20,398 matches
-
leneș pe lângă sâni spre despicătura dintre coapse, până ce a oprit-o cu mâna. În fluierăturile și aplauzele spectatorilor, și-a dat capul pe spate, a Închis ochii, și-a lipit obrazul de pielea netedă, rece, a șarpelui și-a Împins sânii Înainte cu un gest de transfigurare simulată. E grețos, a zis Farah. Eu plec imediat, Johan. Nu-mi pasă dacă vii sau nu. Femeia se lupta cu pitonul, care o Încolăcise strâns. Chipul ei exprima totodată durere și extaz. Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
părea suplu, mlădios. Fata era de fapt ceva mai plinuță, și-a zis ea, pe cale să se Îngrașe, așa cum se-ntâmpla adesea cu fetele din partea locului, unde nu prea era secetă, așa că puteau să se bizuie pe recoltă. Deasupra sarongului, sânii Îi erau plini și grei, brațele groase, aproape musculoase. Fata asta, Nyoman, avea doar câțiva ani În plus, dar era femeie În toată puterea cuvântului, cu un corp zdravăn de femeie gata să facă copii. Margaret și-a Încrucișat brațele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca într-un film mut. Poate e mai bine așa, își spuse Carmina și cercetă fața împietrită a lui Alexe. S-a apropiat de ei roșcovana, le-a așezat cafelele în față și a zăbovit lângă masă, mare, impunătoare, cu sânii bombați deasupra capetelor lor, ca o povară. Carmina a scos portmoneul și a achitat consumația. În tot acest timp, Alexe nici n-a clipit, nici vorbă să încerce măcar să protesteze formal, sau să comenteze ceva acid, după cum obișnuia, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în mijlocul bucătăriei, se apleca să-i maseze fruntea, spunea repede, fără să miște buzele și o rugăciune, pielea ei mirosea îmbietor, ca o cratiță cu mâncare abia stată din fiert. Cum ședea aplecată spre el, valuri de căldură năvăleau dintre sânii ei uriași. Dimineața se trezea oarecum refăcut, de obicei se abținea să pună alcool în gură, obsesia lui era să nu fie mutat disciplinar, i se mai întâmplase, se ducea la școală, avea o greutate în respirație, un tremur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi mângâia brațele împingând-o către colțul canapelei. Era îmbrăcată cu un tricou decolorat pus peste sânii goi și un pantalon subțire, supraelastic, mulat. Carmina observă, fără să vrea, că avea coapsele frumoase deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le storcea în timp ce pielea mâinilor se irita de detergent și obrazul căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al canapelei, cu picioarele încrucișate sub ea, în tricou albastru pus peste sânii goi și foarfecul mare, bine ascuțit din mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carminei rola pentru mașina de calcul. Numai păstrează, te rog, secretul, uite, pune-o în plicul acesta, ce-ar însemna să mă trezesc cu toată armata de la financiar pe cap! Emilia se așeză pe scaun, într-o poziție relaxantă, cu sânii scoși în evidență. Își aprinse o țigară și fumă cu gesturi lungi, elegante. Și la ei în birou exista afișul cu "fumatul interzis", dar cei doi colegi de birou ai Emiliei nici nu se gândeau să facă uz de mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-ai ce le face, vorba aia, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă. Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rugată să le prepare un ceai, o cafea și ea se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva rețete de prăjituri și când începea să bată albușul, amețită de complimentele Ninei, obrajii plini, sânii, carnea de pe ea, toate tremurau din pricina efortului. Nina scotea exclamații de-a dreptul incitante: Vai, Marga, ce frumos a ieșit bezeaua, splendid, juri că-i zăpadă, zăpadă, albă, strălucitoare așa cum este iarnă când cerul nu este înnorat și soarele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc un serial la televizor. Soția lui, o femeie ciolănoasă, cu pomeții prea mari și omoplații puțin curbați, ascunzând ca într-un căuș sânii și așa minusculi, cu bazinul și el prea lat, muncea pe undeva prin bucătărie, prin baie, mereu avea câte ceva de făcut, draga de ea. O femeie organizată, meticuloasă, o excelentă gospodină și aceste calități reușesc să compenseze lipsa de feminitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea. Sidonia își întoarse încet capul de la fereastră, își așeză palmele pe genunchii ușor depărtați, așa cum stătea aplecată prin decolteul rochiei largi i se vedeau sânii mici, atârnând. Numai de-ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite și cădeau la pământ neputincioase. Sidonia avusese o perioadă tulbure, era obsedată de viziuni amoroase, dorința se zvârcolea în ea ca un șarpe, mușca din intestine, simțea înțepături în sâni, pielea îi era cutreierată de frisoane, privea la bărbatul ei prăbușit în somn, cu părul lui blond fără nici un fir alb, cu fața întinsă, ca de copil, cât de mult o impresionase cândva cu figura lui de scandinav, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gând pe ceilalți ocupanți ai biroului... Ce să facă el cu soarele care se arăta afară? Fierbințeală îi trebuia lui? Boscorodea: toți au condiție fizică și numai eu plec pe teren. În trecere spre ușă mai azvârlea o privire spre sânii debordanți ai Ninetei, care-și aranja perna sub popou cu sângele în obraji. Deja începuse melodia preferată la radio. Avea trăsături copilărești, femeia asta. Și unde mai pui, continuă înciudat pentru sine, că sunt și hipertensiv nervos, și ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capul meu la o adică... Odată ajuns la ușa biroului, oprit lângă cuier, cu gesturi de erou, își petrecu după gâtul lui gros fularul de mătase. Hai, hai, nici Nineta n-o fi bună de teren și privi iarăși la sânii puternici ai femeii care acum era vârâtă în hârțoage până peste cap și poate gândea și ea în sinea ei, pleacă, ce-i pasă, am teren și gata, hai de-l urmărește cât volum de muncă depune, mai face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o mână fierbinte, lunecoasă i se răsucește prin abdomen, răscolind intestinele în căutarea unui organ anume, cum, în sfârșit îl găsește, prinde și strânge mica mandarină fibroasă, înlănțuită de ligamente, strânge, strânge aproape că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec anevoie, se târăsc chinuitor. Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
da, ba da, ba da, o să vină. Se săpunește, se clătește cu apă când caldă, când rece, ca să-și învioreze porii, iese afară din cadă, se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi se parfumează după urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se întinde pe pat, cu picioarele ridicate pe marginea noptierei, mâinile și le ține ridicate sus pe tavan, știe că încet, încet, sângele se va lăsa de-a lungul brațului, colorând mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât de frumos și de viu, atât de expus privirii, continuă: Crede-mă, la mijloc n-a fost nici o rea intenție. Adrian Pascu e un om deosebit, m-am gândit adesea la voi ca la niște posibili parteneri. Surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neîncrederea lui și interogatoriile la care o supunea. Voia să fie femeie, pregătirile minuțioase pe care le făcea în timp ce-l aștepta nu i se păreau umilitoare, nu găsea neplăcut să-și pună frunze de busuioc în sutien ca să-și parfumeze sânii și să urmeze vorba unui cântec străvechi. Dar când vizitele lui Ovidiu începură să se rărească și bărbatul venea pe apucate, fie trei zile la rând, ca apoi să dispară două săptămâni lăsând-o fără nici o veste, fără nici o siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aer. Pe urmă am plecat de la plajă. Am fost la cofetărie, am luat un pepsi, am văzut un minicar extrem de aglomerat. Mi-a atras atenția o femeie, avea o bluză atât de decoltată încât abia dacă i se acopereau sfârcurile, sânii mari i se clătinau într-o parte și-n alta, zdruncinați de mașină. M-am gândit că, de fapt, între mine și ea nu exista nici o deosebire, ba ea părea a fi chiar mai corectă decât mine, își afișa fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din răsuflarea mea, aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot corpul și mă muști de burtă, de spate, de sâni, ah, de pernă, nu te mai poți opri din foame, te simt, te am, mă ai, la limita ființei tale, la granița fericit-fericită, iubit-iubită, cu toate licorile care curg și fac buzele moi și mari și multe în aerul furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
eram geloasă, eram prieteni, și să știi că Filosoful era foarte tandru, se scula din somn și mă mângâia pe spate și mă trăgea spre el cu degetele mâinilor încleștate ca îndrăgostiții, și mă săruta pe brațe, pe burtă, pe sâni și eu îmi simțeam iar corpul meu și îl iubeam iar odată cu el, de ce nu mă lași să te sărut l-am întrebat pe Marius când m-am dus la Brăila special și când el seara a plecat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ivi curând la picioare. Ar fi vrut să le ocrotească cu aripa ei, să le mângâie ca pe niște copile, să le adulmece și zi și noapte parfumul. Erau surorile ei, fuseseră crescute de aceeași mamă, se hrăniseră la același sân. Dar vântul începu să sufle din ce în ce mai puternic. Zilele i se păreau și mai scurte acum, apusurile parcă însângerau pământul. Frunza se simți pierdută. Vrăbiuțele nu se mai auzeau prin preajmă, iar ea începu să se îngălbenească. Surorile ei începuseră să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
reprezentam trecerea, iar ea, eterna, nemărginita eră, simbolul nemuririi. Aliată cu cerul, părea să-mi spună că e fericită. Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu drag de serile târzii în care stăteam cu ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
considera că: Mai am un singur dor este Miorița lui Eminescu, având în vedere faptul că aflați într-o situație similară, în fața morții posibile, poetul și ciobanul mioritic lasă cu limbă de moarte ca locul de îngropăciune să fie în sânul naturii mamă. De asemenea, ultima parte a strofei a treia a poeziei Vara de George Coșbuc conține atitudinea poetului în fața vieții și a morții, moartea fiind înțeleasă conform concepției tradiționale a poporului român, ca și în Miorița, o reintegrare în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]