biografia și să echivaleze omul imaginar cu omul real. Or se știe că și eroul romanesc, și „eroul liric” sunt proiecții imaginare de o anume generalitate, ce pot include, în mod indirect, elemente de experiență 18 individuală. Însă a explica accentele pesimiste din lirica erotică a lui Eminescu doar prin infidelitatea partenerei înseamnă a privi lucrurile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. Polirom, 2000, pag. 223). Poate că avea în vedere reluarea proiectelor romanești și nuvelistice din tinerețe, deși, mai sigur, se referea la proza cu caracter jurnalistic, unde pune la contribuție serioase cunoștințe științifice: istorie, logică, politologie, psihologie, biologie, demografie, drept etc. Se știe că, începând cu perioada vieneză, Mihai Eminescu participă cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la persoana întâi, proprie genului liric, trimite involuntar la existența fizică a autorului. Drept urmare, cititorul este înclinat să caute identități, să confunde trama literară cu biografia și să echivaleze omul imaginar cu omul real. Or se știe că și eroul romanesc, și „eroul liric” sunt proiecții imaginare de o anume generalitate, ce pot include, în mod indirect, elemente de experiență 18 individuală. Însă a explica accentele pesimiste din lirica erotică a lui Eminescu doar prin infidelitatea partenerei înseamnă a privi lucrurile
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fost numai un incident al tinereței și că proză e ceea ce voi scrie de-acum înainte” (Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit - Corespondență inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, Ed. Polirom, 2000, pag. 223). Poate că avea în vedere reluarea proiectelor romanești și nuvelistice din tinerețe, deși, mai sigur, se referea la proza cu caracter jurnalistic, unde pune la contribuție serioase cunoștințe științifice: istorie, logică, politologie, psihologie, biologie, demografie, drept etc. Se știe că, începând cu perioada vieneză, Mihai Eminescu participă cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
implice. Cu privire la autoritatea modelului, Reboul nota: Față de celelalte două precedente, ea este durabilă; fundamentul ei nu este o necesitate ocazională, ci prestigiul care emană din model și admirația pe care acesta o suscită. Modelul poate fi un personaj istoric sau romanesc, vedetă de sport sau cinema, profesor sau coleg etc62. În cazul autorității modelului, se impun câteva considerații: ▪ Având o bază eminamente afectivă, este foarte greu de influențat. Din acest motiv, profesorul ar trebui să fie la curent cu modelele cu
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
asta?" Nu știu, zice, după câteva secunde de tăcere, cu acea voce obosită cronic de România. Succesul, prea mult așteptat și venit prea deodată". Da, așa trebuie că stau lucrurile. De-asta produce România tranziției atâtea personaje caricaturale, mai mult romanești, decât publice. Totul se petrece repede la noi, în salturi bruște, nimic nu crește în ritm firesc, orice proces de dezvoltare durează sau prea mult, sau prea puțin. Sub imperativul sincronizărilor, al complexelor de inferioritate hrănite de comparații prea puțin
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Goma, Monica Lovinescu, Vasile Paraschiv), a ordinelor lui scrise de ucidere a unor dușmani ca Noel Bernard, Liviu Malița a făcut un lucru foarte judicios confruntând memoriile unor autori, din toate "taberele", cu conținutul pe cât de sec, pe atât de romanesc al acestor documente. Așa putem afla cel puțin cât de improbabilă este afirmația lui Păunescu despre Mircea Eliade, care ar fi dorit ca Ceaușescu să primească premiul Nobel pentru pace... repede confruntată cu notațiile de jurnal ale Monicăi Lovinescu, la
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
années vingt, Michel Raimond este primul critic francez care a scos În evidență caracterul poetic al romanelor lui Charles-Ferdinand Ramuz și vorbește despre acesta În același capitol consacrat scriitorului Giraudoux. Încă de la debutul său literar, Ramuz se gândește la genul romanesc care s-ar potrivi cel mai bine stilului său și Își face cunoscute ideile prin intermediul personajului Mathias, eroul povestirii „Sous la lune”: „[...]cuvântul roman este demodat, urât În ziua de astăzi; el a fost folosit peste tot, Îl vedem pe
Caleidoscop by Maria-Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93367]
-
construcției muzicale, variațiunea și repetiția. „Uvertură“, „Larghetto e piano“, „Andante non tropo“, „Aria piciorului rătăcitor“, „Aria lui Satanovski“, „Vals“, „Marș“ sunt numele capitolelor din Locomotiva Noimann, un roman În mare parte „muzical“, construit după tehnica contrapunctului. Prima parte a simfoniei romanești, intitulată „Uvertură“, prezintă primele metamorfoze ale stomatologului Noimann. Apare astfel tema dublului, o temă foarte des abordată de Nichita Danilov, influențat, probabil, și de nuvela dostoievskiană Dublul: „O mulțime de chipuri umflate, cu trăsături schimonosite, se roteau În jurul capului lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
tiraje mari: Le Grand Meaulnes (1936) a depășit trei milioane de exmplare. Ar mai trebui menționate diversele colecții "Marabout", publicate la Verbiers în Belgia, colecțiile "J'ai lu", "Le Monde en 10/18", "Presse-pocket" etc. Destinate mai întîi publicării "operelor romanești franceze și străine, cele mai interesante ale epocii contemporane", aceste colecții s-au extins cuprinzînd texte clasice și lucrări documentare: "Garnier-Flammarion", "Idées" de la Gallimard, "Microcosme" de la Seuil etc. Colecția "Que sais-je", creată în 1941 și depășind actualmente 2 760 de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
spun că 92 de romane abia așteaptă să le scrie cineva, dar măcar 84 (arunc și eu o cifrăă tot s-ar găsi. Mai ales că, la finele cărții, un snop de poze ațâță focul imaginației și face să fiarbă romanescul. În plus, Cartea cu bunici dă de mâncat o pâine bună multor cercetași în ale științei: cel mai copios s-ar nutri cine-i doctor în antropologia memoriei; dar și un istoric; dar și un sociolog; dar și un psiholog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
mai mult decât povestesc, copiază ceea ce le oferă realitatea din peisaje, decoruri, tipuri. De aici caracterul, exotic pentru noi, național pentru ei, al povestirilor, care sunt tot atâtea exemplare ale aceleiași imagini a României pitorești. Cei care continuă astăzi tradiția romanescă începută destul de parcimonios de Eminescu, Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, Nicolae Filimon, Nicolae Gane, Dora d'Istria sunt: I. Adam, născut în 1875, mort în 1911, autor stufos și original al romanelor Rătăcire și Sybaris; Agârbiceanu, autorul unor interesante volume de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
prezentul deictic): aceste enunțuri la prezent creează ceea ce pretind că descriu într-un univers de fantasme unde naratorul este totodată creator și actor. Dacă Le Roi des fées operează o simplă juxtapunere între erotic și pornografic, în aceeași perioadă seria romanescă Emmanuelle căuta mai degrabă să facă un compromis între acestea. De altfel, compromisul i-a și permis cărții să fie difuzate mai liber. Erotismul predomină aici, dar cedează, uneori, locul unei pornografii foarte blânde, soft, asociate atmosferei dintr-o Thailandă
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
citi în diagonală sau va trece peste episoadele care se intercalează între două scene, convins că, într-un fel, acestea nu sunt decât "de umplutură". Pentru a trece mai repede peste aceste aspecte, narațiunea pornografică nu poate fi cu adevărat romanescă. Scenele se leagă, de bine, de rău, în interiorul ei printr-o așa-zisă intrigă care se bazează pe motivații psihologice sau sociale cărora cititorul nu le acordă credit cu adevărat. Dacă s-ar întâmpla ca personajele unei narațiuni pornografice să
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
simplu să alterneze cu imperfectul, la fel cum Dialogul dintre Giulia și Madalena face preteritul să alterneze cu imperfectul. În același mod, dacă prezentul narațiunii a invadat povestirile pornografice recente, acest lucru se întâmplă pentru că a invadat, totodată, ansamblul producției romanești. Nu putem analiza toate cazurile posibile; vom evoca rapid numai câteva exemple semnificative. Seriile de fantasme, ca în partea pornografică din Le Roi des fées, constituie un caz-limită. Nu numai că naratorul este, în același timp, actorul și unicul focalizator
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și noi nevoie de un roman al dictatorului, așa cum sunt romanele scriitorilor hispanoamericani (Alejo Carpentier, Augusto Roa Bastos, Gabriel Garcia Marquez sau Mario Vargas Llosa), care au favorizat apariția acestei inovatoare modalități ficționale - realismul magic -, exprimată în paralel prin discursul romanesc și prin cel cinematografic, punând astfel bazele atât noului roman hispanoamerican, cât și unei noi cinematografii. Acești scriitori, cu o bogată experiență de scenariști, inventează universuri ficționale hibride, realmiraculoase sau real-fantastice, în care admit deopotrivă atât legile lumii naturale, cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
că el nu scrie romane intelectualiste, ci texte populare, accesibile oricui. Ultimul premiu, câștigat cu două săptămâni înainte de venirea în România, stă drept dovadă. Suflete cenușii începe un triptic, terminat prin Le Rapport de Brodeck, un traseu care constituie analiza romanescă a problemelor crimei: de la crima colectivă la crima individuală, holismul vinei sau individualitatea responsabilului. Centrându-și acțiunea de cele mai multe ori în jurul războiului, fie pre sau post, Claudel încearcă să fixeze condiția umană în circumstanțe dificile, pentru a extrage exact acele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
25 ml oțet, sare după gust În maioneză se adaugă muștarul, castraveții tăiați cubulețe, pătrunjelul și tarhonul tocate mărunt, piperul măcinat, ouăle tăiate cubulețe și oțetul și sarea. Acest sos se servește la preparate din pește, ouă și legume. SOS ROMANESC Se topește o lingură de untură, în care se pune un vârf de cuțit de făină și ceapă tăiată mărunt. Totul se subțiază cu apă sau supă. După ce fierbe, timp de o jumătate de oră, se strecoară prin sită, se
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
viu și curiozitatea experimentală a cercetătorului au preferat să păstreze mereu un ușor decalaj critic, o neutralitate firesc integrată studiilor savantului, „omul fără destin” (cum acid l-a numit mai tînărul și înflăcăratul său prieten Cioran) sa descătușat în lumea romanescă, unde „pipăirea” sacrului se scutură de convenții și pudori academice pentru a străluci în toată forța sa fantască. Departe de a disprețui literatura în numele absolutului filosofic, Eliade se simțea structural legat de mituri și legende, în care își au originea
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
la burgurile săseși cu toate casele lor cuminți, la sentimentele naționale, la o anume rigiditate socială și lipsă de compromis morală, dar și, pe de altă parte, la clanurile familiale colorate și gureșe, la bizarerii fizice și psihice, la destine romanești, la kitsch, la răsfățuri orientale și la neseriozitatea reconfortantă. În paginile sale, găsești ișlerul la aceeași masă cu cataiful. Mutările dintr-o locuință în alta, nenumăratele personaje secundare și ciudate care invadează pagina (puține celebre, ca Blaga, Ștefan Bezdechi sau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care nu aveau mobila necesară. În general, în ele nu se găsea decât un pat. 5 Vezi Alain Cottereau, "Déjà au XIXe, ouvriers et luttes urbaines...", în Autrement, nr. 6, "Contrepouvoirs dans la ville", septembrie 1976. 1 Pentru o descriere romanescă a acestei situații, vezi relatarea vizitei domnișoarei Caroline la La Méchain, în capitolul V din a 18-a lucrare a seriei Rougon-Macquart (Émile Zola, L'Argent, 1891). 2 Trebuie remarcat că analiza haussmanizării făcută de Marcel Cornu, care vizează să
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]