1,892 matches
-
încât, nemaiștiind dacă e mort sau viu, întemnițatul uita să se mai sinucidă. Au fost și alții care au încercat să se omoare fără nimic la îndemână. Dacă îți ții mâinile ascunse, după ce îți sfâșii cu dinții încheieturile, poți să sângerezi până mori, scrijelind din când în când, ca nu cumva sângele să se închege peste rană. Numai că aceia care au făcut-o au fost siliți, ca toți ceilalți, să-și țină apoi brațele la vedere și, dacă sângele poate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trimis ? — L-au bătut, șopti Melania. L-au călcat în picioare... Golea abia atunci se uită la el cu mai multă atenție. Dar privirile îi trecură repede peste rănile de pe obraz și buzele care începuseră din nou, de neliniște, să sângereze. — Unde e tolba ? întrebă. Melania tresări, la asta nu se gândise. — Mi-au furat-o, zise încet Coltuc. Pereții camerei se strânseseră în jurul lui, abia scosese vorbele acelea gâtuite. Încheieturile neterminate începură să-l doară, sângele bătea în venele înnodate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înnodate. Dintre toate, sângele era singurul care încă nu se împăcase cu ideea că trebuie să se mulțumească doar cu umeri înfundați și șolduri retezate. Sub cojile uscate, sângele lui Coltuc era mai greu de domolit, de aceea rănile lui sângerau mai mult. — Cum ai îndrăznit să vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se strânseră într-un ghem care bătu dinăuntru, cu limbă de spijă. Cu atâta putere, încât din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În pragul ușilor larg deschise așteptau aceiași bărbați în salopete, înarmați cu ciomege, care priveau peste capetele lor, ca și cum i-ar fi prețăluit la grămadă. Nu mai intrară peste ei și nu mai trebuiră să-i lovească, rănile reîncepuseră să sângereze și să doară singure. Cu răsăritul în spate, umbrele lor se lungeau, despărțind malurile pe care trupurile zdrobite și năclăite de sânge, sudoare și urină abia se țineau să nu se prăbușească. „Or să se întoarcă“, bâiguiseră unii, înainte ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Căută din nou prin sacoșa vărgată și scoase una cam de aceeași mărime : Îi zice piatra lunii. E un cristal alb de stâncă, dar, dacă te uiți în lumina lunii, se face roșu, are așa, niște firișoare, că zici că sângerează pe dinăuntru. I-o întinse Radei, care o primi în palma întinsă. O ridică spre fereastră și privi prin ea, căutând un unghi cât mai potrivit. — Nu așa se vede, spuse bărbatul. Nu știu de ce, dar piatra simte care e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o primi în palma întinsă. O ridică spre fereastră și privi prin ea, căutând un unghi cât mai potrivit. — Nu așa se vede, spuse bărbatul. Nu știu de ce, dar piatra simte care e soarele și care e luna. Și nu sângerează decât la lună. Noaptea o doare mai tare. „Noaptea, mai ales către ziuă“, mărturisi, mai departe, Rada, fără să-și poată lua privirea de la ochii mistuitori ai vraciului. „Atunci când nu mai știu dacă dorm sau sunt trează. Mă simt împresurată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înapoi. Nu mă interesează! — Prea bine, doamnă, nu o să vă arăt astăzi. Dar într-o zi o să vreți să vedeți asta. Atunci veți înțelege care este distracția, exact ca și celelalte doamne. — Ce se întâmplă când desparți fluturii? îl întreb. — Sângerează de moarte. — Și asta e „distracția“ de care vorbești? — Exact. An-te-hai zâmbește, fiind pentru prima oară când îmi citește gândurile greșit. Oricine face asta are cu siguranță o minte bolnavă, zic eu întorcându-mi capul spre munții îndepărtați. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vine numai din faptul că știu că sfârșitul e aproape. Numai că mă înșel. Călugărul continuă să citească. Nasul meu se află la foarte mică distanță de picioarele lui și pot să-i văd bătăturile. Cu siguranță că fruntea-mi sângerează de-acum, mă gândesc. Îmi mușc buzele. În cele din urmă termină cu lista, însă atunci zice că trebuie să repet aceeași ceremonie în manciuriană. Mă rog ca An-te-hai să mă salveze. Unde o fi? Călugărul începe în manciuriană. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se aude un șuierat. Vino, Orhideea, îmi zice. Vreau să-ți spun ceva. Mă așez tăcută lângă el. Trebuie să ții minte lucrurile pe care ți le-am spus. Dacă vom avea un fiu, vreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Calul“ lui preferat este An-te-hai. Acesta este felul copilului de a se răzbuna, căci An-te-hai e cel care are poruncă de la mine să-l disciplineze. Tung Chih îi biciuiește fesele și îl obligă să meargă de-a bușilea până când îi sângerează genunchii. Și mai rău decât tratamentul pe care i-l aplică lui An-te-hai e faptul că i-a ordonat unui eunuc în vârstă de șaptezeci de ani, numit Bătrânul Wei, să-i înghită excrementele. Când îl iau la întrebări, Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doamnă. — Cerul să aibă milă de el. Aveți căi de a vă alina? întreabă An-te-hai. — Mă gândesc să mă autoinvit să-i fiu pețitoare. Eunucul pare uluit: — Sunteți nebună, doamnă. — Nu există altă cale. — Și inima dumneavoastră, doamnă? Vreți să sângerați de moarte? Dacă aș putea ajunge bogat strângându-vă lacrimile de pe podea, averea mea ar depăși-o pe cea a lui Tseng Kuo-fan! Dorința mea va înceta când el nu va mai fi liber. Mă voi forța. Ajutându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nr. 29/1, ap. 52. (11.302/2003) 17. Dovicenco Oleg, fiul lui Alexei (fiul lui Ana, născută la data de 15.03.1924 în localitatea Cimișeni, județul Chișinău) și Antonina, născut la data de 29 aprilie 1979 în localitatea Sîngera, județul Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Sîngera, str. Dealul Leului nr. 18. (6.613/2003) 18. Druța Valeriu, fiul lui Petru (fiul lui Gheorghe, născut la 16.10.1911 în localitatea Coșcalia, județul Tighina) și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203356_a_204685]
-
lui Alexei (fiul lui Ana, născută la data de 15.03.1924 în localitatea Cimișeni, județul Chișinău) și Antonina, născut la data de 29 aprilie 1979 în localitatea Sîngera, județul Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Sîngera, str. Dealul Leului nr. 18. (6.613/2003) 18. Druța Valeriu, fiul lui Petru (fiul lui Gheorghe, născut la 16.10.1911 în localitatea Coșcalia, județul Tighina) și Anastasia, născut la data de 23 martie 1979 în localitatea Coșcalia, județul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/203356_a_204685]
-
scrisoare adresată verișoarei sale, este amară: "Prințul i-a arestat pe majoritatea sărmanilor diavoli care s-au dus la Iași pentru a da o mînă de ajutor. Alții fug și se ascund. E trist și ridicol... Sufăr atîta, inima-mi sîngerează de furie și sînt nefericit atît cît poate fi un om care își iubește țara și o vede compromisă". Noul avînt valah apare deci cîteva luni mai tîrziu ca o revanșă, în timp ce însușirea revoluției valahe de către tinerii moldoveni este un
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
indică apariția unei infecții; Pulsul accelerat > 100b/min indică apariția unei hemoragii; - Dispneea o tulburare respiratorie; dacă pacientul nu urinează; - hipo sau hiperTA; meteorismul sau balonările etc. - Dacă nu s-a deplasat sau s-a desfăcut pansamentul; dacă plaga nu sângerează, dacă pansamentul nu este udat cu urină sau secreții, puroi; - Se verifică regiunea pentru a evita tulburări de circulație. - După operațiile aseptice, dacă pansamentul rămâne uscat, bolnavul nu prezintă dureri, plaga evoluează normal, se cicatrizează în 6 - 7 zile, după
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
a-l lăsa să rămână acasă, după cum pretindea el. Putea să facă altceva? Încercase să-l convingă pe preot, nu-și ascunsese dragostea lui, ce mai rămânea de făcut? Și-acum Catarinella îl chinuia ca pe hoții de cai; inimile sângerau, dar toți din sat cine știe ce n-ar fi făcut ca să aibă o rudă în suita sau în slujba episcopului. Pradă tristeții, simțea că se sufocă, drept care se tot perpelea. Ca și cum o groază de păianjeni s-ar fi apucat să țeasă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care contează, ca soluție împotriva durerii și a sufletului fiind promovată uitarea, îndepărtarea de trecut"137: "Orice urmă-i o rană,/ Nu-ntoarce capul/ Și nu zgândări cu privirea/ Amprentele inflamate/ Pe care le-ai lăsat pe obiecte/ Și plăgile, sângerând cu nori,/ Ale pașilor./ Orice urmă-i o rană/ În carnea albă a ratării,/ Nu-ți mai lăsa visul/ Să se răsucească/ Avid de suferință/ În trecut./ Treci înainte/ Îmbălsămat în uitare,/ Golit de-amintiri ca un mort/ De putrezitele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu mine/ Și de aceea cânt pentru voi." Ion Brad ne spune că poetul e o individualitate care participă la efortul general al poporului: "Pâinea țării trece și prin mâinile mele,/ Prin palmele cu degete fără inele/ ce scrijelează cuvintele sângerând,/ ca părinții, prin veacuri, cu plugu-n pământ." Ceea ce apare la Ion Brad ca motiv permanent este veacul și patria: "La cumpăna veacului, sus,/ La cântecul încă nespus." Urmând o lungă tradiție, cunoscută în opera cronicarilor și a Școlii Ardelene, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
moarte. Nașterea semnifică permanența vieții, aceasta este minunea: "Nașterea a putut avea loc, minunea putea să se înfăptuiască/ În afară de dobitoace erau ochii cunoașterii" ("Mărturie"). Se invocă zonele aflate în stare de proliferare, în stare de neliniște, de agitație, în care sângeră sămânța în asfalt zădărnicită de forțele obscure: În pași se adună fuiaguri sure împleticindu-mă/ ugere virile în căutarea cuplului femel/ deschis interior, dar cine știe unde!/ Inflație de forță bărbătească, de mii de ori mai multă/ clocind de sterilitate". De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de frați" ("Firul Ariadnei"). Satul capătă trăsături fabuloase, obiectele au alte contururi, ele poartă ascuns un "ce" misterios care dăinuie din timpuri străvechi: apare șarpele bun, păzitor al casei, pentru care săteanul a turnat lapte în hârburi, vițelului nebun îi sângeră călcâiul; prânzul este biblic cu cinci pâini și doi pești, în căciulile țăranilor se lasă pasărea clocind grăunțele, și "Aventura laptelui", în ciuda faptelor relatate, nu ni se pare stranie, pentru că totul vine din timpuri imemoriale, dintr-o lume care întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mărei senin, ............................................................................... Ci lebăda cîntecul morții, al morții cu chipul ei drag, Iar lunca visează de doina voinicului celui pribeag..." Lebăda din Cîntecul Casandrei și din Cîntecul lăutarului trebuie să spargă cu ciocul gheața de pe lac. Cu riscul de a sîngera, ea ajunge cu ciocul la apă, bea din "mirul cel curat" și după ce aude din adînc plînsetul inimilor de lebede stinse, este gata să-și cînte cîntecul. Un caz ase mănător cu al Casandrei ni-l arată Bolintineanu în romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă într-o expresie memorabilă tocmai necesitatea de a da trup liric unei realități individuale "acutizate", transfigurate de viețuirea decisă pentru și întru poezie. Noutatea versurilor din Existență acută
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de manifestare predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un curcubeu toxic)", "Karmen îmi linge chipul cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suntem în mișcare/ morții/ sunt spectatorii noștri/ care știu/ că suntem de plâns" Spectatorii noștri din Veșnica împotrivire) sau pe punctul de a se autodistruge ("au pornit războaiele/ pe sub masca cerului/ sub aripa zeului/ mâini de lacrimi/ se închină/ capul sângerează albastru/ vechiul trup/ și noul trup/ sângerează iar albastru" Cel ce vine și se duce din Clepsidra cu pulbere de vise); sentimentul acut al marginalizării ("am văzut/ primii câini/ în această zi/ refuzând sacrificiul/ florii oferite/ le voi da la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]