2,477 matches
-
Cât de simplu pare a fi totul, de fapt, exclamă și urmări șirul de mașini ce treceau una după alta într-un du-te-vino necontenit. La o masă alăturată, sprijinită de stâlpul de beton acoperit cu pătrățele de marmură negru și roz, o femeie bătrână, sulemenită, cu părul încrețit foarte mărunt pe frunte ședea parcă odihnindu-se după un prânz copios. Din când în când își ștergea fața încărcată de grăsime cu un șervețel având mare grijă să nu-și atingă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un om practic care, la urma urmei, se mulțumea cu ce avea. De aceea Monica, la vederea musafirilor, Carmina cu Ovidiu era plină de bune intenții. Iubită, îmbăiată, să tot vezi lumea în roz pentru că de la o vârstă nu mai e chiar așa, în fiecare zi, sărbătoare. Și mai ales de când lui Viorel îi intrase în cap să e bolnav de inimă. Bărbatul însă nu era la fel de bine dispus, ședea din nou cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
verde. Sunt caraghioasă rău. Parcă aș fi blestemată, nu ți se pare? Pe sora mea mai mare o cheamă Momoko 2 - copilul-piersică. Nu-i ciudat? — Îi vine bine culoarea roz? — Îi stă extraordinar! Parcă s-a născut ca să poarte doar roz! Nu mi se pare drept! Mâncarea a fost dus\ la masa lui Midori și un individ de-acolo a strigat-o: — Midori, hai la masă! Midori s-a întors spre el și i-a făcut semn cu mâna, asigurându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-mi iau o Cola. Când m-am întors în cameră, am citit-o înc\ o dat\, apoi am băgat-o la loc în plic și am pus plicul pe birou. Numele și adresa mea erau scrise pe plicul acela roz cu caractere mici, un scris frumos, perfect, un scris de fată. M-am așezat la birou și am studiat plicul. La adresa destinatarului scria „Căminul Ami“. Ce nume ciudat! O clipă mi-a trecut prin minte că ar putea veni de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te așteptai când ți-ai pus fusta asta scurtă? Doar știai că o să intri într-un cămin de băieți! Mi se pare normal să se uite la tine. — A, dar stai liniștit. Mi-am pus astăzi și niște chiloți drăgălași... roz, cu danteluță. — E și mai grav, am zis eu, oftând. M-am întors în cameră, m-am spălat și m-am bărbierit cât am putut de repede, am îmbrăcat o cămașă albastră și un sacou gri, am coborât și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, reușeam să dau peste el - de obicei, sub puloverele din sertar sau sub saltea. Coperta jurnalului era stacojie, decorată cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu o inimioară plată, roz, care atârna de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că secretele soră-mii puteau fi accesate și fără cheie. Dacă răsuceam inimioara Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la aceste recepții la care erau invitate purtând rochii de seară din satin albe, roz palid sau albastru pastelat - nuanțele eleganței feminine, inocenței și vulnerabilității. Nu le plăceau prea mult profesionistele, pe care le priveau mai curând ca pe niște „tovarășe“ decât ca pe niște femei, iar profesionistelor nu le plăceau soțiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care se ține de glume proaste, a spus doamna Sweet de pe umărul ei drept. După cum sugerează și numele, doamna Sweet era un djinn bun - unul dintre cei drepți. Avea un chip blând și luminos, o aură În nuațe de violet, roz și roșu În jurul capului, un gât subțire și grațios și nimic altceva În afară de un fuior de fum acolo unde se termina gâtul și, tehnic vorbind, trebuia să-nceapă torsul. Neavând trup, arăta ca un cap așezat pe un piedestal, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai multe...? Sau era pur și simplu mai bine să știe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
La fiecare pas pe care Îl făcea o mulțime de coliere și brățari zornăiau. La rândul ei, Armanoush rămăsese fidelă propriului stil: purta o pereche de jeanși albaștri și o bluză lălâie, pe care scria UNIVERSITATEA DIN ARIZONA, de un roz pal ca un pantof de balet. Porniseră să viziteze salonul de tatuaj. — Îmi pare atât de bine c-o să-l cunoști În sfârșit pe Aram, a spus Asya luminându-se la față pe când Își trecea rucsacul de pânză de pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe acolo. Trebuie să cercetez asta mai târziu. Aș vrea să aflu de ce s-au localizat În special În locul acela de lângă habitat. Norman se duse lângă hublou. Aprinsese deja luminile exterioare ale habitatului, așa că văzu Într-adevăr numeroase gorgone purpurii, roz și albastre, unduindu-se ușor În curent. Se Întindeau până către limitele zonei luminate, Înspre Întuneric, — Într-un fel, continuă Beth, este o senzație liniștitoare. Ne aflăm la o adâncime prea mare pentru majoritatea formelor de viață oceanice, care trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Parc-ar fi o zăpadă roz, spuse Edmunds. Se ridicară toți și se apropiară de hublou. Edmunds se afla afară cu camera video. Abia se mai vedea printre norii denși de meduze. Acestea erau mici, cât un degetar, de un roz delicat, incandescent. Într-adevăr, parcă era o ninsoare. Unele meduze se apropiaseră de hublou; puteau fi observate cu ușurință. Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe pulsatorii. În felul ăsta se mișcă, preciza Beth. Contracțiile musculare Împing apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Nu au tentacule, remarcă Harry. Sunt doar niște săculețe pulsatorii. În felul ăsta se mișcă, preciza Beth. Contracțiile musculare Împing apa. — Precum calmarul, spuse Ted. — Nu tot atât de evoluat, dar, per ansamblu, da. — Sunt lipicioase, spuse Edmunds. Se lipesc de costum. — Rozul ăsta e fantastic, spuse Ted. E ca zăpada În amurg. — Foarte poetic. — Așa mă gândeam și eu. Cu siguranță. — Se lipesc și de vizor, spuse Edmunds. Trebuie să le dezlipesc. Lasă niște dâre murdare... Se Întrerupse brusc, dar respirația i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un buchețel de flori. Decupează florile, colorează-le cum vrei tu și lipește-le pe hârtie pentru ale pune în vază. La sfârșit le poți desena codițe și frunze . 1. Colorează cu albastru norul cel mai mare 2. Colorează cu roz norul cel m ic 3. Colorează cea mai de sus picătură de ploaie cu verde 4. Colorează cea mai de jos picătură de ploaie cu galben 5.Colorează cea mai mică picătură de ploaie cu maro 6. Încercuiește picătura din
Fişe de lucru din cabinetul de logopedie by Alina Biolan () [Corola-publishinghouse/Administrative/1145_a_2052]
-
Ce căutați acolo, vă întreb? Credeți că sunteți parte dintr-o operă de artă și c-o să le arătați nepoților fotografia înrămată cu oameni goi întinși pe gazonul stadionului din Viena și-o să puneți degetul pe un punct mic și roz, zicându-le, mândru, „ăsta sunt eu“? Și-apoi, ce e-n mintea lui Spencer Tunick, care de ani de zile face același lucru, adună mii de oameni și-i fotografiază goi în diferite peisaje, chipurile, ca să vadă cum se combină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
am fost urmărit de imaginea patronilor români. În fond, e de preferat un om care face jocuri pe PC în care e distrus mediul înconjurător, decât unii care se ocupă în spațiul real de treburile astea. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) — Dar, apropo, întrebă Nora, pe jumătate intrigată, pe jumătate-n zeflemea, de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ea grăbită, nu cu minunatul domn doctor Westcott. — Bineînțeles că mi-ar plăcea la nebunie să fiți domnișoare de onoare. M-am gândit că ar putea fi ceva pe tema Zânele Florilor. Lottie ar putea să fie Zâna Cerceluș în roz și violet și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați prefera să fiți Panseluță și Căldărușă? Sophie, Lottie și mama lor se uitară toate la ea, cu gura căscată. Nu vă faceți griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Carmelitelor. Nu poți măcar să-ți lași părul desfăcut pentru mai mult vino-ncoace? Fran se hotărî s-o ignore. Ținuta pe care o alesese Henrietta pentru o simplă ieșire la cumpărături în Woodbury era alcătuită dintr-un costum Jasper Conran roz țipător, cu nasturi de aur, dresuri lycra de cea mai bună calitate și sandale aurii cu toc. — Prefer să arăt ca o călugăriță carmelită decât ca Ivana Trump. — Asta e o chestie de gust. În tot cazul, Henrietta se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
locuință de la marginea orașului. Ferestrele dădeau spre pădure, ceea ce îmi plăcea foarte mult. Strada nu era pietruită, pământul se desfunda la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrîndu-mă unei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cărui sursă nu o puteam încă identifica. Încet-încet, lumea clătinată din jurul meu se îndreptă spre un punct fix, mai fu un vertij care îmi desluși pe un raft drept în față o țesătură romboidală complicată, în care pete regulate de roz se contopeau cu bucăți de verde închis, apoi totul se opri. Priveam celebrele sakura-mochi din Tamazawa, cel mai vestit magazin de dulciuri japoneze tradiționale din Sendai. Era abia februarie, însă primăvara trebuia deja presimțită, după ritualul japonez, ademenită, parcă, prin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
într-un fel specific pe care japonezii îl numesc "a pune la murat" (deși nu voi comite impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sfera conceptului de kawaii, care s-a dezvoltat repede într-o nouă categorie estetică. Stilul kawaii presupune stilizarea propriei persoane astfel încât impresia rezultată să fie cea asemănătoare unui copil: de la hainele de păpușă, cu abundență de volănașe, pampoane, fundițe și roz, până la vorbirea peltică și machiajul care face ochii supradimensionați, semn de inocență și vulnerabilitate, fetele și tinerele femei arată că refuză să mai crească. Întârzierea momentului căsătoriei (împins, din ce în ce mai mult, spre treizeci de ani) face, și ea, parte din aceeași
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
este o rugă întru castitate, iar hishimochi, prăjiturile de orez în formă de diamant, trei la număr în trei culori verde, alb și roz trimit, pe rând, la verdele plantelor înmugurite, la albul zăpezii încă puternică pe alocuri și la rozul proaspăt al florilor de piersic. Pe lângă floarea de piersic, altă regină încoronată a primăverii este floarea de prun, cu delicate arome, în cinstea căreia s-au ținut primele banchete în aer liber. Aceasta se întâmpla în aceeași perioadă Heian, primul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fracturi etc. Nu am timp să descifrez tot, pentru că prezentatoarea ne atrage atenția, cu un zâmbet suav și nelipsitul indicator în mâna dreaptă, asupra unei enorme scheme, pline de cifre și desene, care s-a materializat brusc din spatele deux-pièce-ului ei roz. Pe o coloană, avem datele corporale ale victimei, legate prin complicate lăncii și cabluri, de parametrii fizici ai râului în chestiune, gen lățime, lungime, cu câți metri pe secundă curge apa, cât încetinește la cotituri etc. Într-o altă diagramă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sări în sus de bucurie văzând-o apucată, apoi aruncată cu putere. Un singur strigăt, de durere și surpriză, amestecat cu uruitul greu al motorului, apoi Ileana căzând moale, parcă cu încetinitorul, în timp ce bluza albă i s-a făcut întâi roz, apoi roșie. Apoi urletele de spaimă, al meu, ale noastre. Apoi ceva ca o lumină mare și albă, care a acoperit totul, înnegrind deodată cerul albastru, și care mi-a oprit și mintea, și inima. Când mi-am revenit, eram
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]