4,274 matches
-
material albastru și scutură din cap, apoi luă În mână o bucată de material roz cu irizări aurii. Arătă spre ea și apoi spre Roxanne. Nu. Roxanne făcu un gest brusc cu mâna Însemnând că nu voia să vadă materialul roz. Mângâie materialul albastru cu un zâmbet mulțumit. Vânzătoarea mângâie același material și apoi arătă către un bărbat Îmbrăcat În longyin care trecea pe lângă ele. Heidi interveni: —Vrea să spună că imprimeul și culoarea asta sunt pentru bărbați. Când auzi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al lui sau fiecare lipsă de răspuns o durea. Poate simțea asta doar pentru că-i era foarte cald, se simțea nemulțumită și pusă pe ceartă. Își uitase crema de soare În autocar, iar brațele ei pline de pistrui erau deja roz. Soarele ardea mai tare În această parte a lumii și-i era teamă de cum va arăta fața ei În următoarea jumătate de oră, până să ajungă la autocar. Pistruii o să i se facă mari cât bulinele de pe costumele de clovn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o mână și clătină politicos din cap. Ea insistă. Era șocat că acum Îl obliga să-i cumpere produsele. Într-un final, tot cu zâmbetul pe buze, ea pufni și-i puse o mână de napi murați Într-o punguță roz, apoi o răsuci și-i făcu un nod la gură, astfel Încât, din cauza aerului dinăuntru, semăna cu o vezică rotundă și roz. I-o Întinse. Ce naiba. Oare cât costa? Îi oferi câteva bancnote, echivalentul a treizeci de cenți, ceea ce era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
final, tot cu zâmbetul pe buze, ea pufni și-i puse o mână de napi murați Într-o punguță roz, apoi o răsuci și-i făcu un nod la gură, astfel Încât, din cauza aerului dinăuntru, semăna cu o vezică rotundă și roz. I-o Întinse. Ce naiba. Oare cât costa? Îi oferi câteva bancnote, echivalentul a treizeci de cenți, ceea ce era o sumă imensă pentru o pungă cu câțiva napi, dar ea păru jignită și-i Împinse mâna cu banii deoparte. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
străinilor. Un veritabil moment din National Geographic: doi oameni, foarte diferiți, pe care-i separă limba, cultura și multe alte lucruri, dar care totuși Își oferă unul celuilalt ce au mai bun, propria umanitate, desenul, murăturile. Acceptă cu recunoștință punguța roz cu tot cu conținutul ei murat, acest gest universal de prietenie. Era incredibil, Îi Încălzea inima. O va păstra mereu - sau până când se va Întâmpla o nenorocire, adică peste numai câteva ore. Autocarul o porni mai departe, roțile sale rostogolindu-se acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
expresie denotând suferință pură. Tot ce spera era să se poată ține până ajungeau la hotel. Se aplecă Înainte și-și sprijini fruntea de spatele tapițat al scaunului din față. Făcând acest lucru, se sprijini cu genunchiul drept de punguța roz de plastic pe care o Îndesase În plasa pentru reviste. Înăuntru se găsea simbolul umanității dăruit de bătrâna smochinită din piață, o sută de grame de napi murați și picanți băltind În propriul suc. Dar trecuseră deja trei ore, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui era concentrată În totalitate asupra tulburărilor din măruntaie. O nouă crampă Îi săgetă intestinele, iar În Încercarea de a-și stăpâni durerea, apăsă și mai tare cu genunchiul În spătar, aplicând În același timp o presiune egală asupra punguței roz. Care explodă cu un zgomot răsunător, iar napii murați și sucul se Împrăștiară pe podea răspândind În cabina Închisă a autocarului un miros nu departe de cel emanat de măruntaiele unui șobolan plutind Într-un canal. Cam așa l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
l-am cunoscut prima dată acum ani buni, era un bărbat chipeș, cu părul blond, ondulat și bogat pieptănat pe spate, o voce plăcută, un aer rafinat și maxilar teuton. Acum era corpolent, cu gușă, picioare subțiri, părul rar, pielea roz a capului la vedere și ochi albaștri de culoarea detergentului pentru geamuri, tiviți cu roșu. Purta o cămașă albă fără guler din in cu țesătură rară și o pereche de pantaloni galbeni de mătase spălată. —Bine ați venit, Își Întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pârâituri de crenguțe rupte, fluierături de păsări și bâzâitul nazal al masculului broască-de-copac prin care-și face publică dorința de a sări pe o femelă. Bennie respira greu. Din când În când se Împiedica. Fața i se acoperise cu pete roz din pricina efortului și a acneei rosacea. Într-un ghid de călătorii și aventuri, se Încuraja el, drumeția asta ar fi fost cotată drept „extrem de dificilă, numai pentru avansați“, cinci din cinci specialiști În drumeții i-ar fi avertizat pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
meargă oriunde i-ar duce nasurile - fiți liniștiți, acești câini sunt extrem de bine dresați, deci nu vor face nimic să profaneze acest loc, nici o picătură. Căută În rucsac și scoase trei Încălțări: un bocanc, un adidas Nike și o sanda roz cu o margaretă În unghiul dintre degete. Acestea aparțin prietenilor mei dispăruți, explică Harry. Mi-am permis să le Împrumut din bagajele lăsate de ei În stațiune. Se vor dovedi foarte folositoare. Vedeți, ideea e că prietenii mei au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am urcat pe la ultima ușă a vagonului, a treia, și am văzut un bărbat întins pe podea. În fața lui, o femeie la vreo cincizeci de ani, aproape că se scurgea de pe scaun. Gâfâiau, bolboroseau ceva, la gură aveau o spumă roz amestecată cu pete de sânge. Bărbatul nu era conștient. Mi-a trecut prin cap: „S-au sinucis din dragoste!“. Bineînțeles că nu era vorba de așa ceva. ăsta a fost primul lucru care mi-a venit în minte. Bărbatul a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a spus: „U teleg (nu înțeleg).“ Mi se pare că florile galbene de pe masă au dat o notă de căldură camerei. Ar fi bine dacă aș putea să-i transmit această stare și lui Shizuko. Pe deasupra pijamalei poartă o rochie roz închisă cu nasturi până la gât. Pe genunchi are o pătură subțire. Pe umeri poartă un șal prin care se vede mâna dreaptă un pic strâmbă. Tatsuo stă lângă ea și, din când în când, îi ia mâna și o mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În 1981 am plecat la Tokio și am început munca la școala de meditații din cartierul Ōta. Realitatea era total diferită de ceea ce îmi spusese ruda inințial. «Vrei să devii scriitor? Termină cu visul acesta. Lumea nu e așa de roz cum o vezi tu», mi-a spus cu răceală în glas. Nici măcar nu aveam voie să corectez. Îmi spunea: «Ești incompetent» și mă punea să fac tot felul de lucruri ciudate: să fac liniște în clasă, să fac curat, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sănătate și fericire cu minunatul prilej al logodnei domniei voastre. Rostește aceste cuvinte atât de înflăcărat, atât de convins și cu atâta emoție în glas, încât ai putea crede că el este domnul B, cel care oferă "modestul buchet de roze" însoțit de urări și omagii, și că folosirea persoanei a treia singular este doar o formulă care are menirea să dea textului o greutate și o prețiozitate suplimentare. Domnișoara S râde fericită cu toată fața, deschide larg ușa, își lasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de greu de priceput ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
al veșnicei deșertăciuni omenești, căci tinerețea lui fusese amestecată în multe aventuri galante în care totdeauna jucase rol de prim amorez, chiar dacă succesul nu fusese întotdeauna deplin. Mai povestea el uneori amintiri sentimentale, pe cât îl mai ajuta memoria, și mărturisirile roze ieșind din gura fără dinți, pe limba groasă și nesigură în mișcări, erau tragicomice. Odată, de pildă, trebuia să se însoare. S-a dus la țară ca să serbeze nunta cu căruța plină de bomboane și găteli, și și-a găsit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele văd uneori pe un civil cu fes, jucând șah cu multă răbdare, în ritmul peisagiului. Mi s-a spus că e un ofițer în armata română și că vila roz îi aparține. Dar niciodată n-am avut ocazia să-l cercetez mai de aproape și nici n-am voit să limpezesc misterul. Prin fața casei noastre trece un râuleț destul de murdar, care se lărgește brusc și se varsă în marea de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorbise mult timp de ea. Fusesem cu câțiva ani mai înainte, ca student la cursurile de vară din Dijon, și acolo, printre alți români, se găsea și Arabella. Apăruse zglobie, vorbăreață, ironică, amuzantă, având corpul bine împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam acum galbenă, ofilită, pământie, neglijentă în îmbrăcăminte, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că toți ceilalți erau veniți mai pe urmă și ne complicaseră existențele începute așa de suav, eu urmărind cu atenție, ca ceva extrem de important pentru mine, pe profesorul de la Dijon explicând tablourile din Colmar și Arabella râzând inepuizabil, în rochița roză cu buline negre. Soarta creează uneori astfel de situații, încît oricât de serioși am fi, trebuie să procedăm superficial. Viky s-a îmbolnăvit pe neașteptate și doctorul, chemat grabnic, nu poate da nici o părere. Domnul și doamna Axente au sosit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i ceară mîna). Moarta va fi așezată în antreul din mijlocul casei. E loc mai mare acolo, și poate încăpea cât mai mult public. Viky va fi gătită cu rochiile cele mai elegante și la față va apărea frumușică, roză, așa cum o cunoscuse toată lumea. Căci a îngrijit doamna Axente de toate și e încîntată de surpriza pe care a putut-o face tuturor, tăcând numai pentru ea mândria ei mare: tot ce-a lucrat ca să refacă pe Viky. Va reflecta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ești! Răsari ca zâna din povești Spre-a lumina, dulce comoară, Hai, către Cer cu mine zboară! IUBITA MEA O, ființă fericită Fii pe veci a mea iubită Și primește ca răsplată, Dragostea-mi curată. Te-am găsit din întâmplare, Roz petală-n dalbă floare, Cum pe nimeni n-am iubit Te iubesc, te-am îndrăgit. Rază-n univers vărsată, Dragoste de demult visată, Oare-mi vei fi dat-odată, Ca mireasă drept răsplată ? Veni-vor mulți și vor susține Că te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
tremurul conștiinței și sclipiri sentimentale. „Biet pierdut te regăsești/ Printre rândurile scrise,” .... „Și cerească liră ce vrăjită/ Cântă-n casa inimii iubită” .... „Izvorul sărutat de vale,/ Un soare-aprins care răsare/ O spumă revărsată-n mare.” .... „Te-am găsit din întâmplare/ Roz petală-n dalbă floare” .... „În locuacesta und’ m-am dus/Înconjurată-s de icoane/ E trist, e rece și e sus/ Și ... nu sunt telefoane!” .... „Tremură a taină gândurile-n mine,/Plapumă de nori vreau să dorm în tine!” „Când
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
sănătate și fericire cu minunatul prilej al logodnei domniei voastre. Rostește aceste cuvinte atât de înflăcărat, atât de convins și cu atâta emoție în glas, încât ai putea crede că el este domnul B, cel care oferă "modestul buchet de roze" însoțit de urări și omagii, și că folosirea persoanei a treia singular este doar o formulă care are menirea să dea textului o greutate și o prețiozitate suplimentare. Domnișoara S râde fericită cu toată fața, deschide larg ușa, își lasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
arzător. O femeie tânără nu poate face o plimbare pe câmp fără să culeagă flori. Adela le alege metodic, cu ochiul atent, cu gesturi de preciziune, parcă ar urmări vietăți iuți și viclene. Cu părul auriu, cu fața albă și roză, cu ochii albaștri, Adela, printre flori, e o floare mare, strălucitoare, mai vie decât toate, irezistibil atrăgătoare. Comparația, banală de adevărată ce e, între femeie și floare este mai mult decât constatarea unei asemănări exterioare. E intuiția unei identități profund
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
părea că aduce cu dânsa ceva din viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu sentimentul unui act prea îndrăzneț. În descumpănirea sufletului se închegă o stare de conștiință mai organizată. Surpriza, noutatea de a vedea pe Adela în rochie roz. Îi spusesem cândva că un costum roș se îmbină armonios cu negrul brazilor. Și-a adus ea aminte și - făcând un compromis între roș și nevoia ei de discreție - a ales culoarea roză pentru excursia din munții Văraticului? Și, dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]