4,350 matches
-
mic: Și ce cusur au granatele? Sânt absolut încîntătoare! Nu se știe dacă nu vei avea nevoie de ele. Ai doar o mie de lei. Ăștia sânt toți banii tăi. Amenință cu degetul: Ești cât se poate de risipitoare. Deși sânt absolut sigură că biata Valerica avea rezerve și chiar domnul Popa ― chicoti șiret, un sunet care semăna cu un sughițat -acolo, sub lampa de bronz de pe birou, te vei mulțumi cu ce ai. Nu te-ai înjosit niciodată în felul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
perete surâzând. ― Ce surpriză! îmi face multă plăcere să vă văd. Contabilul Marin Vâlcu aprinse o țigară. Ținea paltonul pe umeri deși în casă era cald. Părea undeva în vizită, discutând cu gazdele înainte de plecare sau în așteptarea unui telefon. ― Sânt convins. ― N-am știut că o cunoașteți pe verișoara mea. Bătrâna arborase un ton ușor, amabil. ― N-o cunosc, rânji contabilul. ― Oh, păcat! E o femeie remarcabilă. Își privi ceasul: Abia la 11 se întoarce de la serviciu. Până atunci, am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-mi îngădui să fac eu pe gazda. Se îndreptă spre servantă: Aș putea să vă servesc o dulceață. Nicăieri n-am mâncat cireșe amare mai bune decât la ea. O gospodină eminentă! Vâlcu rîse: ― Lasă circul, Melania! ― Nu înțeleg... Sânt sigură că nu înțeleg deloc. Apropo, cum ați petrecut în concediu? Pot să sper că sora dumneavoastră se simte bine? ― Excelent! N-am timp de povești, Melania! Știu că ești inegalabilă, dar mă grăbesc. ― Sânt dezolată. Poate preferați un șerbet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lasă circul, Melania! ― Nu înțeleg... Sânt sigură că nu înțeleg deloc. Apropo, cum ați petrecut în concediu? Pot să sper că sora dumneavoastră se simte bine? ― Excelent! N-am timp de povești, Melania! Știu că ești inegalabilă, dar mă grăbesc. ― Sânt dezolată. Poate preferați un șerbet de lămâie... ― Prefer tablourile. ― Ce tablouri!? ― Femeia și Vînătorul! Degeaba încerci să câștigi timp. Ai pierdut! Bătrâna zâmbi dulce: ― N-am pierdut, domnule Vâlcu. Au pierdut ei. Și dacă vreți să vă spun adevărul, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
greșelile pe care le-ați comis. Trebuie să vă atrag atenția că acceptând această sumă, mai mult decât generoasă, aveți în plus garanția că niciodată nu-i voi pomeni vreunui muritor despre fapta dumneavoastră îngrozitoare. Să ucizi trei oameni... ― Șantaj? ― Sânt aproape sigură că ăsta e cuvântul. Contabilul își arătă dinții mari. ― N-o să-ți meargă, Melania! Cu mine n-o să-ți meargă! ― Mai reflectați. Între timp, v-aș putea servi o dulceață de caise sau căpșuni. Vâlcu se năpusti spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
caz de complicitate spontană care nu presupune neapărat conivența partenerilor. L-ați ajutat, conștientă de actul în sine, dar evident în scopuri personale. Melania Lupu încercă să zâmbească. " A ghicit, draga mea. Bagă-ți în cap că doar a ghicit. Sânt simple supoziții. Nu are probe împotriva ta..." Arboră o expresie de stupefacție: ― Cum mi-aș fi putut închipui? E prea mult, domnule maior! ― Exact cum ați spus, o întrerupse Cristescu. V-ați închipuit! Numai cineva cu fantezie putea să deslușească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și Valerica Scurtu nici atât... ― O clipă! interveni Vâlcu. Am impresia că discutați inutil. Dacă vă amintiți, în timp ce oamenii mureau pe capete, eu mă aflam la Iași. Am sosit abia azi-dimineață. Contabilul vorbea calm, extrem de detașat. Cristescu începu să rîdă: ― Știu. Sânt încredințat că ați sosit azi-dimineață și că aveți o grămadă de martori care s-o confirme. V-aș întreba, de pildă, ce căutați aici, dar asta nici măcar nu mai are importanță. Ați urmărit-o pe doamna Lupu, știind că tablourile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-ar face mare plăcere să vă însoțesc când vă veți duce să le admirați la muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că a eșuat. Ar fi absurd să te mai gândești o singură clipă la Femeia cu evantai... La zâmbetul ei... Să știi că mă superi! E oare nevoie să-ți amintesc mereu că tu nu poți pierde niciodată cu adevărat? Sânt absolut convinsă că în manșeta ta mai există o carte pe care încă n-ai jucat-o... Și, asta zic și cu surpriză, încă o vișină de ciocolată ascunsă în cutia cu bicarbonat. Am impresia că năzdrăvanul de Mirciulică a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În cele din urmă ne-a zis că i-a dat mamei și chiar a început strige la ea, o femeie bătrână ,gârbovită, slabă de abia se ținea pe picioare , zicându-i : ,,Mamă scoate banii că nu sunt ai noștri, sânt ai satului...’’ iar mama surprinsă și supărată a început să-l blesteme zicând: ,,arde-te-ar focul măi Gheorghe, mie nu mi-ai dat nici un ban , și de ce porți acești oameni nevinovați pe drumuri mințindu-i mereu’’, dar el insista
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
câtă autenticitate există în întîmplările care m-au împins pe acel țărm, unde am cioplit morminte de marmură pentru bătrânii azilului, și de-acolo în acest pod așteptând să vină furtuna, să-mi joc ultimul rol, de pilot de furtună. Sânt momente când mă îndoiesc de unele lucruri, că am făcut Școala de Belle Arte, că am fost însurat, că am stat la închisoare și am visat să eliberez animalele de la un circ. Pe urmă îmi spun că asta n-are
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
victimele. După cum e foarte posibil ca absolut totul să fie real, să-mi aparțină, și ca impresia de nesiguranță pe care o am să nu fie altceva decât o viclenie a instinctului meu de conservare, o încercare, de care nu sânt pe deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sânt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o importanță, în schimb trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai e cu putință. Confuz, ros de semne de întrebare, dar sâcâitor și lipit de umerii mei ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăți de măsură. 2 Unii sânt de părere că e bine să greșești la o vârstă cât mai fragedă și că erorile sânt cu atât mai grave cu cât le comiți mai târziu. Nu mai ai timp să înveți din ele. Din acest punct de vedere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca o cocoașă, pe care o voi duce cu mine în mormânt, trecutul mă împiedică să scap cu jumătăți de măsură. 2 Unii sânt de părere că e bine să greșești la o vârstă cât mai fragedă și că erorile sânt cu atât mai grave cu cât le comiți mai târziu. Nu mai ai timp să înveți din ele. Din acest punct de vedere, nu pot să mă plâng. Soarta m-a ajutat să greșesc grav la o vârstă când alții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apoi mâncam pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei. Se întîmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata să-i cer iertare: "Tată, sânt un netrebnic, dar te iubesc"; însă niciodată n-am ajuns cu căința până acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea, încît relațiile dintre noi continuau să rămână ostile, iar nevoia de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sânt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot. să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o existență îmbîcsită, măruntă, de ratat. "Oare ce crede acum despre mine? m-am întrebat spionîndu-l cu coada ochiului. Că sânt un vânător cu experiență? Poate chiar un dur"... Țineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele locuri. "E adevărat, zicea el, țărmul e cam pustiu. Nu există nimic în jur. Doar un cătun de pescari
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
S-ar putea să fie tot o întîmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau inși din administrație. Deh, acolo văduvele sânt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari"... Atunci ascultasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
maimuțele sânt duioase pe lângă mine. Îți închipui că mă sperie puțin sânge amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sânt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupîndu-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului..." ― Aici locuiește, zise Dinu, întrerupîndu-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ajuns la baltă și ne-am suit în barcă, soarele cobora și însîngera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. ― Nu înțeleg, făcu el. ― Crezi că sânt anormal? A râs atunci. ― Nu, deloc. Eu sânt anormal. În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
barcă, soarele cobora și însîngera apa neagră. Nu se auzea decât zgomotul vâslelor. La un moment dat l-am întrebat pe Dinu ce credea despre mine. ― Nu înțeleg, făcu el. ― Crezi că sânt anormal? A râs atunci. ― Nu, deloc. Eu sânt anormal. În noaptea aceea, am avut niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aplecîndu-se, " Un moment, domnule, vă rog să fiți atât de bun să mă așteptați", porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. "Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sânt că-mi dați acest răgaz, domnule" și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vă sânt că-mi dați acest răgaz, domnule" și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... ― Sânt sculptor. Spuneți-mi Daniel. ― Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog să fiți atât de bun și să-mi spuneți cu ce v-aș putea fi de folos. I-am comunicat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc". Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se afla nimeni prin apropiere. Îți comunica
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]